Menu:

Ultimele Stiri:

Porunca a 4a: "... sa ne impartasim ... cel putin o data pe an, in postul Sfintelor Pasti."

Vezi pe larg ...

Istoric

INCEPUTURILE
PELERINAJ LA SOULTZMATT
PRIMA SLUJBA ARHIEREASCA LA SAARBRUCKEN
PELERINAJ LA CIMITIRUL EROILOR ROMÂNI DIN DIEUZE, FRANTA
SLUJBA ARHIEREASCA LA IMPLINIREA A 10 ANI DE FUNCTIONARE A PAROHIEI

DEUTSCHER KATHOLIKENTAG

 

***

 

Dacă în urmă cu 850 de ani, colonişti germani din părţile vestice ale Rinului de mijloc, Mosela, Saarland, Luxemburg, Flandra, pornind în căutarea unei vieţi mai bune și mai sigure, s-au aşezat în interiorul arcului carpatic, în Transilvania, printre români, primind de la aceştia "pământuri și păduri cu apele ce le străbăteau", după cel de-al doilea Război Mondial, când hidra comunistă şi-a întins tentaculele şi asupra României, numeroşi români, după ce au îndurat umilințe şi suferinţe de nedescris, au fost nevoiţi să-și părăsească Țara, prietenii și mormintele celor dragi, luând calea exilului. În felul acesta, de-a lungul celor aproape 50 de ani de teroare comunistă din Țară, au venit în ţările democratice din Europa Occidentală zeci de mii de cetăţeni români care au fost ajutaţi să-şi refacă viaţa şi să se integreze în noua lor patrie. Nu puțini au fost cei care au ales, ca țară de exil, Germania de Vest.

Înaltul grad de democraţie, sau poate afinităţile culturale prin contactele nemijlocite cu populaţia germană din România, au influenţat în mod sigur această alegere.

Aşa precum odinioară "Teutonicii" au găsit că modalitatea cea mai bună pentru păstrarea fiinţei lor naţionale este organizarea bisericească, şi românii din diaspora vest-europeană, convinşi ca "omul nu poate trăi numai cu pâine", dau semne, tot mai evidente, că au nevoie de unitate şi comuniune sufletească.

 

Înființarea

Într-un asemenea context s-au făcut primele demersuri şi s-a organizat oficierea primei Sfinte Liturghii în limba română la Saarbrücken, pe data de 4 aprilie 1993.

Copleşiţi de dragostea şi generozitatea părintelui Franz-Josef Biesel, care ne-a oferit spre folosinţă frumoasa bazilică St. Johann, de curând restaurată, precum şi sala de reuniuni adiacentă, peste 200 de români din Saarbrücken şi împrejurimi au participat la Sfânta Liturghie săvârşită de Pr. Vasile Molnar, iar apoi, s-au constituit în Adunare parohiala şi au hotărât înfiinţarea PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNE din Saarbrücken cu hramul "ÎNVIEREA DOMNULUI". A fost ales un Consiliu parohial provizoriu pe o perioada de 6 luni, urmând ca în luna octombrie 1993, să se facă alegeri pentru Consiliul parohial pe o perioadă de 2 ani şi să se hotărască, prin vot secret, dependența canonică a Parohiei române din Saarbrücken.

Semnificativă a fost intervenţia curajoasa a D-nei Dr. Ambruş, care, într-un moment dificil al lucrărilor Adunării parohiale, a îmbărbătat membrii mai tineri ai comunităţii în asumarea unor responsabilităţi parohiale.

Nu putem încheia aceste rânduri fără a sublinia aportul foarte important al D-nei Elena Marinescu, solistă la Opera de Stat din Saarbrucken, care şi-a

 

arătat de la început receptivitatea şi prin energia, dragostea şi spiritul de sacrificiu personal a reuşit, ea singură aproape, să mobilizeze sute de români la înfăptuirea acestei prime instituţii româneşti în Saarland.

Ospitalitatea frăţească oferită de Parohia romano-catolică St. Johann, prezența Domnului Decan Hermann Engel la Sfânta Liturghie şi preafrumosul cuvânt de încurajare rostit, ne-a făcut pe toţi să trăim clipe alese şi să simţim, iară și iară, mărinimia poporului german care, în ultima jumătate de secol, s-a arătat atât de sensibil la cuvintele Mântuitorului: "...Străin am fost şi M-ați primit..."(Mt. XXV 35).

La acest început de drum rog pe Bunul și Atotputernicul Dumnezeu să ne dea tuturor tărie, înţelepciune și sănătate, pentru ca tot lucrul cel bun sa fie în continuă sporire.

P. Vasile Molnar

 

***

 

PELERINAJUL CREDINCIOSILOR PAROHIEI ORTODOXE ROMANE "ÎNVIEREA DOMNULUI" LA CIMITIRUL EROILOR ROMANI DE LA DIEUZE (LORRENA).

"Soldați Români! Departe de Patria voastră pentru care v-ați sacrificat, odihniți-vă în pace sub o aureolă de glorie în acest pământ care nu vă este străin." Maria, Regina României

La iniţiativa Părintelui Vasile Molnar un grup de credincioşi ortodocşi români din Saarbriicken, cărora li s-au alăturat germani originari din România si cetăţeni francezi simpatizanţi ai poporului român, au făcut duminica 12 iunie (prima duminică după sărbătoarea înălţării Domnului când în Biserica ortodoxă se sărbătoreşte Ziua Eroilor), un pelerinaj la Cimitirul eroilor români din Primul Război Mondial de la Dieuze (aproape de Nancy-Franta).

După săvârşirea Sfintei Liturghii în biserica "Deutschherrnkapelle" din Saarbrucken, grupul pelerinilor români, germani si francezi s-a deplasaat la Dieuze unde au făcut rugăciuni, s-au recules si au aprins lumânări pe mormintele celor 947 militari români care îsi dorm somnul de veci în această parte a Franţei. S-a oficiat un Parastas pentru odihna si pentru cinstirea memoriei lor într-o atmosferă de profundă reculegere. Intr-o succintă alocuţiune, părintele Vasile Molnar a evocat spiritul de jertfă si dragostea de tara a tinerilor ce se odihnesc în acest "parc de odihnă veşnică", subliniind faptul că ei s-au jertfit si pentru noi cei de azi care purtăm cu mândrie numele de român. "In această privinţă, a spus părintele, vă invit sâ meditaţi la cuvintele Mântuitorului nostru lisus Hristos: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sâ si-l pună pentru prietenii săi (Ev. loan, XIII, 5)".

Atrăgând atenţia asupra modului exemplar în care Statul Francez se îngrijeşte de prezervarea acestui cimitir, părintele a arătat că asemenea cimitire ale Eroilor Români, la fel de frumos îngrijite, se mai găsesc la Hagneau, Soultzmat (687 morminte), Labry (lângâ Metz-172), Buzy, Faobourg Pave (lângâ Verdun), Maubeuge(80), Assevent (12), Effry(22), Hirson(275), Signy-L'Abbaye(12) si Rethel(12). Fiind cu luare aminte la suprema lor jertfă pentru triumful dreptăţii, se cuvine ca noi "micii lor prieteni" pentru care ei si-au dat viata, sâ nu-i uităm, sâ avem târia, ca la asemenea soaroace, sâ lâsâm la o parte "toată grija cea lumească" si sâ ne găsim timp, asa cum am fâcut-o astăzi, pentru a ne manifesta, cu umilinţă, admiraţia si recunoştinţa fată de jertfa lor suprema.

Arătând că idealul pentru care au luptat aceşti tineri, alături de cei 1 083 000 ce comătanti români antrenaţi în Primul Război Mondial,'a fost dezrobirea celor peste 7 milioane de români ce se găseau oprimaţi ce secole sub stăpâniri străine si unirea lor într-o singură tară românească, părintele Vasile a subliniat faptul că la unirea Basarabiei (27 mărie 1918), a Bucovinei (28 noiembrie 1918) si a Transilvaniei si Banatului (1 Decembrie 1918) cu Regatul României, si-au dat adeziunea si a contribuit la recunoaşterea internaţională a acestor înfăptuiri, si populaţia germană din aceste provincii româneşti. Astfel primii germani care s-au pronunţat în favoarea Unirii au fost cei din Bucovina care declarau prin trimisul lor Alois Lebouton:

"Aşteptând alipirea Transilvaniei si a Banatului la România si având totală încredere în programul guvernului, dezvoltat de guvernul provizoriu al tarii în şedinţa Consiliului National Român din 73 noiembrie 1918, Consiliul National German, în numele germanilor din Bucovina se pronunţă pentru alipirea Bucovinei, în vechile ei hotare până la Cermus, Colaciu si Nistru cu Regatul României".

La fel de entuziaşti au fost Saşii din Transilvania. Consiliul Central Săsesc (Săchsischer Zentralausschus) si Consiliul National Săsesc (Săchsischer Nationalart), întrunite în Adunarea din 8 ianuarie 1919 de la Mediaş, au adoptat o rezoluţie în care se spunea:

"Prin unirea cu România a Transilvaniei si a ţinuturilor ungurene locuite de români s-a creat un teritoriu compact, unitatea căruia se întemeiază pe raţiuni etnice. In vederea acestor fapte si în convingerea că aici s-a împlinit un proces de istorie universală, poporul săsesc din Transilvania, asezându-se pe tărâmul dreptului de autodeterminare a popoarelor, decide alipirea sa la Regatul României si trimite poporului român salutul său frăţesc împreună cu urările cordiale la împlinirea idealurilor sale naţionale. Poporul săsesc se alătură la hotărârea Adunării naţionale din Alba lulia".

La 7 martie 1919, Congresul coloniştilor germani din Basarabia (în număr de peste 81.100 la acea dată), ţinut la Tarutino, a aprobat unirea Basarabiei cu Regatul României: "fiind convinşi că coloniştii germani din Basarabia vor trăi cu poporul român uniţi sub un singur sceptru, în pace si bună înţelegere".

Şvabii din Banat, la adunarea din 10 august 1919, din Timişoara, au votat si ei o rezoluţie de unire a Transilvaniei si a Banatului cu România. Rezoluţia a fost trimisă Conferinţei de Pace de la Paris si citită, în plen, de către bănăţeanul Philipp John:

"Votând rezolutiunea de unire cu România, Adunarea naţională a poporului şvab a ţinut să accentueze două fapte, pe care ne permitem, Domnule preşedinte, să le supunem în mod special atenţiei Dumneavoastră. Este vorba mai întâi de dorinţa categoric exprimată de unanimitatea Adunării ca tot poporul şvab să fie reunit cu poporul român, de civilizaţie superioară, pe care îl iubeşte si pe care îl respectă si de care se simte legat. Secole de viată comună ne-au învăţat să apreciem pe vecinii si pe conlocuitorii noştri la justa lor valoare si experienţa din timpurile din urmă n-a făcut decât să ne întărească convingerea că numai unirea cu România va putea să ne ofere garanţiile suficiente pentru existenta si progresul nostru".

"lată de ce, a spus părintele Vasile Molnar, prezenta noastră astăzi la Dieuze, creştini de origine română, germană si franceză (nu trebuie uitat că din rândurile populaţiei svâbesti din Banat făceau parte si câteva sate franţuzeşti), este si o mărturie de recunoştinţă pentru toti aceia care au luptat pentru înfăptuirea României Mari".

Cei prezenţi au cântat "Imnul Eroilor" si au participat la o agapă de pomenire din numeroasele prinoase aduse pentru slujba parastasului.

IMNUL EROILOR

I.Presăraţi pe-a lor morminte Ale laurilor flori, Spre a fi mai dulce somnul Fericiţilor eroi.

Ridicaţi pe piramida Nemuririi, faima lor. Scriti în cărţile de aur Cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru Alintati-i cu-acest cânt, Povestindu-le cu fala Al eroilor avânt.

Dezveliţi tot adevărul Si le spuneţi tuturor Cum muriră fraţii noştri Pentru neam si tara lor.

II. Si pe sacrele morminte Puneţi lacrime si flori, Spre a fi mai dulce somnul Miilor de luptători.

 

***

 

Deutscher Katholikentag, Saarbrücken 2006

Orthodoxer Vespergottesdienst am 27. Mai 2006

Inalt Prea Sfintite Părinte Mitropolit, Iubiti oaspeti, iubiti Frati Crestini*,

Pentru fiecare dintre noi, emigranti mai vechi sau mai recenti, începuturile unei vieţi noi în lumea liberă au fost prilej de multe încercări şi sacrificii. Printre cei care vă primesc în această seară, în această biserică, se găsesc creştini extraordinari. Despre fiecare am putea scrie câte un roman. Am să vă semnalez numai câteva cazuri.

Una din membrele Comitetului Parohial, arhitectă şi cadru universitar la Facultatea de Arhitectură din Iaşi, în România, urmându-şi soţul în Germania, nu a fost acceptată în branşa atât de închisă a arhitecţilor de aici şi, cu toate că era deja mamă a doi copii, şi-a reluat studiile de la început, într-un alt domeniu, la Facultatea de Medicină din Homburg, fiind astăzi un medic psiholog căutat de pacienţi din întreg Saarlandul.

O alta, cu studii superioare de design în Bucuresti, si apoi profesoară la Arad, emigrând în Germania în anii 1980 şi negăsind un post în domeniu, a reînceput studiile lungi şi grele ale Facultăţii de Stomatologie din Timisoara fiind astăzi un medic dentist foarte apreciat şi foarte căutat.

Impresionant mi se pare şi cazul aceleia, care, deşi mamă a patru copii, a reluat studii post-universitare, în Franţa, şi a devenit primul Român - laureat al unui Concurs Naţional - care învaţă pe Francezi limba franceză la un important Liceu din Strasbourg (pregăteşte şi funcţionari pentru Instituţiile Europene).

Dintre membrii Consiliului Parohial aş dori să menţionez cazul unuia, care, deşi avea terminată Politehnica din Bucureşti, a început aici ca simplu desenator, iar acum este Coordonator de proiecte pentru 6 întreprinderi din zona de Nord a Saarlandului**; altul inginer şi director al unei intreprinderi metalurgice cu 250 de muncitori în România, ajuns în Saarland (metalurgia nu mai prea merge pe la noi), a fost nevoit să se recalifice, timp de trei ani, ca informatician***. Din lipsă de spaţiu sunt nevoit să mă opresc cu enumerarea.

Toate cele patru pagini ale Buletinului nostru parohial nu mi-ar ajunge să descriu vrednicia şi dârzenia enoriaşilor acestei Comunităţi în noua lor viată, în noua lor patrie. Dar ceea ce mi se pare şi mai important de scos în evidenţă este faptul că aceşti creştini ortodocşi, deşi s-au confruntat cu atâtea greutăţi şi încercări, nu şi-au piedut sufletul, n-au uitat cuvintele Mântuitorului: «Ce-ar folosi omului dacă ar câştiga lumea întreagă si si-ar pierde sufletul» ci s-au constituit într-o Comunitate Parohială şi, în fiecare duminică, atunci când avem slujbă divină în această biserică, lasă la o parte «toată grija cea lumească» şi vin aici să primească apa cea vie care izvoreşte din Evanghelia lui Hristos, vin să bată la "Poarta Cerului" pentru a primi mila lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor. Aceştia sunt creştinii ortodocşi români din Saarbrücken care au bucuria să vă primească la slujba de seară în biserica lor şi care vă mulţumesc din inimă pentru această onoare si pentru acest ceas petrecut în Duh şi în comuniune frăţească de rugăciune.

Inalt Prea Sfintite Părinte Mitropolit, Iubiti oaspeti, iubiti Frati Crestini,

Din nefericire, în lumea secularizată în care trăim sunt persoane care defaimă Poporul Român pentru unii care nu fac cinste acestui neam, dar iată că prin vrednicia lor, Românii cei buni din Saarbrücken si împrejurimi, infirmă aceste calomnii. Ei si-au “construit” o Biserică Vie, formată din pietrele cele vii ale credintei sufletelor lor.

Nu mai suntem împrăştiaţi! Nu e nici unul dintre noi împrăştiat, nu trăim în diasporă degeaba, avem fiecare un rost şi dacă suntem aici asta înseamnă că Dumnezeu are un plan cu noi! Este pentru noi o mare mângâiere si o mare bucurie că această Comunitate Parohială e opera credinţei noastre.

Iata de ce mulţumim, iară si iară, Inalt Prea Sfintitului nostru Părinte Mitropolit, înaltelor fete bisericesti si tuturor crestinilor de confesiune catolică si protestantă, care au venit numerosi în biserica noastră, din toată Germania, să ne onoreze si să ne încurajeze cu prezenta lor în aceste zile atât de importante pentru crestinătatea din această tară. Ei au înteles că poporul român ortodox trebuie să fie respectat si onorat pentru că a dat civilizatiei europene o spiritualitate autentică si sfinti precum Sfântul Ioan Cassianul, Sfântul Ioan Valahul, Sfântul Constantin Brâncoveanu cu cei patru coconi, Sfântul Calinic de la Cernica, Sfânta Teodora de la Sihla, Sfântul Iacob Hozevitul si multi altii, care, toti împreună, ne obligă moral să mergem pe urmele lor...

* Frament din cuvântarea rostită de P. Vasile Molnar după săvârsirea Vecerniei ortodoxe ( Orthodoxer Vespergottesdienst) pentru participantii la cea de-a 96-a editie a Deutscher Katholikentag între 24 si 28 mai 2006 la Saarbrücken.

**Intre timp a devenit Director la Funke Gruppe - Kunstststoffe GmbH.

*** Intre timp si-a găsit “locul” potrivit ca Dipl. Ing. Energiemaschinenbau und Allg. Maschinenbau Qualitätsstelle la prestigioasa intrepindere SAARSTAHL GRUPPE – SAARSCHMIEDE – Freiformschmiede din SAARBRÜCKEN.

 

 

 

***