Galeria Foto
PELERINAJUL CREDINCIOSILOR PAROHIEI ORTODOXE ROMANE "ÎNVIEREA DOMNULUI" LA CIMITIRUL EROILOR ROMANI DE LA DIEUZE (LORRENA).
La iniţiativa Părintelui Vasile Molnar un grup de credincioşi ortodocşi români din Saarbriicken, cărora li s-au alăturat germani originari din România si cetăţeni francezi simpatizanţi ai poporului român, au făcut duminica 12 iunie (prima duminică după sărbătoarea înălţării Domnului când în Biserica ortodoxă se sărbătoreşte Ziua Eroilor), un pelerinaj la Cimitirul eroilor români din Primul Război Mondial de la Dieuze (aproape de Nancy-Franta).
După săvârşirea Sfintei Liturghii în biserica "Deutschherrnkapelle" din Saarbrucken, grupul pelerinilor români, germani si francezi s-a deplasaat la Dieuze unde au făcut rugăciuni, s-au recules si au aprins lumânări pe mormintele celor 947 militari români care îsi dorm somnul de veci în această parte a Franţei. S-a oficiat un Parastas pentru odihna si pentru cinstirea memoriei lor într-o atmosferă de profundă reculegere. Intr-o succintă alocuţiune, părintele Vasile Molnar a evocat spiritul de jertfă si dragostea de tara a tinerilor ce se odihnesc în acest "parc de odihnă veşnică", subliniind faptul că ei s-au jertfit si pentru noi cei de azi care purtăm cu mândrie numele de român. "In această privinţă, a spus părintele, vă invit sâ meditaţi la cuvintele Mântuitorului nostru lisus Hristos: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sâ si-l pună pentru prietenii săi (Ev. loan, XIII, 5)".
Atrăgând atenţia asupra modului exemplar în care Statul Francez se îngrijeşte de prezervarea acestui cimitir, părintele a arătat că asemenea cimitire ale Eroilor Români, la fel de frumos îngrijite, se mai găsesc la Hagneau, Soultzmat (687 morminte), Labry (lângâ Metz-172), Buzy, Faobourg Pave (lângâ Verdun), Maubeuge(80), Assevent (12), Effry(22), Hirson(275), Signy-L'Abbaye(12) si Rethel(12). Fiind cu luare aminte la suprema lor jertfă pentru triumful dreptăţii, se cuvine ca noi "micii lor prieteni" pentru care ei si-au dat viata, sâ nu-i uităm, sâ avem târia, ca la asemenea soaroace, sâ lâsâm la o parte "toată grija cea lumească" si sâ ne găsim timp, asa cum am fâcut-o astăzi, pentru a ne manifesta, cu umilinţă, admiraţia si recunoştinţa fată de jertfa lor suprem
Arătând că idealul pentru care au luptat aceşti tineri, alături de cei 1 083 000 ce comătanti români antrenaţi în Primul Război Mondial,'a fost dezrobirea celor peste 7 milioane de români ce se găseau oprimaţi ce secole sub stăpâniri străine si unirea lor într-o singură tară românească, părintele Vasile a subliniat faptul că la unirea Basarabiei (27 mărie 1918), a Bucovinei (28 noiembrie 1918) si a Transilvaniei si Banatului (1 Decembrie 1918) cu Regatul României, si-au dat adeziunea si a contribuit la recunoaşterea internaţională a acestor înfăptuiri, si populaţia germană din aceste provincii româneşti. Astfel primii germani care s-au pronunţat în favoarea Unirii au fost cei din Bucovina care declarau prin trimisul lor Alois Lebouton:
"Aşteptând alipirea Transilvaniei si a Banatului la România si având totală încredere în programul guvernului, dezvoltat de guvernul provizoriu al tarii în şedinţa Consiliului National Român din 73 noiembrie 1918, Consiliul National German, în numele germanilor din Bucovina se pronunţă pentru alipirea Bucovinei, în vechile ei hotare până la Cermus, Colaciu si Nistru cu Regatul României".
La fel de entuziaşti au fost Saşii din Transilvania. Consiliul Central Săsesc (Săchsischer Zentralausschus) si Consiliul National Săsesc (Săchsischer Nationalart), întrunite în Adunarea din 8 ianuarie 1919 de la Mediaş, au adoptat o rezoluţie în care se spunea:
"Prin unirea cu România a Transilvaniei si a ţinuturilor ungurene locuite de români s-a creat un teritoriu compact, unitatea căruia se întemeiază pe raţiuni etnice. In vederea acestor fapte si în convingerea că aici s-a împlinit un proces de istorie universală, poporul săsesc din Transilvania, asezându-se pe tărâmul dreptului de autodeterminare a popoarelor, decide alipirea sa la Regatul României si trimite poporului român salutul său frăţesc împreună cu urările cordiale la împlinirea idealurilor sale naţionale. Poporul săsesc se alătură la hotărârea Adunării naţionale din Alba lulia".
La 7 martie 1919, Congresul coloniştilor germani din Basarabia (în număr de peste 81.100 la acea dată), ţinut la Tarutino, a aprobat unirea Basarabiei cu Regatul României: "fiind convinşi că coloniştii germani din Basarabia vor trăi cu poporul român uniţi sub un singur sceptru, în pace si bună înţelegere".
Şvabii din Banat, la adunarea din 10 august 1919, din Timişoara, au votat si ei o rezoluţie de unire a Transilvaniei si a Banatului cu România. Rezoluţia a fost trimisă Conferinţei de Pace de la Paris si citită, în plen, de către bănăţeanul Philipp John:
"Votând rezolutiunea de unire cu România, Adunarea naţională a poporului şvab a ţinut să accentueze două fapte, pe care ne permitem, Domnule preşedinte, să le supunem în mod special atenţiei Dumneavoastră. Este vorba mai întâi de dorinţa categoric exprimată de unanimitatea Adunării ca tot poporul şvab să fie reunit cu poporul român, de civilizaţie superioară, pe care îl iubeşte si pe care îl respectă si de care se simte legat. Secole de viată comună ne-au învăţat să apreciem pe vecinii si pe conlocuitorii noştri la justa lor valoare si experienţa din timpurile din urmă n-a făcut decât să ne întărească convingerea că numai unirea cu România va putea să ne ofere garanţiile suficiente pentru existenta si progresul nostru".
"lată de ce, a spus părintele Vasile Molnar, prezenta noastră astăzi la Dieuze, creştini de origine română, germană si franceză (nu trebuie uitat că din rândurile populaţiei svâbesti din Banat făceau parte si câteva sate franţuzeşti), este si o mărturie de recunoştinţă pentru toti aceia care au luptat pentru înfăptuirea României Mari".
Cei prezenţi au cântat "Imnul Eroilor" si au participat la o agapă de pomenire din numeroasele prinoase aduse pentru slujba parastasului.
IMNUL EROILOR
I.Presăraţi pe-a lor morminte Ale laurilor flori, Spre a fi mai dulce somnul Fericiţilor eroi.
Ridicaţi pe piramida Nemuririi, faima lor. Scriti în cărţile de aur Cântecul nemuritor.
Pe copii la sânul vostru Alintati-i cu-acest cânt, Povestindu-le cu fala Al eroilor avânt.
Dezveliţi tot adevărul Si le spuneţi tuturor Cum muriră fraţii noştri Pentru neam si tara lor.
II. Si pe sacrele morminte Puneţi lacrime si flori, Spre a fi mai dulce somnul Miilor de luptători.
