Menu:

• Acasa
• Actualitate
• Viata Spirituala
• Orthodoxie
• Istoric
• Program
• Comunitate
• Documente
• Galeria Foto
• Contact

Actualitate

***

PROGRAMUL - AD – 2024

***

PROGRAMUL - AD – 2023

BISERICA ORTODOXA ROMÂNA “ÎNVIEREA DOMNULUI”

Deutschherrenkapelle, Pfählerstr 2, 66117 SAARBRÜCKEN

(Pentru PARKING: str. Hinter dem Deutschhaus 66117 Saarbrücken)

Tel. 0049/15903766718

Gottesdienste der rumänisch-orthodoxe Kirchengemeinde „Auferstehung Christi“ in der Deutschherren-Kapelle AD 2023

07 Ianuarie -  Sfintirea caselor

08 Ianuarie - BOBOTEAZA , ora 10:00

21 Ianuarie  - Sfintirea caselor

22 Ianuarie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

12 Februarie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

26 Februarie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

12 Martie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

25 Martie -SFANTUL MASLU, ora 16:00

26 Martie  - Sfânta Liturghie,ora 10:00

09 Aprilie - Sfânta Liturghie, ora 10:00

14 Aprilie - PROHODUL DOMNULUI,  ora 17:00

15/16 Aprilie - PASTILE,  o ra 23:00

23 Aprilie - Sfânta Liturghie, ora 10:00

13 Mai - pregatirea Hramului

14 Mai -  HRAMUL BISERICII,  ora 10:00

28 Mai - Sfânta Liturghie, ora 10:00

11 Iunie - Sfânta Liturghie, ora 10:00

25 Iunie - Sfânta Liturghie, ora 10:00

09 Iulie - Sfânta Liturghie, ora 10:00

23 Iulie - Sfânta Liturghie, ora 10:00

14 August  -Prohodul M.D.,  ora 16:00

15 August  -ADORMIREA MAICII DOMNULUI, Acatist si Sfânta Liturghie, ora 9:30

27 August - Sfânta Liturghie, ora 10:00

10 Septembrie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

24 Septembrie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

08 Octombrie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

22 Octombrie  Sfânta Liturghie, ora 10:00

12 Noiembrie - Sfânta Liturghie, MOSII DE TOAMNA, ora 10:00

26 Noiembrie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

09 Decembrie - Sf. Maslu + Spovedanie,  ora 16:00

10 Decembrie  - Sfânta Liturghie, ora 10:00

***

ÎNVIEREA DOMNULUI 2020

"Iar îngerul, raspunzând, a zis femeilor: Nu va temeti, ca stiu ca pe lisus cel rastignit Îl cautati.
Nu este aici; a înviat, precum a zis; veniti sa vedeti locul unde a fost pus Domnul.
Si, degraba mergând, spuneti ucenicilor Lui ca a înviat din morti si, iata, va merge înaintea voastra în Galileea; acolo Îl veti vedea." (Matei, 28, 5-7)

Iubiti enoriasi,

În ajunul sarbatorii "Învierii Domnului", va trimit alaturat Scrisorile Pastorale ale Sanctitatii Sale Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului si a Eminentei Sale, Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Augustinos al Germaniei si Exarh al Europei Centrale.

Va îndemn sa le cititi cu atentie, pe ragaz. Ele vor aduce o raza de lumina sfânta, "izvorâta din mormântul lui Hristos" în sufletele noastre, în aceste "vremuri de praznuire trista si pustie" al celui mai mare praznic al crestinatatii, Pastile Domnului.

Desi merg la biserica în fiecare zi, trebuie sa va încredintez ca si mie îmi este foarte greu fara dumneavoastra.

Timp de 20 de ani, din frageda pruncie, pâna la vârsta de 23 de ani, când am primit Sf. Taina a Preotiei, am mers alaturi de parintii si familia mea, în fiecare an sa iau lumina sfânta, la miezul noptii, de la altarul bisericii noastre parohiale. Dupa hirotonire, timp de 44 de ani, în noaptea Sf. Pasti, am chemet crestinii : VENITI DE LUATI LUMINA ! ... iar acum trebuie sa le spun: stati acasa!

Asa cum ne scriu ierarhii nostri, trebuie sa ne patrundem de convingerea ca raul nu se poate permamentiza, ca Binele îl va învinge.

Sus sa avem inimile si SARBATORI FERICITE TUTUROR ! - HRISTOS A ÎNVIAT !

Al vostru de bine voitor
si catre Bunul Dumnezeu rugator,

p. Vasile M.

PS: Va rog sa fiti încredintati ca va voi tine la curent cu orice schimbare, atât pe cale electronica (email), cât si prin intermediul membrilor Consiliului Parohial, a Comitetului de Doamne si al Voluntarilor (pe vreme de pandemie).

***

Iubiti enoriasi,

Cu mare durere în suflet va scriu acest mesaj pentru doua lucruri foarte importante.

PRIMUL :

În situatia de izolare (carantina) la domiciliu în care ne gasim, anul acesta nu vom putea sarbatori Saptamâna Patimilor si Sfânta Înviere împreuna.

În acest scop va trimit un foarte scurt rezumat al "Slujbei Învierii" intitulat : "SF. PASTI 2020, ÎNVIEREA ACASA - OSTERN 2020 ORTHODOXE OSTERNACHT ZUHAUSE "

[WORD] [PDF]

care sa va serveasca, pentru noaptea de Pasti, la organizarea unui timp de rugaciune, înainte de a trece la gustarea bucatelor pascale.

Ar fi bine ca toti crestinuii sa aiba acest rezumat pe masa de Pasti si unul din membrii familiei sa se pregateasca sa-l citeasca.

Noi suntem constienti ca nu toata lumea are adresa email sau imprimanta. De aceea doi VOLUNTARI s-au oferit sa trimita, prin posta, aceste 4 pagini, gata imprimate, la adresa dumneavoastra, pe spesele Parohiei.

Dat fiind faptul ca Posta Germana nu lucreaza din data de vineri, 10 aprilie, pâna marti 14 aprile, ar fi bine sa transmiteti, cât mai repede, adresa dumneavoastra postala VOLUNTARILOR :

Dna Elena KREMER

Tel: 0049/683280387 sau 015161935294

Dna Liliana SIEMSEN

Tel: 0049/1797948091 

Email  liliana.siemsen@gmail.com

Dl NOEL Udo-Luca

Tel : 0049/1777864613

Email : noeludo@web.de

si veti primi, prin Posta, acest fascicul gata imprimat.

AL DOILEA:

Având în vedere ca starea de izolare (carantina) se va prelungi pâna în luna iunie, COMITETUL DE DOAMNE al Parohiei noastre a organizat câteva puncte unde persoanele în vârsta înaintata (peste 20 de persoane), ce nu au voie sa iasa din casa, pot apela pentru :

VOLUNTARII Parohiei Ortodoxe Române "Învierea Domnului" din Saarbrücken.

Pentru coordonare

Dna Elena KREMER tel: 0049/683280387 sau 015161935294

Email : kremer.elena01@gmail.com

Voluntarii pe zone geografice:

Dra Daniela (Dana) MOLDOVAN,  tel. 0049/1797202406, Email : daniela_m2002@yahoo.com
Dl Mihai Costel DRAGHICI (Gugulanu), tel. 0049/15781244707

Dl SAVA Adrian,  tel 0049/15129073633, Email adrian.sava89@yahoo.ro

Dna SAVA Claudia , tel 0049/15129073633, Email claudia_91@yahoo.com

Dl NOEL Udo-Luca,  Tel. 0049/1777864613, Email : noeludo@web.de

Dna Dalea NOEL,  Tel. 06841/9947598, Email : noeldalea@web.de

Va dorim Sarbatori Fericite ! în deplina sanatate.

Dbv p.Vasile M.

P.S.   La Strasbourg avem posibilitatea sa slujim Sfânta Liturghie într-un mod foarte restrâns (numai preotul, dascalul si paraclisierul), în capela bisericii noastre si cu portile bisericii închise (încuiate pe dinauntru).

Mai jos, câteva imagini de la Sf. Liturghie în timp de  carantina.

[Video 1] [Video2]

***

HIRTENBRIEF
an die Geistlichen und Glaubigen der Griechisch-Orthodoxen Metropolie von Deutschland

***

Scrisorile Pastorale de Nasterea Domnului 2019 si Anul Nou 2020

***

PATRIARHIA ECUMENICA
Vicariatul Parohiilor Ortodoxe Române din Germania

Iubiti Enoriasi,

MIERCURI, 25 Decembrie 2019, vom sarbatori Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos dupa urmatorul program :

- orele 10:00 - 11:45 Sfânta Liturghie de CRACIUN ;

- orele 11:45 - 12:15 IN MEMORIAM - Eroii din DECEMBRIE 1989 cu Tudor GHEORGHE ;

- ora 12:15 - Colinde si recitaluri de CRACIUN pregatite de copiii Parohiei noastre ;

- Distribuirea de Daruri de Craciun pregatite de Comitetul de Doamne din Parohia noastra pentru copiii cuminti ;

- MIRUIRE cu MYR DE NARD de Sarbatoarea NASTERII DOMNULUI;

Tot cu aceasta ocazie vor fi distribuite si calendarele CRESTIN-ORTODOXE pentru anul 2020 precum si flyer-ul cu calendarul special al bisericii noastre.

În speranta ca ne vom putea adresa Sarbatori fericite! si urari de bine si de sanatate pentru anul nou 2020, fata catre fata, la sfânta biserica, ramân de binevoitor si catre Bunul Dumnezeu rugator,

P. Vasile M.

***

PATRIARHIA ECUMENICA
Vicariatul Parohiilor Ortodoxe Române din Germania

INVITATIE

Membrii PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNE

“ÎNVIEREA DOMNULUI” din SAARBRÜCKEN,

sunt invitati sa ia parte la

Adunarea Generala Prohiala

ce va avea loc duminica 24 noiembrie 2019, imediat dupa terminarea Sfintei Liturghii, în biserica DEUTSCHHERRENKAPELLE*, cu urmatoarea ordine de zi:

1. Darea de seama pe anul 2018 ;

2. Situatia spirituala si canonica a Parohiei ;

3. Scoala parohiala duminicala ;

4. Diverse probleme de interes parohial-bisericesc.

PAROH

P. Vasile MOLNAR

• Rumänisch Orthodoxe Kirchengemeinde SAARBRÜCKEN
• Pfählerstr. 2
• 66117 SAARBRÜCKEN

Date bancare:
Sparkasse Saarbrücken
Cod IBAN: DE55 5905 0101 0091 2127 87

Noul numar de telefon al Parohiei:
0049/15903766718 - raspunde PREOTUL.

***

Mosii de Toamna

Iubiti Enoriasi,

Anul acesta avem posibilitatea sa organizam sarbatorirea Zilei Mortilor, Mosii de Toamna sau Luminatia prin savârsirea Sfintei Liturghii si a Parastasului de Obste, chiar în ziua de Sâmbata,
02 Noiembrie, asa cum este însemnata în Calendarul Bisericii Ortodoxe.

PROGRAMUL zilei de SÂMBATA, 02 NOIEMBRIE 2019 este urmatorul:
ora 10:00 - 10:30 Sfânta Liturghie;
ora 11:30 - 12:00 Parastasul de OBSTE.

Precizam ca vom putea ramâne în biserica pentru împartirea prinoaselor si Agapa pâna în jurul orei 15:00.

MOSII DE TOAMNA

Sfânta noastra Biserica Ortodoxa marturiseste nemurirea sufletului si crede în ÎNVIEREA MORTILOR. Ea ne învata, pentru aceasta, sa ne rugam pentru raposatii nostri si pentru toti cei care au murit în dreapta credinta, ca sa aiba partea lor de viata vesnica si de împartasirea cu sfintii în rai.

În prima sâmbata din luna noiembrie Biserica se roaga pentru mortii cei din veac – mosii si stramosii nostri, adormiti în buna credinta si mai ales pentru cei ce au raposat în diferite întâmplari nenorocite, fara împartasania Bisericii si a rânduielilor ei.

Facem parastas mai ales pentru raposatii nespovediti, neîmpartasiti, morti fara lumânare, precum si pentru mortii nestiuti din razboaie, ca si pentru « pruncii fara de vreme ». Aceasta pomenire cu Parastas de Obste se numeste a MOSILOR DE TOAMNA.

CUM SE FACE POMENIREA MORTILOR?

Pentru pomenirea mortilor, rânduiala Bisericii Ortodoxe prevede aducerea la biserica a unei colive* (sau un colacel) si a unui pahar cu vin, pentru a fi sfintite, precum si a unui pomelnic, cu numele tuturor mortilor pentru care se face pomenirea.

În lipsa colivei, poate fi adusa si o pâine simpla sau un colacel.

Ceea ce conteaza cu adevarat este rugaciunea pe care o facem la Sfânta Liturghie si la Slujba Parastasului de Obste, nu mâncarea ce se aduce la biserica în mod simbolic.

"Ne rugam lui Dumnezeu sa-i pomeneasca pe cei pe care noi îi pomenim si facem aceasta tocmai pentru ca îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, Care este dragoste si Care, pentru ca este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruinta asupra înstrainarii si lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferenta între cei vii si cei morti. El este Viata si aceasta, Viata, este lumina omului. Iubindu-L pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, Îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii si motivatia pentru care se savârsesc rugaciuni pentru cei adormiti." (Preot Alexander SCHMEMANN)

*Coliva de grâu este expresia materiala a credintei noastre în nemurire si înviere, fiind facuta din boabe de grâu, pe care Domnul însusi le-a înfatisat ca simboluri ale învierii trupurilor: dupa cum bobul de grâu, ca sa încolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie îngropat mai întâi în pamânt si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai întâi se îngroapa si putrezeste, pentru ca sa învieze apoi întru nestricaciune (I Corinteni 15, 36). Dulciurile si ingredientele care intra în compozitia colivei reprezinta virtutile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti ori dulceata vietii celei vesnice pe care nadajduim ca a dobândit-o mortul.

***

Adormirea Maicii Domnului, sau Sfanta-Maria Mare

Iubiti enoriasi,

La biserica noastra din Saarbrücken (Deutschherrenkapelle, Pfählerstr. 2, 66117 SAARBRÜCKEN) vom sarbatori Adormirea Maicii Domnului, sau Sfanta-Maria mare, la 15 august (zi legala de sarbatoare în Germania si Franta) - sarbatoare socotita Praznic Împaratesc, deoarece Sfanta Fecioara Maria e Împarateasa Cerului, fiind cea mai aleasa dintre sfinti.

Sarbatoarea va începe cu Privegherea de
Miercuri, 14 August,
- orele 16,00 Acatistul Adormirii Maicii Domnului, urmat la ora 18,00 de Prohodul Maicii Domnului, si de Sf. Taina a Spovedaniei (Marturisirii); cei care doresc pot aduce flori pentru împodobirea icoanei Adormirii Maicii Domnului.

Joi, 15 August,
vom sarbatori acest Praznic Împaratesc dupa programul duminical, adica:
- orele 10,00 - 10,30 Utrenia sarbatorii (fragmentar);
- orele 10,30 - 12,00 Sfânta Liturghie - cu rugaciuni speciale de pocainta si iertarea pacatelor;
- orele 12,00 - 12,15 Rugaciune la aducerea darurilor de pârga si la gustarea strugurilor. Cei care doresc pot aduce mere de vara si struguri pentru binecuvântare;
- orele 12,15 - 12,30 MIRUIREA CREDINCIOSILOR (Ungere cu Mir de Nard la Praznicul Împaratesc);
- orele 12,30 - 13,00 PARASTAS ridicat de familiile Liliana SIEMSEN si Nicolae NINOSU;
Va asteptam cu drag la sfânta biserica pentru a ne ruga împreuna.

P. Vasile M.

***

Sâmbata Mortilor : Mosii de vara

Sâmbata, 15 iunie, Slujba de Pomenire pentru sufletele parintilor si fratilor nostri mutati la Domnul, dupa cum urmeaza :
10:00 - 11:45 Sfânta Liturghie din Sâmbata Rusaliilor;
12:00 - 12:30 Parastas de obste.

***

Invitatie la Hramul Bisericii

***

Pastorala Pasti 2019

***

Iubiti Enoriasi,

În urma consfatuirii cu membrii Consiliului Parohial si a Comitetului de Doamne privind sarbatorirea Sfintelor Pasti si a HRAMULUI bisericii noastre, ce a avut loc duminica 14 aprilie, s-au conturat urmatoarele optiuni :

- VINERI, 26 Aprilie, între orele 14:00 - 17:00 - VIZITA la BOLNAVI de PASTI (va rog sa sunati la n° de tel. 01590/3766718 - raspunde PREOTUL)

- Tot vineri, între orele 18:00 - 19:30 - Denia PROHODULUI Domnului CU PROCESIUNE ÎN JURUL BISERICII;

- Dupa terminarea Deniei Prohodului, Sf. Taina a Marturisirii.

Saptamâna Mare - Saptamâna Patimirilor Domnului Hristos

Sâmbata 27 Aprilie, orele 23,30: Slujba Învierii*,

- Dupa înconjurarea bisericii, la ora 01:00 se vor împarti Pastile, anul acesta este ofranda Fam. KREMER Petru-Wiliam si Elena, precum si a copiilor lor: Adina, Christina si Edy;
- în jurul orei 01:20 se vor sfinti bucatele pascale;
- la ora 01:30 Sfânta Liturghie de Pasti.

Reamintindu-va ca "nu este Înviere fara Saptamâna Mare", va doresc tuturor SARBATORI FERICITE ! cu speranta ca ne vom putea adresa, fata catre fata, salutul crestinesc HRISTOS A ÎNVIAT ! ​

Ramân al dumneavoastra de bine voitor si catre Bunul Dumnezeu rugator,
P. Vasile M.

* Adresa oficiala a bisericii noastre este: Pfählerstr. 2, 66117 SAARBRÜCKEN, dar va semnalam ca se poate parca si pe Moltkestrasse si, mai ales, pe Hinter Dem Deutschhausstrasse. Accesul în curtea bisericii se face prin trei porti ce dau în strazile mai sus mentionate.

***

***

Iubiti Enoriasi,

Mâine, 25 Decembrie, la Parohia Ortodoxa Româna "Învierea Domnului" din Saarbrücken, vom sarbatori Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos dupa urmatorul program :

orele 09:00 - 09:45 Sfânta Taina a Spovedaniei;
orele 10:00 - 11:45 Sfânta Liturghie de CRACIUN;
Miruirea si distribuirea Anafurei
Copiii din Parohie ne vor colinda - cadouri pentru copii pregatite de Comitetul de Doamne.

Cu aceasta ocazie vor fi distribuite si calendarele bisericesti pentru anul 2019 precum si flayer-ul cu calendarul special al bisericii noastre.

În speranta ca ne vom putea adresa Sarbatori fericite! si urari de bine si de sanatate pentru Anul Nou 2019, fata catre fata, la sfânta biserica, ramân de bine voitor si catre Bunul Dumnezeu rugator,

P. Vasile M.

***

Adunarea Generala Parohiala

***

Adormirea Maicii Domnului, sau Sfanta-Maria Mare

Iubiti enoriasi,

La biserica noastra din Saarbrücken (Deutschherrenkapelle, Pfählerstr. 2, 66117 SAARBRÜCKEN) vom sarbatori

Adormirea Maicii Domnului,  sau Sfanta-Maria mare, la 15 august (zi legala de sarbatoare în Germania si Franta) ... este socotita ca Praznic Împaratesc, deoarece Sfanta Fecioara e Împarateasa Cerului, fiind cea mai aleasa dintre sfinti.

Sarbatoarea va începe cu Privegherea de 

Marti, 14 August, 

- orele 18.00 Prohodul Maicii Domnului, urmat de un recital de Pricesne si Sf. Taina a Spovedaniei (Marturisirii); cei care doresc pot aduce flori pentru împodobirea icoanei Adormirii Maicii Domnului.

Miercuri, 15 August,  vom sarbatori acest Praznic Împaratesc dupa programul duminical, adica:

- orele 10,00 -10,30 Utrenia sarbatorii (fragmentar);

- orele 10,30 - 12,00 Sfânta Liturghie - cu rugaciuni speciale de pocainta si iertarea pacatelor;

- orele 12,00 - 12,15 Rugaciune la aducerea darurilor de pârga si la gustarea strugurilor. Cei care doresc pot aduce mere de vara si struguri pentru binecuvântare ;

- orele 12,15 - 12,30 MIRUIREA CREDINCIOSILOR (Ungere cu Mir de Nard la Praznicul Împaratesc).

Va asteptam cu drag la sfânta biserica pentru a ne ruga împreuna.

P. Vasile M.

***

Invitatie la Hramul Bisericii

***

Iubiti enoriasi,

Va reamintesc programul slujbelor religioase de Florii si din Saptamâna Mare :

- Sâmbata, 31 martie - începând cu orele 18:00, Canon de Pocainta si Sfânta Taina a Marturisirii;

- Duminica , 01 Aprilie - de la orele 09:00 la orele: 10:00, Sfânta Taina a Marturisirii;
- între orele 10:00 - 12:00, Sf. Liturghie (Floriile) si sfintirea TOACEI celei noi;

- Vineri, 06 Aprilie - orele 18:00, Prohodul Domnului cu Procesiune în jurul bisericii;

- Sâmbata, 07 Aprilie - orele 23:00, Slujba Învierii.

Reamintindu-va ca "nu este Înviere fara Saptamâna Mare", ramân al dumneavoastra binevoitor, si catre Bunul Dumnezeu rugator,

P. Vasile M.

***

Iubiti enoriasi,

Asa dupa cum cum v-am anuntat duminica, 11 martie, la biserica, în aceasta saptamâna, mai precis sâmbata 24 martie, vom savârsi Sfanta Taina a Maslului la biserica noastra, începând cu orele 16:00 .

Taina Sfantului Maslu va fi savarsita de catre preotul-paroh si de catre Parintele Stefan PACURARU de la STRASBURG.

Tot în aceasta seara, 24 martie, cei care doresc, vor putea sa se marturiseasca si sa primeasca Sfanta Taina a Împartasaniei (Cuminecarii), a doua zi, duminica 25 martie (de Buna Vestire) la Sf. Liturghie. 

Precizam ca cei care doresc sa primeasca Sf. Taina a Marturisirii (Spovedaniei) o vor putea face si sâmbata 31 martie, începând cu orele 18:00, urmând sa primeasca Sf. Taina a Împartasaniei (Cuminecarii), duminica 01 aprilie, la Sfânta Liturghie din Duminica Floriilor .

Noi stim cu totii ca Sfântul Maslu este Taina care, prin rugaciunile preotilor si prin ungerea trupului cu untdelemn sfintit, împartaseste credinciosului harul lui Dumnezeu pentru tamaduirea bolilor trupesti si sufletesti, pentru iertarea pacatelor si pentru întarirea sufletului.

Dar, oare, suntem noi crestinii toti bolnavi sufleteste sau trupeste ?

- « Cu totii suntem bolnavi de departarea de Dumnezeu. Nu ne simtim copii ai lui Dumnezeu, nu-l simtim pe Dumnezeu ca Parinte, pe Maica Domnului ca mama și pe sfintii lui Dumnezeu ca frati mai mari. »

RUGACIUNE

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeste smerita mea rugaciune pentru iertarea pacatelor mele si, ca un îndurat, cu dreapta Ta cea atotputernica, stiinge-mi focul ce m-a cuprins, înceteaza-mi boala si, cu milostivirea Ta, ridica-ma din patul durerii, întru slava numelui Tau. CA Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, si Tie slavA înaltAm, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Va redau, mai jos, cateva învataturi privind Taina Sfantului Maslu:

#  Pentru ce se administreaza crestinilor Taina Sf. Maslu?
Taina Sfantului Maslu se administreaza bolnavilor sufletesti sau trupesti spre iertarea pacatelor si usurarea suferintelor trupesti si sufletesti. Asa ne învata Sfantul Iacob zicand: “Este cineva bolnav între voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn în numele Domnului si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si-l va ridica si de va fi facut pacate se vor ierta lui” (Iacob 5, 14-15)

#  Ce legatura este între bolile trupesti si pacat?
Între bolile trupesti si pacate este o stransa legatura, pentru ca din cauza unor pacate ni se îmbolnaveste si trupul, iar sufletul nostru slabeste: “De acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau” (Ioan 5,14).

#  De ce se foloseste untdelemnul sfintit la Sf. Maslu?
Se foloseste la Sf. Maslu untdelemnul sfintit pentru ca l-au folosit si Sfintii Apostoli care: “ungeau cu undelemn pe multi bolnavi si-i vindecau” (Mc. 6, 13)

#  De ce se citesc 7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 rugaciuni, si se fac 7 ungeri?
Se fac toate acestea de 7 ori, pentru ca numarul 7 este semnificativ în Sfanta Scriptura. De 7 ori s-a scaldat Neeman în raul Iordan la porunca lui Elisei: “Du-te si te scalda de 7 ori în Iordan ca ti se va înnoi trupul tau si vei fi facut curat”.
In Noul Testament se vorbeste de:
7 peceti (Apoc. 5,1);
7 stele (Apoc. 1,16);
7 coarne (Apoc. 6,5);
7 îngeri (Apoc. 8,2).

#  Sfantul Maslu se savarseste în biserica mai ales în vreme de post. 
Din faina de la Sf. Maslu se fac prescuri pentru Sfanta Liturghie, sau painisoare (turtisoare pentru bolnavi si credinciosi). Untdelemnul ramas se arde în candela, acasa sau la biserica.

***

Iubiti enoriasi,

Acum cand colindele ne vestesc Nasterea Domnului, va doresc tuturor pace si bucurie in suflete si sa va bucurati de DARURI frumoase alaturi de cei dragi!

Nu uitati ca pentru noi, crestinii, cel mai frumos DAR este PRUNCUL DUMNEZEIESC.

Veniti de Craciun la biserica (Luni, 25 decembrie) sa descatusam "copilul" din noi prin slujba dumnezeiasca de Nasterea Domnului si prin cantarea, indeobste, a COLINDULUI STRABUN !

Cu speranta ca ne vom putea adresa URARI DE AN NOU, la biserica, "fata catre fata", raman de bine voitor,

p. Vasile M.

***

PROGRAMUL DE SARBATORI :

Luni, 25 Decembrie 2017 - Nasterea Domnului
- Sfanta Liturghie de CRACIUN, de la orele 10,00

Vineri, 5 ianuarie 2018, Sfintirea caselor de BOBOTEAZA, incepand cu ora 9,00. Post negru. (Pentru Sfintirea caselor, pentru programare, va rog sa va adresati fie Dlui URSU Paul (tel : 0681/ 45020), fie Dlui NOEL Udo - Email : noeludo95@googlemail.com - tel. 06841/9947598 sau 01777864613.)

Sambata, 6 ianuarie 2018
- Sfanta Liturghie de BOBOTEAZA cu SFINTIREA CEA MARE A APEI, de la orele 10,00

Sambata, 13 ianuarie 2018, Sfintirea caselor de BOBOTEAZA, incepand cu ora 9,00 (Pentru Sfintirea caselor, pentru programare, va rog sa va adresati fie Dlui URSU Paul (tel : 0681/ 45020), fie Dlui NOEL Udo Email : noeludo95@googlemail.com , tel. 06841/9947598 sau 01777864613.)

Duminica, 14 ianuarie 2018, Sfanta Liturghie, incepand cu ora 10,00

Duminica, 28 ianuarie 2018, Sfanta Liturghie, incepand cu ora 10,00

***

***

Iubiti Enoriasi,

Asa dupa cum stim cu totii, postul adevarat consta nu numai în abtinere de la bucate de origine animala ci si în savarsire de fapte bune si în rugaciune înmultita.

În acest sens va propun ca, în acest post al Craciunuilui, sa savarsim Sfanta Taina a Maslului, în ziua de sambata, 9 decembrie, începand cu orele 17.00; (în limba franceza aceasta SF. TAINA se numeste Sf. Taina a Vindecarii).

Taina Sfantului Maslu va fi savarsita de catre preotul-paroh si de catre Parintele Stefan PACURARU de la STRASBURG.

Tot în aceasta seara, 9 decembrie, cei care doresc, vor putea sa se marturiseasca si sa primeasca Sfanta Taina a Împartasaniei (Cuminecarii), a doua zi, duminica 10 decembrie.

Va redau, mai jos, cateva învataturi privind Taina Sfantului Maslu:

# Pentru ce se administreaza crestinilor Taina Sf. Maslu?
Taina Sfantului Maslu se administreaza bolnavilor sufletesti sau trupesti spre iertarea pacatelor si usurarea suferintelor trupesti si sufletesti. Asa ne învata Sfantul Iacob zicand: “Este cineva bolnav între voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn în numele Domnului si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si-l va ridica si de va fi facut pacate se vor ierta lui” (Iacob 5, 14-15)

# Ce legatura este între bolile trupesti si pacat?
Între bolile trupesti si pacate este o stransa legatura, pentru ca din cauza unor pacate ni se îmbolnaveste si trupul, iar sufletul nostru slabeste: “De acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau” (Ioan 5,14).

# De ce se foloseste untdelemnul sfintit la Sf. Maslu?
Se foloseste la Sf. Maslu untdelemnul sfintit pentru ca l-au folosit si Sfintii Apostoli care: “ungeau cu undelemn pe multi bolnavi si-i vindecau” (Mc. 6, 13)

# De ce se citesc 7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 rugaciuni, si se fac 7 ungeri?
Se fac toate acestea de 7 ori, pentru ca numarul 7 este semnificativ în Sfanta Scriptura. De 7 ori s-a scaldat Neeman în raul Iordan la porunca lui Elisei: “Du-te si te scalda de 7 ori în Iordan ca ti se va înnoi trupul tau si vei fi facut curat”.
In Noul Testament se vorbeste de:
7 peceti (Apoc. 5,1);
7 stele (Apoc. 1,16);
7 coarne (Apoc. 6,5);
7 îngeri (Apoc. 8,2).

# Sfantul Maslu se savarseste în biserica mai ales în vreme de post.
Din faina de la Sf. Maslu se fac prescuri pentru Sfanta Liturghie, sau painisoare (turtisoare pentru bolnavi si credinciosi). Untdelemnul ramas se arde în candela, acasa sau la biserica.

***

Iubiti Enoriasi,

În urma cu 3 ani, Domnul Ioan Tiganescu ne aducea, de la Sfânta Mânastire PUTNA, câteva numere din revista "Cuvinte catre tineri" n°7 pe anul 2014. Dat fiind faptul ca cele 3 numere ale revistei-almanah nu au fost suficiente pentru a astâmpara setea de lectura duhovniceasca din Parohie, noi am reprodus articolul "Crescând copii în America" si l-am raspândit, daruindu-l tuturor celor care si-au manifestat dorinta sa-l citeasca .

În urma cu câteva luni, Dl Paul URSU si, ceva mai recent, Dna Liliana SIMSEN, mi-au semnalat doua articole, unul publicat în revista "Învierea" n°56/2017 a Mitropoliei Banatului: privind organizarea comunitara parohiala si, respectiv, un depliant cuprinzând învataturi ortodoxe privind "Valoarea si însemnatatea Sfintei Liturghii" editat de Parohia "Sfântul Apostol Toma" din Iasi . Amândoua aceste articole sunt de foarte mare actualitate pentru comunitatea noastra si va îndemn sa le cititi cu un catren din Sf. Iacob de la Hozeva (Sfânt Român contemporan care si-a trait viata în pribegie, printre straini).

"Fii pribegi ai tarii mele,
Rataciti printre straini,
Nu uitati menirea voastra
De crestini si de români!"

Parintele Vasile MOLNAR

***

***

Sarbatorile sau praznicele împaratesti (cu data fixa) din luna August

Primul praznic imparatesc cu data fixa din luna august este Schimbarea la Fata numita in popor si Probojenia (denumirea slava a sarbatorii), la 6 august. E sarbatoarea schimbarii minunate la fata a Domnului nostru Iisus Hristos, pe muntele Taborului, in fata ucenicilor Sai Petru, Ioan si Iacov (vezi Matei XVII, 1- 9 ; Marcu IX, 2 - 9 si Luca IX, 28 -36.) 

În aceasta zi se aduc in biserici prinoase (pîrga) din struguri.

Duminica, 6 August vom sarbatori acest Praznic Împaratesc dupa programul duminical, adica :

- orele 10,00 -10,30 Utrenia sarbatorii (fragmentar);

- orele 10,30 - 12,00 Sfânta Liturghie - cu rugaciunea de binecuvântare a strugurilor (daca va fi cazul);

-  orele 12,00 - 12,30 MIRUIREA CREDINCIOSILOR (Ungere cu Mir de Nard la Praznic Împaratesc).

- orele 12,30  PARASTAS

Cea de-a doua sarbatoare: Adormirea Maicii Domnului, sau Sfanta-Maria mare, la 15 august (zi legala de sarbatoare în Germania si Franta) este socotita ca Praznic Împaratesc, deoarece Sfanta Fecioara e Împarateasa Cerului, fiind cea mai aleasa dintre sfinti.

Marti, 15 August vom sarbatori acest Praznic Împaratesc dupa programul duminical, adica:

- orele 10,00 -10,30 Utrenia sarbatorii (fragmentar);

- orele 10,30 - 12,00 Sfânta Liturghie - cu rugaciuni speciale de pocainta si iertarea pacatelor;

- orele 12,00 - 12,30 MIRUIREA CREDINCIOSILOR (Ungere cu Mir de Nard la Praznic Împaratesc).

Va asteptam cu drag la sfânta biserica pentru a ne ruga împreuna.

P. Vasile M.

***

RUSALIILE si SF. TREIME la SAARBRÜCKEN

Iubiti Enoriasi,

Având în vedere ca anul acesta (2017) data Pastilor din calendarul ortodox (Iulian) coincide cu data Pastilor din calendarul catolic occidental (Gregorian), avem posibilitate ca si noi credinciosii ortodocsi, sa sarbatorim RUSALIILE împreuna cu Sfânta TREIME, luni 5 iunie 2017, zi de sarbatoare în toate tarile crestine occidentale.

Cu aceasta ocazie vom primi binecuvântare de Rusalii prin apa sfintita de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic BARTOLOMEU de Constantinopol si vom avea cântaret la strana pe tânarul tenor Român Adrian DUMITRU de la Teatrul German de Stat din Saarbrücken (Saarländisches Staatstheater).

În mod exceptional Sfânta Liturghie va fi savârsita începând cu orele 10.00.

Va asteptam cu drag la casa lui Dumnezeu pentru a ne rugam împreuna la aceasta mare sarbatoare.

Dbv, pVM

***

Iubiti Enoriasi, Frati Crestini,

O Sarbatoare frumoasa se face cu Oameni frumosi !!!

Va rugam sa transmiteti aceasta invitatie tuturor celor care credeti ca ne-ar onora cu prezenta la un asemenea eveniment.

***

HRISTOS A ÎNVIAT !

Iubiti Enoriasi, Frati Crestini,

Anul acesta, de Sfintele Pasti, am avut marea surpriza si marea bucurie sa-l avem printre noi - în slujirea de Cantor de Strana - pe tânarul tenor român Adrian DUMITRU din Bucuresti, venit la Saarbrücken cu un contract la Saarländisches Staatstheater, unde interpreteaza rolul lui Gabriele Adorno, din opera „Simon Boccanegra” de Giuseppe VERDI.

Asa dupa cum unii dintre dumneavoastra l-ati cunoscut deja, tenorul Adrian DUMITRU este un om foarte modest si un crestin de o mare smerenie, si pentru ca Domnul Iisus Hristos ne spune ca „lumina nu se pune sub obroc, ci în sfesnic ca sa lumineze tuturor”(Mt. 5,15), încerc sa vi-l prezint, foarte succint, cu scopul de-a va incita sa veniti la HRAMUL BISERICII si sa nu pierdeti ocazia de a-l asculta si de-a va bucura de „talantii” cu care l-a daruit Dumnezeu.

Cu ocazia HRAMULUI BISERICII (Duminica, 14 mai), pe lânga raspunsurile de la Sfânta Liturghie, Dl Adrian DUMITRU, ne va onora si cu un RECITAL de CÂNTARI ORTODOXE compuse de mari compozitori români si straini (vezi PROGRAMUL în INVITATIA de mai sus).

RECITAL de CÂNTARI ORTODOXE
Tatal nostru de Ciprian Porumbescu ;
Iubite-voi Doamne de Nicolae Lungu ;
Ziua Invierii de Ioan Popescu Pasarea ;
Cine bate-n poarta asa de tarziu, priceasna ;
Rugaciune pe versuri de Mihai Eminescu
Hristos din morti a Inviat
Fii lacrimilor, priceasna
Axion glas 5 de Hristodor Gheorghiu, tradus de Stefanache Popescu
Ptre Tine Doame Te slavesc, dupa o cantare in limba greaca inchinata Maicii Domnului ( Agni Parthene)

--

Adrian DUMITRU

Scurt portret în cuvinte alese

Nume în ascensiune pe scenele lirice din România, tenorul Adrian DUMITRU a absolvit în anul 2014 cursurile masterale de canto la Universitatea de Muzică din Bucureşti, la clasa maestrului Ionel Voineag.

Este laureat a mai multor concursuri de CANTO de mare Prestigiu :
2013
- Premiul I la Concursul Internaţional de operă Vox Artis ,
- Premiul I la Concursul Naţional de Lied Românesc,
2014
- Premiul I la cea de-a şasea ediţie a Concursului Internaţional de Canto al Chinei, organizat la Ningbo, unde au participat 430 de concurenţi din 41 de ţări ;
- Premiul I la Concursul Naţional Victor Giuleanu Bucureşti.
2015
- Premiul I la Ediţia Jubiliară 2015 a Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée.

„Tenorul român, Adrian DUMITRU se numără printre tinerii cântăreți care aspiră la marile scenele lirice europene.”

***

Scrisorile Pastorale de Învierea Domnului - 2017

***

Iubiti enoriasi,

Din motive independente de vointa noastra, cateheza cu copiii si serviciile religioase prevazute pentru sâmbata 25 martie 2017 au fost reportate pentru sâmbata 08 Aprilie 2017 (Sâmbata lui Lazar).

Duminica 26 martie, vom avea servicii religioase duminicale la SAARBRÜCKEN dupa cum urmeaza :

De la orele :  9.00 – 10.00 Sf. Taina a SPOVEDANIEI.

10.00 – 12.00  Utrenie (fragmentar) si Sfânta Liturghie.

În luna APRILIE - usoare modificari :

Sâmbata 08 Aprilie : de la  orele 16.00 – 17.00 Cateheza cu copii între 7 si 12 ani.

la ora 17.00 – 18.00 VECERNIA

Dupa orele 18.00 : Sf. Taina a Marturisirii.

Duminica 09 Aprilie :

9.00 – 10.00 Sf. Taina a SPOVEDANIEI.

10.00 – 12.00  Utrenie (fragmentar) si Sfânta Liturghie - FLORIILE

VINERI 14 Aprilie : de la orele 16.00 PROHODUL DOMNULUI

SÂMBATA, 15 Aprilie : de la ora 23.30 SLUJBA ÎNVIERII urmata de Sf. Liturghie

LUNI, 17 Aprilie (A DOUA ZI DE PASTI) : 10.00 – 12.00  Utrenie (fragmentar) si Sfânta Liturghie - Pascala

Duminica 30 Aprilie :

10.00 – 10.30  Utrenie (fragmentar).

10.30 – 12.00 Sfânta Liturghie

Contact preot, tel fix :  0033/88379693

tel. mobil : 0033/682757207

Email : v.molnar@hotmail.fr

Cu parinteasca dragoste si cu bucuria apropiatei revederi,

P. Vasile MOLNAR

***

Porunca a 4a bisericeasca :

"Sa ne spovedim si sa ne impartasim in fiecare dintre cele patru posturi mari de peste an, sau, daca nu putem, cel putin o data pe an, in postul Sfintelor Pasti."

"Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el" (Ioan 6, 53-56).

***

Parintele Dumitru Staniloae - Despre Sfanta Liturghie

Parintele Ioanichie Balan: Care   este   definitia   cea mai cuprinzatoare a  Sfintei liturghii?

Parintele Dumitru Staniloae: Definitia cea mai cuprinzatoare a Sfintei Liturghii este ca ea este continuarea principala a lucrarii lui Hristos in orice timp. Ea ni-L face prezent si ni-L comunica real pe Hristos, in starea permanenta de jertfa si de inviere, ca sa ne insusim si noi puterea de jertfa opusa egoismului si placerilor trecatoare,  si  sa intarim in  sufletul  nostru  puterea  viitoarei invieri pentru vesnica fericire a unirii iubitoare cu Hristos si cu semenii.

- In ce masura   Sfanta Liturghie  este jertfa nesingeroasa  a    lui Hristos?

- In Sfanta Liturghie are loc prefacerea darurilor noastre de paine si vin in Trupul si Sangele lui Hristos, in starea de jertfa in care s-au trans­pus ele pe Golgota. Amintirea lui Hristos,  starea   Sa de jertfa de pe Golgota e asa de accentuata, si El ramane asa de mult in simtirea ei, ca stare de suprema daruire Tatalui, din compatimire si iubire fata de oameni si din vointa de a birui prin ea moartea noastra, incat o traieste neincetat in eficienta ei, dar fara ca ea sa fie o continua varsare a sangelui Sau. In Sfanta Liturghie El preface fundamentul ontologic al painii si vinului in Trupul si Sangele Sau, traite in starea permanenta de jertfa, prin chemarea Duhului Sfant de catre preot, insotita de rugaciunea credinciosilor.  Sim­tirea de catre Hristos a starii de jertfa pentru noi,  il tine in gradul cel mai apropiat de noi si gata de a ni Se comunica sub chipul painii si vinului ori de cate ori il chemam prin preot sa faca aceasta.

- De ce se numeste  Sfanta Liturghie si Euharistie?  Cand anume si cum multumim lui Dumnezeu   in   timpul Sfin­tei Liturghii?

- Sfanta Liturghie e toata o pregatire a credinciosilor prin rugaciu­nile preotului si ale lor, pentru momentele prefacerii darurilor lor de paine si vin in Trupul si Sangele lui Hristos, si ale impartasirii de ele. Aceste doua evenimente spirituale incheie si incoroneaza Sfanta Liturghie. Iar intrucat prezenta Trupului si Sangelui Domnului, spre a se impartasi credinciosii, constituie   Euharistia,   iar   Sfanta   Liturghie   culmineaza   in   ea,   intreaga Sfanta Liturghie se poate numi si Euharistie.  Iar prezenta  amintita in scopul amintit se numeste Euharistie, sau  "Multumire", pentru ca insusi Hristos a prefacut la Cina cea de Taina painea si vinul in Trupul si Sangele Sau, multumind "Tatalui", pentru ca L-a trimis sa Se faca om si sa  Se aduca jertfa prin Trupul si Sangele  Sau pentru oameni si sa  Se dea lor sub chipul acestora pentru mantuirea lor. E o multumire  adusa Tatalui si ca Om in numele oamenilor.

Cu atat mai mult prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului, pentru a Se da noua, e un motiv de "multu­mire" a noastra catre Tatal; ba si catre Hristos insusi. E supremul act de iubire al lui Dumnezeu catre noi, deci si supremul motiv de multumire al nostru catre El. De aceea, comunitatea canta lui Dumnezeu, in vreme ce prin Sfantul Duh chemat de preot se savarseste prefacerea: "Pre Tine Te laudam, pre Tine bine Te cuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru". Il laudam pe Dumnezeu pentru marea iubire ce ne-o arata si pentru marea minune prin care ne comunica iubirea Sa, prefacand painea si vinul in Trupul si Sangele Fiului Sau, spre a ni Se da noua.

- Care este legatura intre jertfa si Euharistie si care este  efectul lor pentru mantuirea omului, a lumii intregi?   

- Prin Euharistie Domnul Hristos ni Se ofera noua in starea de jertfa in care Se aduce Tatalui ca om, in numele nostru, pentru noi. Prin jertfa de pe Golgota a ridicat din nou umanitatea in relatia de daruire catre Dumnezeu-Tatal, dupa ce aceasta umanitate slabise legatura cu Tatal prin pacat. Dandu-se noua in timpul Liturghiei, ne alipeste pe toti Sie-si ca om in aceasta stare de totala predare Tatalui, ca jertfa adusa din iubire, ca om, ca sa atraga si iubirea Tatalui fata de noi, dupa ce si-a atras-o Hristos ca om in numele nostru. in fata omeneasca a lui Hristos care Se preda Tatalui ca jertfa, Tatal priveste cu iubire fata tuturor oame­nilor. Dar acestia trebuie sa-si insuseasca starea de jertfa a lui Hristos catre Tatal, ca iubirea cu care ne priveste Tatal virtual pe toti in Fiul Sau, sa devina o iubire actuala fata de fiecare dintre noi, care ne insusim starea de jertfa a Fiului Sau ca om.

Dar Hristos predandu-Se Tatalui cu desavarsita iubire, ca om, prin jertfa Sa, si atragand iubirea Tatalui ca om asupra Sa, intra totodata ca om in plenitudinea vietii dumnezeiesti, invingand moartea prin inviere. Aceasta biruinta asupra mortii ne-o comunica si noua Hristos, comunicandu-ne starea Lui de jertfa, care-I aduce iubirea Tatalui ca om, datorita iubirii Lui totale ca om fata de Tatal. Deocamdata puterea invierii o avem de la Hristos, sau de la noua Lui relatie ca om cu Tatal, ca arvuna ce creste in sufletul nostru, pentru a se actualiza deplin la invierea de obste, care va avea loc prin refacerea intregului cosmos material cu care trupul omului este in legatura prin patrunderea deplina a puterii trupului inviat al lui Hristos in tot cosmosul.

Daca prin Cuvantul sau printr-un cuvant al Cuvantului s-a creat lumea, inseamna ca in El au fost date potential inainte de creare ratiunile lumii intregi, ca un tot armonic, inclusiv ratiunea omului ca chip al Cuvantului dumnezeiesc, subiect al ratiunilor lumii. Intrupandu- Se Cuvantul lui Dum­nezeu, si-a facut trupul mijlocul cel mai intim prin care sta in legatura ca subiect uman cu tot cosmosul, putandu-l aduna spiritual in sine, dar putandu-l si influenta. Inviind cu trupul, Hristos poate face sa sa reverse peste tot cosmosul starea de inviere a trupului Sau si deci pot primi si oamenii din cosmosul transfigurat de trupul lui Hristos, trupurile lor inviate. Dar Hristos intra in relatia de iubire cu noi si ne atrage in relatia de iubire cu Tatal nu numai aducandu-Se pe Sine Tatalui ca jertfa si dandu-ni-Se in aceasta stare si noua, ci lasandu-Se adus si de noi ca jertfa Tatalui, pentru ca sa ne aducem si pe noi impreuna cu El. Euharistia este jertfa lui Hristos adusa Tatalui pentru comunitate, si jertfa comunitatii intre ei, cu Hristos si cu Tatal. Si in aceasta se arata dragostea Fiului pentru noi si unirea ce o realizeaza El intre noi si Tatal, odata cu atragerea iubirii Tatalui catre Fiul Sau ca om si catre noi. Comunitatea e nu numai primi­toarea jertfei lui Hristos, ci si aducatoarea Lui ca jertfa, la care se aso­ciaza si ea. in amindoua felurile se umple de binefacere si puterea innobila-toare   a  jertfei  Lui.

- Cum trebuie sa intelegem porunca lui Hristos rostita la Cina cea de Taina: "Faceti aceasta spre pomenirea Mea"?

- Prin porunca "Aceasta sa faceti spre pomenirea  Mea"  (Luca  22, 19), Hristos ne asigura ca El va fi tot atat de prezent cu noi si  Se va darui sub chipul painii si vinului, ori de cate ori Apostolii si urmasii lor se vor ruga Lui sa faca aceasta cum a facut-o la Cina cea de Taina. Ba chiar le porunceste sa faca aceasta spre a-L pomeni pe El, spre a-si aduce  aminte de ceea ce a facut El atunci. Le cere sa-I adreseze Lui rugaciunea de a face mereu pentru ei ceea ce a facut El la Cina cea de Taina, ca sa-L pome­neasca. Pomenirea Lui nu este fara prezenta Lui si prezenta Lui nu are loc fara pomenirea Lui. Euharistia nu este o simpla pomenire a lui Hristos fara prezenta Lui, nici nu se obtine prezenta Lui fara pomenirea a ceea ce s-a petrecut la Cina cea de Taina.  Intre Cina cea de Taina si jertfa liturgica sau Euharistia din orice timp, este o stransa legatura. Aceea o face posibila pe aceasta si aceasta ne pune in legatura cu aceea. Nu El are nevoie de pomenirea noastra, ci noi, ca sa ni Se daruiasca mereu.

- Care este diferenta dogmatica si liturgica   intre  Liturghia  orto­doxa, cea catolica si cele protestante si neoprotestante?

- Diferenta intre Liturghia ortodoxa si cea catolica este ca in Litur­ghia ortodoxa Domnul se face prezent cu Trupul si Sangele Sau prin chema­rea Sfantului Duh, pe cand in cea catolica prin cuvintele: "Luati, mancati..., Beti dintru acesta toti..." in liturghia catolica nu se afirma decat o legatura prin amintire, nu prin Duhul Sfant, intre ceea ce s-a facut la Cina cea de Taina si ceea ce se face acum. Nu se afirma lucrarea prezenta a Duhului Sfant. Pe cand in Ortodoxie, credinta in lucrarea prezenta a Du­hului Sfant, care prelungeste prezenta si lucrarea lui Hristos este foarte puternica. Este puternica credinta in Duhul Sfant ca Persoana distincta, si in lucrarea Lui mereu prezenta in orice timp. Se tine seama de faptul ca Hristos Si-a inceput si-Si continua lucrarea in oameni, dupa inaltare prin Duhul Sfant. Nu exista tendinta de a confunda pe Duhul Sfant ca Per­soana prin care se prelungesc actele mantuitoare ale lui Hristos cu Hris­tos insusi care S-a inaltat de la noi.

In al doilea rand, catolicismul, desi pastreaza credinta in imparta­sirea cu Trupul si Sangele Domnului, a tinut sa explice cu ajutorul dis­tinctiei filosofici aristotelice intre substanta painii si accidentii ei misterul euharistic, afirmand ca substanta painii si vinului sunt transformate in Trupul si Sangele Domnului, dar accidentii raman (transsubstantiere). Ortodoxia mentine recunoasterea misterului inexplicabil al prefacerii painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului, fara asemenea precizari.

In al treilea rand, catolicismul impartaseste pe credinciosi numai sub chipul azimei, lasand numai preotilor impartasirea si sub chipul vinu­lui, ceea ce da impresia unui drept privilegiat al preotului. Dar, in timpul din urma catolicii incep sa se apropie in toate aceste trei puncte din urma de gandirea si practica ortodoxa.

Invatatura luterana, in parte ca o reactie, in parte ca o prelungire a celei catolice, afirma ca painea si vinul raman in intregimea lor Trupul Domnului, facandu-se prezent in paine, sub paine, cu paine, dar numai pentru cei ce cred cu adevarat, ceilalti mancand numai painea. Calvin a vazut in paine si vin numai o putere a Trupului si Sangelui Domnului, nu Trupul si Sangele Domnului, iar neoprotestantii vad in mancarea painii si a vinului numai un prilej de amintire a Cinei celei de Taina.

Daca luteranii, calvinii si neoprotestantii despart painea si vinul de Trupul si Sangele lui Hristos, catolicii despart numai accidentii de prezenta Lui. De aceea, la luterani, credinciosii se impartasesc de Trupul si Sangele Domnului odata cu mancarea piinii, iar cei necredinciosi nu. La calvini chiar cei credinciosi se impartasesc numai de puterea lui Hristos, iar la neoprotestanti, nici de aceasta.

La catolici, accidentii piinii si vinului nu fac parte din Trupul lui Hristos, dar primirea lor ofera prilejul impartasirii de Trupul lui Hristos de dincolo de ele.

La ortodocsi cei nevrednici se impartasesc de Trupul lui Hristos, chiar primind ceea ce numesc catolicii accidentii painii si vinului (I Cor. 11, 27). Biserica Ortodoxa nu desparte nimic din paine si vin de Trupul lui Hristos. Invatatura ortodoxa este rezumata de Sfantul Ioan Damaschin astfel: "Painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului. Iar de intrebi de modul cum se face aceasta, multumeste-te sa auzi ca prin Duhul Sfant, asa precum tot prin Duhul Sfant si-a format Domnul Sie-si si in Sine trup din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Mai mult nu stim. Stim numai ca Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat si efectiv si atotputernic; cat despre mod, el este nepatruns. Mai putem spune ca, precum in natura fizica painea se transforma prin mancare, iar vinul si apa, prin bautura, in trupul si sangele celui ce mananca si bea si nu-i devin un al doilea trup pe langa cel ce-l avea inainte, tot astfel, painea punerii inainte si vinul si apa se prefac, prin che­marea si coborarea Duhului Sfant, in chip mai presus de fire, in Trupul si Sangele lui Hristos si nu mai sunt doua trupuri, ci unul si acelasi" (P. G. 94, 1144 urm.).

Nu trebuie sa se uite Cuvantul ipostatic, care a dat fiinta prin puterea lui, la inceput trupului omenesc cu temelia in ratiunea divina, iar la nas­terea din Fecioara, trupului ipostasului Sau. El a pus trupul omenesc in general si trupul Sau, in legatura cu painea, ca reprezentanta a hranei cosmice si deci si ratiunea celui dintai cu ratiunea celei din urma. Hristos duce prin vointa Sa aceasta legatura a trupului Sau cu painea la un grad suprem de intimitate. Trupul de lumina al Domnului, deci nevazut de ochii nostri de acum, de aceea, dar pastrand toata legatura Lui cu painea, uneste fundamentul ontologic al painii cat se poate de strans cu trupul Sau, sau ratiunile lor complementare, dar lasa totusi chipul vazut al painii la functia de mediu prin care ni se comunica, ca nu cumva nevazand trupul Lui luminos cu ochii nostri de acum, Domnul sa trebuiasca sa ne convinga ca mancam trupul Lui, aratandu-ni-L in starea Lui materiala vazuta.

Astfel, noi primind painea, primim Trupul lui Hristos cu madularele Lui. E ceea ce spune Sfantul Simeon Noul Teolog: "Noi ne facem madula­rele lui Hristos, si Hristos Se face madularele noastre. Hristos se face mana mea, Hristos, piciorul ticalosului de mine. Mana lui Hristos, piciorul lui Hristos, eu sunt pacatosul! Misc mana mea si mana mea este Hristos intreg. Misc piciorul meu si iata ca straluceste ca El". Cum a fost schimbat la fata trupul lui Hristos in intregime pe Tabor de catre Dumnezeierea Lui, asa este prefacuta in lumina painea intreaga de catre Trupul lui Hristos, facut intreg lumina de Dumnezeirea Lui sau de Duhul Lui cel Sfant, fara ca noi sa-L vedem cu ochii de acum. Sfanta impartasanie ne ridica fara sa vedem noi acum, si fara sa simtim, dar crezand in aceasta, in planul existentei induhovnicite. Trupul Lui isi extinde prezenta Lui induhovnicita in painea si vinul euharistic, devenite lumini prelungite ale luminii Lui, mediu in care se arata trupul Sau delumina, fara ca noi sa vedem aceasta acum.

Aceasta este o anticipare a prezentei luminoase a Trupului lui Hristos in tot cosmosul, in viata viitoare, cand nici o opacitate nu va mai acoperi prezenta Lui luminoasa, cand nu va mai fi nici un intuneric, nimic din ceea ce e propriu serii. Atunci ne vom impartasi mai vizibil de Hristos prin toate. De aceea ne rugam dupa Sfanta impartasanie: "Da-ne noua sa ne impartasim mai cu adevarat (mai adeverit), in ziua cea neinserata a imparatiei Tale". Daca ne vom vedea noi insine mai clar prezenti unul in altul, cu atat mai mult ne vom vedea prezenti toti in Hristos si pe Hristos prezent in noi, ca centru izvorator de lumina. Taranul roman vede in bobul de grau din care se face piinea care ne hraneste, ca are in sine pe Hristos. Faptul acesta isi primeste implinirea deplina in Euharistie. Intr-un fel, trupul e painea si painea e trup, chiar prin creatie. Mai ales e trupul Cuvantului care a creat trupul omenesc legat de paine.

Dar nu trebuie uitat ca Hristos ni se da prin chipul painii si vinului in starea Lui de jertfa si de inviere, ca sa ne ridice si pe noi in aceasta stare de noblete umana si de vesnicie luminoasa. In viata viitoare, in toata creatia se va vedea Hristos in stare de jertfa daruita Tatalui si in cea de inviere, sau toata creatia se va vedea ridicata in El la aceasta stare. Caci jertfa inseamna daruirea creatiei Tatalui, ceea ce ii procura invierea intru lumina vesnica. Caci jertfa ca daruire totala Tatalui este deschidere pentru viata fara sfarsit si fara lipsuri care izvoraste din Tatal.

- De ce se savarseste jertfa liturgica zilnic in biserici si manastiri? Numai pentru a ne reaminti de jertfa  lui Hristos de pe cruce?

- Jertfa liturgica se savarseste zilnic in biserici, aratand permanenta si vesnicia starii de jertfa a Fiului facut om, menita sa devina proprie in veci si creatiei. Deci, nu se savarseste numai pentru a ne aminti de jertfa lui Hristos, ci si pentru a ne-o insusi cat mai des pentru a ne pregati pentru insusirea ei vesnica, pentru a trai in bucuria si iubirea litur­gica si a ne hrani zilnic din ea.

- In  ce  masura   Sfanta Liturghie  contribuie   direct la  mantuirea noastra,  a credinciosilor vii si a celor raposati,  in  Ortodoxie?

- Fara impartasirea de Hristos Cel jertfit, nu ne unim deplin cu El si Tatal nu are prilejul sa ne vada ca fii daruiti Lui in unire cu Fiul Sau. Nici iubirea noastra fata de Fiul nu s-ar manifesta in intregime, nici iubirea filiala fata de Tatal prin daruirea noastra Tatalui, impreuna cu Fiul, si nici iubirea Tatalui fata de Fiul Sau nu ne-ar invalui si pe noi impreuna cu El. Iar mantuirea deplina este fericirea nemarginita a aces­tei iubiri reciproce intre noi si Fiul si intre noi si Tatal. Iubirea Tatalui care se revarsa spre noi, uniti cu Fiul in stare de jertfa, se revarsa si peste cei raposati ai nostri, pe care ii tinem lipiti de noi prin pomenirea lor din dragoste. Hristos insusi a spus ucenicilor: "Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unul pe altul. Precum v-am iubit Eu pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13, 34-35; 15, 17).

Daca Hristos ne-a iubit pana la a-si da viata pentru noi, trebuie sa luam si noi pilda de la El, caci pentru aceea s-a facut jertfa pentru noi, si ni Se da in stare de jertfa, adica cu puterea de iubire si de jertfa pen­tru altii, cuprinsa in ea. De aceea daca nu ne gandim si la cei raposati ai nostri cand auzim la Sfanta Liturghie de jertfa lui Hristos, cand auzim chemarea Lui la impartasirea de El, cand ne impartasim de El in starea de jertfa, inseamna ca ramanem nesimtitori la pilda Lui si nu vrem sa rodeasca in noi deplin puterea Lui de jertfa din iubire. Dragostea lui Hristos fata de noi e o dragoste indreptata spre altii. Deci trebuie sa o traim si noi ca dragoste fata de altii. Dar aceasta inseamna si vointa ca sa aiba si ei parte de fericirea dragostei lui Hristos si a Tatalui, adica parte de mantuire. Acestei vointe trebuie sa-i urmeze deci si cererea noas­tra catre Hristos de a le face si altora, si in primul rand celor raposati ai nostri, parte de dragostea Lui, sau de rodul jertfei Lui, chiar daca ei neavind trup ca noi, nu se mai pot ampartasi impreuna cu noi de Trupul si Sangele lui Hristos, sub chipul painii si vinului.

- Pentru ce scoatem miride pentru vii si morti si in ce mod tainic se iarta pacatele celor pomeniti la Sfanta Liturghie?

- Cerem preotului sa scoata miride sau particele din prescura, pen­tru noi si pentru altii, vii si adormiti, la Proscomidie, langa partea care reprezinta pe Hristos cel rastignit, si se va preface in trupul Lui (langa Agnet - Miel), pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatalui pentru oameni sa se reverse asupra noastra si a lor, sau ca jertfa Lui sa atraga dragostea Tatalui asupra noastra si asupra lor. Aceasta dragoste are in ea si iertarea pacatelor noastre si ale acelora. Si e bine ca sa se scoata particele pentru noi si altii de multe ori, pentru ca Dumnezeu sa vada cainta noastra staruitoare si dragostea noastra neobosita pentru ei.

Scotand aceste particele, preotul le rosteste numele, sau cere lui Hristos si Tatalui sa ia aminte la toti cei al caror nume se pomeneste de catre el, insusindu-si pomenirea lor de la cei care i-au dat pomelnicele. Pomenirea lor de catre preot indreptata spre Hristos, il face si pe Hristos sa-i pomeneasca in fata Tatalui. indreptandu-si astfel Hristos atentia fata de toti cei al caror nume ii este adus in atentie, El ii aduna pe toti in atentia Sa. Voind - cei de la care porneste pomenirea ior - sa-i aiba uniti cu Sine in Hristos, se implineste de catre Hristos vointa lor, dar si a Lui, "ca toti sa fie una" in El (loan 17, 11).

Lui Hristos nu-i place sa ma prezint singur in fata Lui, sau cerand mantuirea numai pentru mine, cum nu se prezinta El cu jertfa Lui numai pentru fericirea Sa ca om. Sfantul Varsanufie spune ca daca te prezinti singur lui Dumnezeu, te intreaba: "De ce n-ai adus si pe altii cu tine ?".

- Credinciosii  nostri dau  slujbe  la   Sfanta Liturghie  (pomelnice), impreuna cu prescuri si vin, ca sa fie pomeniti. Care sunt efectele harice pentru cei vii si morti, pomeniti la Sfanta Liturghie?

- La Proscomidie se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica si de Dumnezeu, oricate pacate ar fi facut. Dar cei ce au murit in dispret  cunoscut fata de Dumnezeu si de Biserica, nu pot fi pomeniti. Sunt poate multi care au murit in acest   dispret si fara sa fie cunoscuti ca atare. Deci nu avem nici o vina daca ii pomenim si pe unii ca acestia. Va face Dumnezeu ce va sti.  Unii credinciosi insotesc pomelnicele cu numele celor ce voiesc sa fie pomeniti de preot si de Hristos, cu cate o prescura si cu cate o lumanare aprinsa. Ei isi aduc darul lor de paine lui Hristos, reprezentand viata lor, sau jertfa lor, pentru ca Hristos sa li-l intoarca prefacut in darul trupului Lui, adus ca jertfa pentru ei. Relatia omului cu Dumnezeu e un continuu schimb de daruri.  Dumnezeu-Cuvantul ne-a dat viata si puterea de a ne procura painea din pamantul ce ni l-a dat. Noi aducem puterea data noua, actualizata in painea ce am prega­tit-o. Dumnezeu Cuvantul cel intrupat ne-o intoarce prefacuta in Trupul Lui, in care este El insusi ca painea vietii vesnice care  S-a pogorat din cer  (Ioan 6,  53-58).

Iar lumanarea aprinsa o aduce credinciosul ca sa o tina preotul aprinsa in altar, langa Hristos, care este in stare de jertfa sau Care se va jertfi, ca o constiinta treaza, luminata sau de invatatura lui Hristos, sau de Hristos insusi, ca lumina lumii, ca izvorul luminii si al tuturor sensu­rilor lumii.

- Daca cineva este ortodox, dar nu merge la biserica, sau duce viata in pacate, il ajuta la pocainta Sfanta Liturghie? Cum anume?

- Daca este ortodox, dar nu merge la biserica, este un suflet amortit, chiar daca a primit viata cea noua din Hristos la Botez. Si mai grav este cand nu merge la biserica din dispret fata de Hristos. Daca nu iese din aceasta amortire prin pocainta, cat traieste pe pamant, nu se va mantui. Dar greu va iesi din ea, sau greu se va pocai, daca s-a obisnuit cu dispre­tul fata de Hristos.

- Daca cineva a raposat nespovedit si cu pacate grele sau mai usoare, prin Sfanta Liturghie poate fi izbavit de osanda iadului?

- Daca a raposat nespovedit din dispret fata de Hristos, nu se va putea mantui nici prin pomenirea lui de catre altii la  Sfanta Liturghie. Dar daca  a raposat nespovedit si neimpartasit datorita vreunei impre­jurari care nu i-a putut da posibilitatea sa se spovedeasca si impartaseasca, sau din nestiinta despre importanta acestora, care poate fi din vina celor care i-au fost aproape, cei ramasi e bine sa apeleze la mila lui Dumnezeu pentru el. Dar cine poate sti sigur ca poate si la baza nespovedirii si neimpartasirii unora din dispret, nu s-a aflat si vreo vina a celor din jurul lor, sau chiar a celor ce vor sa ceara lui Dumnezeu dupa aceea mantuirea lor. Noi trebuie sa batem la poarta lui Dumnezeu cu rugaciunea noastra pen­tru toti, chiar daca ea poate nu se va deschide pentru vreunul, in fata acestor rugaciuni,  din pricina vreunui dispret hotarat care  se datoreste numai aceluia.

- Savarsirea   Sfintei   Liturghii   este   valida,   deplina,   indiferent   de viata si sfintenia preotului savarsitor?

- Liturghia se savarseste cu adevarat chiar cand e savarsita de un preot care are si el pacate. Numai caterisirea lui face Liturghia savarsita de el nevalida. Caci Liturghia nu se infaptuieste numai prin puterea ruga­ciunilor  lui,   ci  si prin  puterea  rugaciunilor  poporului  dreptcredincios. Golul duhovnicesc al rugaciunilor lui e umplut de caldura rugaciunilor poporului. Si nu numai de a celor de fata, ci a Bisericii de   pretutindeni si a ingerilor si sfintilor nevazuti, intre care se afla Hristos cu lucrarea Lui. Hristos lucreaza prin rostirea rugaciunilor catre El si a cuvintelor Lui, indiferent de  calitatea  celui ce le rosteste.  Caci lucreaza prin ele macar asupra altora. Caci Liturghia e lucrarea lui Hristos nu pentru preot, ci pentru cei pentru care se rostesc de catre el rugaciunile si cuvintele lui. Caci ele sunt insusite si rostite si de cei ce le aud, cu   caldura care lipseste poate preotului. Un cuvant frumos poate avea efect asupra celor ce-l  aud, chiar daca e rostit de un om fara   sa  puna caldura  sufletului sau in rostirea lui. Cuvantul are in insasi rasunarea lui obiectiva, puterea ce i s-a dat de cel ce l-a gandit prima data cu credinta, sau de cei  ce  i l-au rostit de atatea ori cu pretuirea intelesului lui.

- Efectele harice ale  Sfintei Liturghii sunt aceleasi, indiferent de cel ce o savarseste?

- Desigur, in orice Liturghie se realizeaza aceeasi prefacere a painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului, si credinciosii se impartasesc de ele, indiferent de calitatea preotului. Hristos nu-Si face dependenta pre­zenta Sa ca jertfa pe altar de calitatea rugaciunilor preotului, ci a intregii comunitati prezente  care  urmareste   si umple  de  caldura  ei  cuvintele rostite de preot. Prezenta lui Hristos la Sf. Liturghie depinde si de ruga­ciunile Bisericii de  pretutindeni.  Caci credinciosii dintr-un locas biseri­cesc nu  sunt despartiti de credinciosii din alte locasuri bisericesti si de credinciosii din parohie care,  din binecuvantate pricini n-au putut veni la biserica si care toti sunt uniti cu ingerii si cu sfintii. Prin preot se duce mai departe in timp Liturghia, continua sa se afle mai departe Hristos in stare de jertfa intre credinciosi, sa-i cheme mai departe la cunoasterea Sa. Este mare lucru sa stiu ca Hristos este aici, aproape de mine,  in biserica din parohia mea.

- Stiind ca jertfa liturgica este cea mai mare Taina si slujba harica in Biserica lui Hristos, care ar fi principalele virtuiti care il pot face pe preot vrednic de cele sfinte?

***

INVITATIE

Membrii PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNE „ÎNVIEREA DOMNULUI” din SAARBRÜCKEN sunt invitati sa ia parte la

Adunarea Generala Parohiala

ce va avea loc duminica 12 februarie 2017 , imediat dupa Sfânta Liturghie, în biserica DEUTSCHHERRENKAPELLE, si va avea urmatoarea ordine de zi:

1. Darea de seama pe anii 2015 si 2016 ;

2. Situatia spirituala si canonica a Parohiei ;

3. Diverse probleme de interes parohial.

PAROH, P. Vasile MOLNAR

***

SARBATOAREA BOTEZULUI DOMNULUI

BOBOTEAZA A.D. 2017

Iubiti Enoriasi,

Sarbatoarea Craciunului ne-a adus bucuria cea mare a întruparii lui Dumnezeu, ca sa-l ajute pe credincios sa se ridice la El.

Sarbatoarea Botezului Domnului (Boboteaza) ne inunda cu o noua bucurie mare : a omului caruia i se deschide cerul si devine din nou « Fiu a lui Dumnezeu ». Cuvîntul vestit la Craciun în Apostol : « sa luam mostenire fiiasca » (Galateni, 4,5) se lamureste la Boboteaza, prin glasul care s-a auzit din cer : « Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care bine am voit ! »

Îtreaga umanitate era prezenta, în acea clipa, în El. Tuturor ni s-a deschis cerul, dupa botezul de la Iordan, nu pentru vreun merit al nostru, ci dupa marea bunavoire a lui Dumnezeu.

Astfel, suntem înfiati iarasi ca „fii ai lui Dumnezeu” dupa har. Din acest motiv, întruparea lui Hristos ramâne “marea taina a crestinatatii” (I Tim. 3,16).

Cum sa nu ne bucuram, atunci, vazându-ne primiti din nou de Dumnezeu, numiti fii ai Lui, îndumnezeiti ?

Caci privindu-L pe Iisus în Iordan, ne vedem pe noi însine, adoptati ca ?i “copii ai lui Dumnezeu”, prin nasterea « din apa si din duh », în taina Sfântului Botez.

Aici, suntem renascuti, « nu din sânge, nici din dorinta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu » (Ioan 1, 12-13).

Începând un An Nou, sa ne apropiem de Hristos. Sa ocolim orice ar putea sa ne apese constiinta si sa facem adoptiunea noastra spirituala ca fii ai lui Dumnezeu, sa fie prilej de viata noua. Acesteia i-am fost fagaduiti în clipa Botezului, când ne-am “îmbracat” în Hristos ca într-o haina duhovniceasca. În doar câteva zile vom retrai Botezul Domnului. Este deci vremea sa ne reînnoim propriul Botez, sa ascultam de Prea-iubitul Fiu al Parintelui Ceresc, conformându-ne viata ca adevarati fii ai Celui Preaînalt!

« Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si îmbracat ! » (Galateni, 3, 27)

pVM

« In Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul în chip de porumb a adeverit întarirea cuvântului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie. »

“ Chiraleisa, /Spic de grâu, /Pâna-n brâu /Roade bune /Mana-n grâne!”

Cu ocazia sarbatorii Botezului Domnului (Boboteaza) si la început de An Nou, parintele va fi disponibil pentru sfintirea caselor în ziua de 7 ianuarie* 2017. Daca doriti sa aveti casa sfintita va rugam sa-l anuntati pe Dl URSU Paul tel. 0681/45020 pentru programare.

* Daca nu putem servi pe toti credinciosii în ziua de sâmbata 7 ianuarie 2017, se poate face sfintirea caselor si în ziua de sâmbata 21 ianuarie 2017.

***

PROGRAMUL SFINTIRII CASELOR – BOBOTEAZA, 2017

Cel putin o data pe an, în luna ianuarie, crestinii ortodocsi primesc vizita Preotului pentru sfintirea casei. Parintele Vasile, însotit de un Consilier bisericesc sau de Cantor, va face vizite pentru binecuvântarea caselor cu ocazia Botezului Domnului, potrivit programului de mai sus. Va rugam sa considerati aceasta vizita ca o prioritate sfânta. Daca programul nu va permite sa fiti acasa în aceasta zi, veti putea lua Aghiasma Mare de la biserica în duminica din 8 ianuarie 2017.

CUM ASTEPTAM VIZITA PARINTELUI ?

Pe o fata de masa festiva, se asaza un vas cu apa rece, o lumânare, o icoana sau o cruce si lista cu numele de botez a celor din familie. Va rugam sa opriti televizorul sau aparatul de radio. Daca aveti musafiri, explicati-le semnificatia slujbei si invitati-i sa participe la rugaciune. La sfârsitul rugaciunii, luati lumânarea si conduceti-l pe Preot prin camerele pe care le doriti binecuvântate.

BENEFICIILE BINECUVÂNTARII CASELOR

Dintre beneficiile binecuvântarii caselor mentionam: sanatatea trupeasca si sufleteasca a celor ce locuiesc în casa; iertarea pacatelor mai mici; îndepartarea a tot raul din casa: raul fizic, precum, prin foc, apa, etc. si raul spiritual, precum vraja, neîntelegeri, vrajbe, ispite si pe ispititorul. Si mai presus de toate ajuta la mântuirea sufletelor. Prin sfintirea cu aghiasma, casa devine si o biserica mica, a familiei (Molitfelnic).

*A nu se confunda cu SFESTANIA, serviciu religios ce corespunde inaugurarii unei case noi sau a unei locuinte tulburate de duhuri necurate.

***

SCRISOAREA PASTORALA a ÎPS Mitropolit AUGUSTINOS al GERMANIEI de ANUL NOU 2017

***

Weihnachtsbotschaft 2016

***

***

EVENIMENT

Duminica 11 decembrie 2016

Iubiti enoriasi,

Duminica, 11 decembrie 2016, va avea loc la biserica noastra parohiala din SAARBRÜCKEN, Slujba de primire (receptie) în Biserica Ortodoxa prin ungerea cu Sfântul si Marele Mir a Dlui Udo NOEL. Dânsul va fi însotit la Sfântul Altar (va avea ca nasi) de catre Dl Paul URSU si de catre Dna Mihaela BRUNER. Tot cu aceasta ocazie parintele Vasile MOLNAR va tine un Cuvânt de învatatura cu privire la SCHISMA dintre ORTODOCSI si CATOLICI de la anul 1053 si consecintele ei. Va asteptam cu drag la acest Eveniment cu atât mai mult cu cât este si ultima duminica pregatitoare pentru marea sarbatoare a întregi crestinatati : Nasterea Domnului sau CRACIUNUL.

***

Mosii de Toamna :

VIDEO Bartolomeu Anania - Sensul Vietii

Sfânta noastra Biserica Ortodoxa marturiseste nemurirea sufletului si crede în ÎNVIEREA MORTILOR. Ea ne învata, pentru aceasta, sa ne rugam pentru raposatii nostri si pentru toti cei care au murit în dreapta credinta, ca sa aiba partea lor de viata vesnica si de împartasirea cu sfintii în rai.

In aceasta sâmbata (sâmbata 05 Noiembrie – la Saarbrücken reportat pentru duminica 13 Noiembrie) Biserica se roaga pentru mortii cei din veac – mosii si stramosii nostri, adormiti în buna credinta si mai ales pentru cei ce au raposat în diferite întâmplari nenorocite, fara împartasania Bisericii si a rânduielilor ei.

Facem parastas mai ales pentru raposatii nespovediti, neîmpartasiti, morti fara lumânare, precum si pentru mortii nestiuti din razboaie, ca si pentru "pruncii fara de vreme". Aceasta pomenire cu Parastas de Obste se numeste a MOSILOR DE TOAMNA).

***

Schimbare de PROGRAM :

La Parohia Ortodoxa Româna "Învierea Domnului" din SAARBRÜCKEN, serviciul divin de duminica 10 iulie este reportat pentru duminica 31 iulie.

Asadar, în luna iulie2016, la SAARBRÜCKEN, vom avea serviciu religios public în zilele de duminica 24 si duminica 31.

Iubiti enoriasi,

Românii ortodocsi din Freiburg si-au cumparat o biserica ce va fi târnosita (sfintita) de catre episcop, duminica 10 iulie 2016.

Este vorba despre biserica Maria Schutz (Ocrotirea sau Acoperământul Maicii Domnului) din Schützenalle 16, fosta romano-catolica, pe care crestinii ortodocsi Români au înzestrat-o cu :

***

INVITATIE la HRAMUL bisericii

HRISTOS A ÎNVIAT !

Iubiti enoriasi,

Asa dupa cum cunoasteti, HRAMUL unei biserici crestine este cea mai importanta sarbatoare parohiala comunitara din timpul unui an bisericesc si se serbeaza cu mare solemnitate. Atât în lumea ortodoxa cât si în lumea catolica, toate bisericile de parohie si de mânastire au un HRAM care ar corespunde < numelui de Botez > accordat de catre episcop la sfintirea sau la înfiintarea lor. Multe biserici au doua HRAMURI, unul principal si unul secundar.

Când a luat fiinta, în luna martie a anului 1993, la cererea credinciosilor, bisericii noastre i s-a acordat HRAMUL < ÎNVIEREA DOMNULUI > (< AUFERSTEHUNG JESUS CHRISTI >) de catre Înalt Prea Sfintitul Mitropolit AUGUSTIN al GERMANIEI.

Datorita faptului ca nu putem sarbatori si PASTILE si HRAMUL bisericii în acelasi timp, Consiliul si Comitetul Parohial au hotarât sa reporteze, anul acesta, serbarea HRAMULUI într-o alta duminica din perioada pascala, adica în 29 MAI.

În limba româna, dupa regiuni, HRAMUL mai poarta numele de RUGA, NEDEE, PRAZNIC, SLAVA.

Dintre acestea cea mai semnificativa mi se pare denumirea banateana, aceea de RUGA. Aceasta denumire ne spune mult si ne vom stradui sa dam HRAMULUI bisericii noastre acest sens de RUGA, de bucurie duhovniceasca.

Dar o sarbatoare se face cu participanti. Ca si la o nunta, oricât s-ar stradui organizatorii, daca nu sunt participanti voiosi si bucurosi, nunta nu este reusita, bucuria nu este deplina.

De aceea va îndemn pe toti cei ce considerati aceasta bisericuta ca fiind < biserica noastra > care ne ajuta sa traim crestineste aici pe pamânt si ne pune în legatura cu CERUL pentru VESNICIE, sa participati la aceasta zi < onomastica >, la aceasta zi de bucurie duhovniceasca.

Si, mai mult, asa dupa cum ati facut-o oarecând în parohiile si în familiile dvs. din Tara, sa va invitati copiii, neamurile si prietenii asezati pe alte meleaguri, sa vina si sa ni se alature, stiind ca o bucurie cu cât este împartasita de mai multi cu atât este mai intensa.

Nu uitati nici de faptul ca am pus aceasta sarbatoare si sub semnul < Iiei Românesti >. Cei care si-au mai pastrat portul românesc de sarbatoare, sunt rugati sa participe si sub aceasta forma la reusita sarbatorii (vezi < Haina de nunta > Mt. 12, 22).

„Va invitam, frati si surori, veniti la Sfânta Biserica, veniti la HRAM, veniti la sfânta Înviere, veniti în fiecare duminica, caci în fiecare duminica este sfânta Înviere, veniti de luati lumina, veniti si beti din paharul mântuirii, veniti la Hristos !"

Dbv, pVM

***

ÖKUMENISCHES PATRIARCHAT GRIECHISCH-ORTHODOXE METROPOLE VON DEUTSCHLAND EXARCHAT VON ZENTRALEUROPA - BONN DEUTSCHLAND

Liebe Brüder und Mitliturgen!

Mit Freude sende ich Ihnen die Osterbotschaften Seiner Allheiligkeit unseres Ökumenischen Patriarchen Bartholomaios und des Unterzeichnenden in deutscher Übersetzung.

Indem ich Ihnen für die Mühen Ihres priesterlichen Dienstes zur Ehre Gottes und unserer Mutterkirche, des Ökumenischen Patriarchates, danke, wünsche ich Ihnen von ganzem Herzen, daß Sie das große Osterfest in Kraft und Gesundheit zusammen mit den Gläubigen Ihrer Gemeinden, ihren geliebten Familien und ihren Angehörigen begehen und daß diese Tage für Sie Tage der Freude und des Segens seien.

Bonn, den 25. April 2016

+ Metropolit Augoustinos von Deutschland

***

Osterbotschaft des Ökumenischen Patriarchen Bartholomaios, durch Gottes Erbarmen Erzbischof von Konstantinopel, dem Neuen Rom, und Ökumenischer Patriarch allem Volk der Kirche Gnade, Friede und Erbarmen von Christus, dem in Herrlichkeit auferstandenen Erlöser

Geliebte Brüder und Kinder im Herrn,

von ganzem Herzen richten wir an Euch von diesem Sitz des Ökumenischen Patriarchates aus den Freudengruß „Christus ist auferstanden!". Die Auferstehung Christi ist der Mittelpunkt unseres orthodoxen Glaubens. Ohne die Auferstehung ist unser Glaube „leer" (1 Kor 15,14). Gott, der Logos, hat durch seine Auferstehung dem Menschen, der zwar nach Gottes Bild erschaffen, aber von der Sünde verwundet und entstellt war, Unsterblichkeit und Gemeinschaft mit Gott sowie die Möglichkeit geschenkt, die Ähnlichkeit Gottes, welche ihm der Ungehorsam geraubt hatte, wieder zu erlangen.

Doch was bedeutet das Osterfest, der Sieg des Lebens über den Tod, in einer Welt der Gewalt und der Kriege, noch dazu, wenn diese im Namen der Religion und Gottes selbst geführt werden?

Viele weise Menschen haben sich bemüht, eine Lösung für das Problem des Todes zu finden und es durch verschiedene Theorien zu überwinden. Wir orthodoxe Christen feiern die Auferstehung Christi von den Toten und verkünden kühn die Vernichtung des Todes. Wir wissen, dass Gottes Wort, „in dem das Leben ist" (Jo 1,4), das Leben schenkt. Wir haben die froh machende Erfahrung der Kirche, dass der Tod durch Christi Auferstehung besiegt worden ist. „Alles ist von Freude erfüllt - da es die Auferstehung erfahren hat." Dieser Glaube lässt alle Aspekte des kirchlichen Lebens erstrahlen. Doch er verdichtet sich in der heiligen Eucharistie. Die Tatsache, dass innerhalb der christlichen Welt vor allem die orthodoxe Kirche die heilige Eucharistie als Mitte ihres Lebens und ihrer Spiritualität bewahrt hat, hängt unmittelbar damit zusammen, dass die Auferstehung im Zentrum ihres Glaubens, ihres Gottesdienstes und ihres Kirche-Seins steht. Aus diesem Grund ist die Eucharistiefeier stets feierlich und von Freude erfüllt und in ganz besonderer Weise mit dem Sonntag, dem „Herrntag", dem Tag der Auferstehung des Herrn also, verbunden.

Der bewegendste Ausdruck, die bewegendste Deutung des Geschehens der Auferstehung und ihrer erneuernden Kraft ist das Bild des Abstiegs unseres Herrn Jesus Christus in den Hades, wie man es hier in der Kirche des Chora-Klosters bestaunen kann. Der Herr steigt in das Reich des Todes hinab und zertrümmert seine Pforten. Er steigt siegreich empor und lässt mit sich Adam und Eva auferstehen, d. h. die gesamte Menschheit vom Anfang bis zum Ende der Zeiten. „Jetzt ist alles mit Licht erfüllt, Himmel, Erde und Unterwelt." Die Schöpfung geht über aus dem finsteren Reich des Todes in das abendlose Licht des Reiches Gottes. Der Gläubige, welcher der Auferstehung teilhaft geworden ist, ist aufgerufen, das Evangelium von der in Christus gewonnenen Freiheit „bis an das Ende der Erde" (Apg 1,8) zu verkünden.

Die Mutterkirche, die das Mysterium des Kreuzes und der Auferstehung gleichzeitig erlebt, lädt uns heute ein, „Leuchten tragend zu kommen" und „Gottes erlösendes Pascha gemeinsam zu feiern".

Denn durch die Auferstehung des Erlösers ist die Menschheit ein einziges Volk geworden, sind wir zu einem Leib vereinigt worden. Durch sein Kreuz und seine Auferstehung hat Christus die Feindschaft unter uns endgültig getilgt. So ist unsere orthodoxe Kirche, die eine, heilige, katholische und apostolische Kirche, die Kirche der Versöhnung aller, die Kirche der Liebe zu allen, Freunden und Feinden. Versöhnt, mit dem neuen, dem wahren Leben erfüllt, werden wir zu Mitbürgern der Heiligen und zu Freunden Gottes (vgl. Eph 2,15-20).

Unglücklicherweise gibt es auch heute Terror, Kriege und Morde. Die Klage und die Qual der Opfer, die uns durch die modernen Medien in kürzester Zeit erreichen, beherrschen die Welt und zerreißen unser Herz. Darum haben die Verantwortlichen in den Bereichen von Politik, Kultur und Kirche die Pflicht, aus Liebe alles zu tun, was geeignet ist, solche abnormen Verhältnisse zu beenden.

Wir orthodoxen Christen sind aufgerufen, inmitten der heutigen Welt, einer „Welt des Irrsinns", das gute Zeugnis der Liebe und der Hingabe an den Mitmenschen zu geben - zu lieben und nichts sonst.

Ostern bedeutet für orthodoxe Gläubige nicht einen Moment vorübergehender Abkehr von der traurigen Wirklichkeit des Bösen in der Welt, sondern die unerschütterliche Gewissheit, dass Christus, der im Tod den Tod zertreten hat und von den Toten auferstanden ist, „alle Tage bis zur Vollendung der Welt" (Mt 28,20) bei uns ist.

Das ist, Kinder und Brüder, auch in diesem Jahr die österliche Botschaft des heiligen Apostolischen und Patriarchalen Ökumenischen Throns, des ehrwürdigen Zentrums der Orthodoxie, an alle unsere Mitmenschen: Christus ist auferstanden, und die Macht des Todes ist gebrochen, die Macht der Gewalt des Starken über den Schwachen. Und nur „das Leben herrscht" und die Wärme der Liebe, das unermessliche Erbarmen und die unerschöpfliche Gnade des auferstandenen Christus, welche die ganze Welt vom einen bis zum anderen Ende behütet. Es reicht aus, dass wir Menschen verstehen, dass Jesus Christus das wahre Licht ist, dass in ihm das Leben ist und dass das Leben das Licht der Menschen ist! (vgl. Jo 1,3-4) Das ist unsere Botschaft an alle politisch und geistig Verantwortlichen dieser Welt.

Kommt also und empfangt Licht von dem abendlosen Licht des Phanars, welches als Licht Christi, als Licht der Liebe, allen leuchtet. Und in Ihm „gibt es keine Finsternis" (vgl. 1 Jo 1,5). Lasst uns, Brüder und Kinder, dieses Evangelium der Freude und der Liebe vernehmen, und lasst uns mit unserer Liebe und unserem Opfer den Schmerz der gegenwärtigen Menschheit lindern!

Ehre sei dem Spender des Lebens, der der Welt und jedem Menschen persönlich das Licht, die Liebe und den Frieden gezeigt hat. Ehre sei dem König der Herrlichkeit, Jesus Christus, dem Sieger über den Tod, dem Herrn des Lebens!

Phanar, Ostern 2016 + Patriarch Bartholomaios von Konstantinopel Euer aller inständiger Fürbitter bei Christus, dem Auferstandenen

 

***

Osterbotschaft des Metropoliten Augoustinos von Deutschland und Exarchen von Zentraleuropa

"Ich bin die Auferstehung und das Leben. (...) jeder, der lebt und an mich glaubt, wird auf ewig nicht sterben" (Joh 11, 25-26)

Liebe orthodoxe Christen in Deutschland!

Gerade mal vor zwei Tagen, am Karfreitag nämlich, haben wir in den Gottesdiensten unserer Kirche das Leiden Christi miterlebt und sind ihm bis zum Ort seiner Kreuzigung gefolgt. Dort haben wir die Bitte eines der beiden Räuber gehört, die mit Christus gekreuzigt wurden: „Herr, denk an mich, wenn du in dein Reich kommst." In der Stunde seiner absoluten Verzweiflung, als sein Tod naht, zeigt dieser Räuber nicht nur seine Reue, sondern auch seinen Glauben, dass der Tod nicht das Ende bedeutet.

Die Umkehr und der Glaube dieses Menschen werden von Christus mit einer ergreifenden Antwort belohnt: „Amen, ich sage dir: Heute noch wirst du mit mir im Paradies sein." Christus kommt auch in dieser furchterregenden Stunde seines Sterbens einem Menschen entgegen, der ihn sucht und sich Ihm anvertraut; und heilt ihn dadurch: Er versichert ihm, dass er keine Strafe, sondern Vergebung bekommen werde und dass er nicht leiden, sondern sich der Liebe Gottes erfreuen werde; sogar heute noch.

Aus Liebe hat Gott den Menschen erschaffen; aus Liebe hat Er seinen Sohn gesandt, um jeden Menschen, der sich fern von Gott durch Sünde und Tod quält, zu befreien; und aus Liebe schenkt Christus jedem Menschen die Möglichkeit des ewigen Lebens durch seine Auferstehung.

Wir alle, die wir gerade in der Kirche sind, fragen uns oft: Was erwartet mich nach dem Tod, Freude oder Leid? Wird mein Glaube stark genug sein? Was ist stärker, das Schlechte oder das Gute, das ich getan habe? Und was ist aus meinen Verwandten und Freunden geworden? Werde ich sie wieder treffen? Alle diese Fragen sind Ausdruck der Angst, die alle Menschen dieser Welt teilen; sogar diejenigen unter uns, die besonders gläubig sind. Christus befreit uns von dieser Angst. Er spricht nicht nur über das ewige Leben, sondern Er zeigt es uns auch, indem Er den Tod besiegt. Am Ostersonntag offenbart uns Christus mit seiner Auferstehung, was für eine Zukunft Gott für uns bereithält. Kurz vor der Auferweckung des Lazarus sagt Christus zu dessen Schwester Marta: „Ich bin die Auferstehung und das Leben. Wer an mich glaubt, wird leben, auch wenn er stirbt, und jeder, der lebt und an mich glaubt, wird auf ewig nicht sterben."

Und wenig später versichert er seinen Jüngern beim Abschiedsmahl: „Im Haus meines Vaters gibt es viele Wohnungen. (...) Ich gehe, um einen Platz für euch vorzubereiten. Wenn ich gegangen bin und einen Platz für euch vorbereitet habe, komme ich wieder und werde euch zu mir holen, damit auch ihr dort seid, wo ich bin."4 Die Liebe Gottes ist keine Theorie; sie ist die persönliche Beziehung zwischen Gott und einem jedem von uns. Wie oft haben wir die Anwesenheit Gottes in unserem Leben gespürt! Und zwar so, als ob Er fast zum Greifen nah wäre: vielleicht im unschuldigen Blick oder dem Lächeln eines Kindes; durch Worte des Trostes, die ein Freund für uns gefunden hat, als es uns schlecht ging; durch einen schönen Sonnenuntergang oder den Duft einer Blume; durch einen Hymnus unserer Kirche, der uns angesprochen hat, oder durch einen Vers aus der Heiligen Schrift, der in unser Herz eingedrungen ist und es geprägt hat.

Die Liebe als persönliche Beziehung zwischen Gott und einem bestimmten Menschen ist also etwas, das Bestand hat und nicht vergeht. Sie kann sozusagen kein Verfallsdatum haben. Gerade deswegen hat der Apostel Paulus auf die wichtige Frage: „Was kann uns scheiden von der Liebe Christi?"5, folgende tiefgreifende Antwort gegeben: „Ich bin gewiss: Weder Tod noch Leben, (...) weder Gegenwärtiges noch Zukünftiges, weder Gewalten der Höhe oder Tiefe noch irgendeine andere Kreatur können uns scheiden von der Liebe Gottes, die in Christus Jesus ist, unserem Herrn."6 Es ist genau diese Liebe, in der wir uns mit unseren Verwandten und Freunden, die vor uns gegangen sind, wieder treffen werden; an jenem Platz, den Christus für uns bereitet hat.

Nachdem der Herr zugesagt hatte, dass jeder, der lebt und an ihn glaubt, auf ewig nicht sterben wird, fragte er Marta - und jetzt fragt er auch einen jeden von uns: „Glaubst du das?"7 „Ja, Herr, [antwortete ihm Marta] ich glaube, dass du der Messias bist, der Sohn Gottes, der in die Welt kommen soll."8 Dies ist mein Wunsch für uns alle: Lasst uns auf diese Frage Christi mit dem Glauben von Marta und mit der Gewissheit des Apostels Paulus antworten! Ja, Herr, du bist Christus, der Sohn Gottes, und nichts kann uns von deiner Liebe trennen! In diesem Sinne: ein gesegnetes Osterfest!

Bonn, Ostern 2016

+ Metropolit Augoustinos von Deutschland

 

***

Iubiti enoriasi,

Va scriu acest mesaj pentru a va da câteva amanunte în legatura cu doua anunturi ce au fost facute, deja, în biserica, dar pentru care îmi sunt solicitate des lamuriri la telefon :

1.  Sfânta Taina a Marturisirii : se poate savârsi în fiecare duminica atunci când se slujeste Sf. Liturghie la SAARBRÜCKEN, dupa cum este anuntat pe pagina web a Parohiei www.orthodoxie-saarbrucken.org, butonul : PROGRAM (numai între orele 9,30 si 10,30 - va rog sa nu mai insistati dupa orele 10,30 deoarece se întârzie Sf. Liturghie).

În mod special vom savârsi Sf. Taina a Marturisirii în ziua de sâmbata, 23 aprilie, între orele 17,00 si 21,00, urmând ca a doua zi, cei care sunt pregatiti, sa se poata împartasi (cumineca).
Recomand tuturor celor care doresc sa se marturiseasca "pe ragaz" aceasta posibilitate.

De asemenea, va fac cunoscut ca la cererea mai multor credinciosi, sâmbata 16 Aprilie, începând cu orele 17,00, vom savârsi la Saarbrücken, Sfânta Taina a Maslului, care se face, asa dupa cum stim cu totii : "pentru sanatatea trupului si a sufletului" , deci pentru a avea sanatate si pentru iertarea pacatelor.

În rezumat, pentru a ne pregati de Pasti, în luna aprilie putem beneficia de urmatoarele servicii religioase:
- Duminica, 10 Aprilie - Sfânta Taina a Marturisirii, (numai între orele 9,30 si 10,30) ;
- Duminica, 10 Aprile - Sfânta Liturghie, orele 10,30 ;
- Sâmbata, 16 Aprilie - Sfânta Taina a Maslului, orele 17,00 ;
- Sâmbata, 23 Aprilie - Sfânta Taina a Marturisirii, începând cu orele 17,00 ;
- Duminica, 24 Aprilie - Sfânta Taina a Marturisirii, (numai între orele 9,30 si 10,30) ;
- Duminica, 24 Aprilie - Sfânta Liturghie, Floriile, orele 10,30;
- Vineri, 29 Aprilie - Prohodul Domnului, orele 17,00;
- Sâmbata, 30 Aprilie, Slujba Învierii, orele 23,00 

2. Sarbatorirea Învierii Domnului si Hramul  bisericii.
Pe lânga pregatirea de Sfintele Pasti si Slujba Învierii, nu uitam ca HRAMUL Parohiei noastre este "ÎNVIEREA DOMNULUI".

Fiecare dintre D-voastra stiti ce însemneaza HRAMUL, RUGA, NEDEEA, PRAZNICUL sau SLAVA unei biserici. Datorita faptului ca la Pasti nu se poate organiza o asemenea sarbatorire, în întelegere cu Comitetul Parohial, am fixat acest eveniment pentru ziua de Duminica, 29 MAI.

La aceasta sarbatoare un rol important îl vor avea si copiii Parohiei noastre. Va trimit, atasat, o înregistrare partiala a "Serbarea Mamei si a Femeii Crestine"* pregatita în numai doua repetitii.
Va îndemn sa va înscrieti copiii la pregatirea acestei sarbatori luând legatura cu Doamna învatatoare Cornelia MEISER (tel. 06888/1804) sau cu Doamna Dalea NOEL (tel. 06841/9947598). Este o sansa extraordinara, ca prin aceste pregatiri, sa va ajutati copiii sa se "socializeze", sa învete româneste....  În urma cu câteva luni, unii din copiii pe care îi vedeti în aceasta înregistrare, nu îndrazneau sa formuleze o fraza în limba româna..... si acum....
Cu bucuria apropiatei revederi,
p. VM

***

Iubiti enoriasi,

Va trimit, atasat, o înregistrare partiala a serbarii Nasterii Domnului pregatita de catre o parte din copiii Parohiei noastre:

Inregistrare Craciun 2015 la Biserica Ortodoxa Romana din Saarbrucken (versiunea scurta)

Inregistrare Craciun 2015 la Biserica Ortodoxa Romana din Saarbrucken (versiunea completa)

Desi Craciunul est acum.... cam departe*, va rog sa o aratati copilasilor dvs... Eu sunt sigur ca din cei peste 40 de copii botezati în biserica noastra, o buna parte pot fi antrenati într-un asemenea demers.

Aceasta cu atât mai mult cu cât au sansa sa fie îndrumati de o PROFESIONISTA.

Doamna învatatoare Cornelia MEISER are o experienta de peste 40 de ani de învatamânt în Bucuresti si ar fi pacat sa tratati cu usurinta o asemenea oferta.

Iata care sunt propunerile dânsei pentru urmatoarele doua duminici : 28 februarie si 13 martie.

Duminica din 28 februarie : doua fetite îmbracate în costum national vor pune pe pieptul tuturor doamnelor, domnisoarelor si copiilor ce vor veni la biserica, MARTISOARE, cumparate si trimise tocmai din Bucuresti. Martisorul nu tine de crestinism.  Este o traditie populara specific româneasca Crestine, însa, mi se par gândul si gestul de-a face o bucurie tuturor acelora care l-au purtat oarecând cu drag, sau îl vor purta de acum înainte, la venirea Primaverii.

(În aceasta duminica, dupa terminarea Sfintei Liturghii, vom sluji Parastas de Obste - MOSII de IARNA)

Duminica 13 martie :  ZIUA MAMEI (doua repetitii de câte o jumatate de ora) mica serbare ce va fi data în onoarea tuturor mamelor de catre copiii Parohiei noastre dupa terminarea Sfintei Liturghii.

Daca doriti ca si copiii Dvs. sa participe la pregatirea acestei serbari (doua repetitii de câte o jumatate de ora), va rog sa luati legatura cu Dna NOEL tel. 06841/9947598 sau cu Dna Cornelia MEISER, tel. 06888/1804.

Cu bucuria apropiatei revederi la "Cina Domnului" = "Sfânta Euharistie" = Sfânta Multumire,
p. VM

* Totusi nu uitam ca februarie este luna "Întâmpinarii Domnului" - a Pruncului Iisus - la 40 de zile, la Templul din Ierusalim, de catre Dreptul Simeon si Prorocita Ana.

***

BOBOTEAZA A.D. 2016

« In Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul în chip de porumb a adeverit întarirea cuvântului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie. »

“ Chiraleisa, /Spic de grâu, /Pâna-n brâu /Roade bune /Mana-n grâne!”

Cu ocazia sarbatorii Botezului Domnului (Boboteaza) si la început de An Nou, parintele va fi disponibil pentru sfintirea caselor în ziua de 9 ianuarie* 2016. Daca doriti sa aveti casa sfintita va rugam sa-l anuntati pe Dl URSU Paul tel. 0681/45020 pentru programare.

*Daca nu petem servi pe toti credinciosii în 9 ianuarie 2016, se poate face sfintirea caselor si în data de 16 ianuarie 2016.

***

PROGRAMUL SFINTIRII CASELOR – BOBOTEAZA, 2016

Cel putin o data pe an, în luna ianuarie, crestinii ortodocsi primesc vizita Preotului pentru sfintirea casei. Parintele Vasile, însotit de un Consilier bisericesc sau de Cantor, va face vizite pentru binecuvântarea caselor cu ocazia Botezului Domnului, potrivit programului de mai sus. Va rugam sa considerati aceasta vizita ca o prioritate sfânta. Daca programul nu va permite sa fiti acasa în aceasta zi, veti putea lua Aghiasma de la biserica în duminica din 10 ianuarie 2016.

CUM ASTEPTAM VIZITA PARINTELUI ?

Pe o fata de masa festiva, se asaza un vas cu apa rece, o lumânare, o icoana sau o cruce si lista cu numele de botez a celor din familie. Va rugam sa opriti televizorul sau aparatul de radio. Daca aveti musafiri, explicati-le semnificatia slujbei si invitati-i sa participe la rugaciune. La sfârsitul rugaciunii, luati lumânarea si conduceti-l pe Preot prin camerele pe care le doriti binecuvântate.

BENEFICIILE BINECUVÂNTARII CASELOR

Dintre beneficiile binecuvântarii caselor mentionam: sanatatea trupeasca si sufleteasca a celor ce locuiesc în casa; iertarea pacatelor mai mici; îndepartarea a tot raul din casa: raul fizic, precum, prin foc, apa, etc. si raul spiritual, precum vraja, neîntelegeri, vrajbe, ispite si pe ispititorul. Si mai presus de toate ajuta la mântuirea sufletelor. Prin sfintirea cu aghiasma, casa devine si o biserica mica, a familiei (Molitfelnic).

*A nu se confunda cu SFESTANIA, serviciu religios ce corespunde inaugurarii unei case noi sau a unei locuinte tulburate de duhuri necurate.

***

Neujahrsbotschaft 2016 des Metropoliten von Deutschland und Exarchen von Zentraleuropa Augoustinos

Liebe orthodoxe Christen in Deutschland!

Heute feiern wir zugleich Neujahr und das Fest des hl. Basilius d. Gr. Gesegnet sei dieses neue Jahr fur die, die sich freuen, heute ihren Namenstag zu feiern, für alle Gläubigen unserer Griechisch-Orthodoxen Metropolie und fur die ganze Welt!

Die grossen Feste des Kirchenjahres sind bekanntlich mit vielen volkstumlichen Bräuchen verbunden. Einer davon ist der Gesang der traditionellen „Kalanta", die meistens am Vorabend der grossen Feste dieser Tage gesungen werden. Die Sänger ziehen von Haus zu Haus, und ihr Besuch gilt als ein besonderer Segen. In der orthodoxen Weihnachtszeit werden die Kalanta am Heiligen Abend und an den Vorabenden von Neujahr und Epiphanie meistens von Kindern gesungen. Diese Kalanta handeln hauptsächlich von dem Ereignis, das der folgende Festtag feiert, und schliessen stets mit Segenswünschen für die Hausherren, die ihrerseits die Sänger mit Sussigkeiten, jahreszeitlichen Früchten und einem Geldgeschenk entlohnen. In den seltenen Fällen, in denen die Sänger die Ture des Hauses verschlossen finden, weil die Hausherren sie nicht empfangen wollen, oder wenn der Geldbetrag zu gering ausfällt, beschliessen sie ihr Lied mit Spottversen und nehmen sozusagen den Segen zurück, den zu bringen sie gekommen waren.

Wenn auch die Pflege dieses Brauchtums in Deutschland aus leicht verständlichen Grunden auf Schwierigkeiten stosst, habe ich doch mit Freude vernommen, dass es Gemeinden unserer Metropolie gibt, die sich darum bemuhen, diese schone Tradition fortzusetzen. Diese Tradition ist deshalb schon, weil sie zu der Kommunikation beiträgt, die mit dem Fest, der Freude und der Hilfsbereitschaft verbunden ist.

Dennoch, wenn wir auf unser - näheres oder ferneres - Umfeld blicken, werden wir entdecken, dass es unter unseren Mitmenschen viele gibt, die zwar mitfeiern wollen, es aber nicht konnen. Die Armut, die Not, das Schicksal der Fluchtlinge und all die anderen Formen des Scheiterns unserer Zivilisation haben das Lächeln dieser Menschen in Tränen verwandelt. Sie werden mir sicher zustimmen, wenn ich behaupte, dass wir nicht frohlich feiern konnen, wenn auch nur ein Mensch neben uns leidet. Der Hunger unserer Bruder in Not - Hunger im wortlichen und im ubertragenen Sinn: Hunger nach einer warmen Bleibe, nach einem Teller Essen, nach einem Paar Schuhe, nach einer herzlichen Umarmung - kann uns nicht gleichgultig und unberührt lassen.

Gewiss, oft halten wir uns fur zu klein oder fur unfähig zu helfen. Wir verlieren den Mut angesichts des Missverhältnisses, das zwischen unseren geringen Kräften und den tatsächlichen Bedurfnissen der Menschen in ihrem Leid herrscht. Es ist klar, dass wir die Welt nicht ändern konnen. Aber wir konnen zweifellos die Initiative dazu ergreifen, dass sich in unserem Lebensumkreis etwas ändert, so gering uns diese Änderung auch erscheinen mag. Die Liebe, die Christus uns gelehrt hat, gibt niemals auf! Ganz im Gegenteil: Alles hofft sie, alles erträgt sie. Sie wird jedes Mal dann erfindungsreich, wenn es gilt, den geringsten Brudern Christi, denen, die das Notwendige entbehren, denen, die nichts besitzen, beizustehen und zu helfen. Aber auch dann, wenn es gilt, selbst denen zu verzeihen, die unsere Feinde sind.

Selbst wenn wir auf die Freude der Kalanta an unserer Haustür verzichten müssen, konnen wir doch - dazu mochte ich Sie einladen - an ihrer Stelle unsere Nachbarn, die in Not sind, als Kalanta-Sänger betrachten und dem Gesang ihrer Klage lauschen. Es ist wichtig, dass sie die Turen unserer Häuser unverschlossen und uns selbst bereit und geneigt finden, an ihrem Leiden und ihrem Schmerz Anteil zu nehmen und ihren Hunger und ihren Durst zu stillen. Christus selber sichert uns zu: Was immer wir aus Liebe tun, und sei es noch so gering, ist eine Gabe, die wir letztlich Ihm erweisen.

Es ist mein väterlicher Wunsch fur uns alle, dass wir in dem heute beginnenden Jahr 2016 in fortschreitendem Mass die Fähigkeit entwickeln, in unseren Geschwistern unseren Herrn und Gott selbst zu erkennen und auf diese Weise ihr Trost, ihr Halt und ihre Freude zu werden.

***

Weihnachtsbotschaft des Okumenischen Patriarchen + BARTHOLOMAIOS

Weihnachtsbotschaft des Okumenischen Patriarchen + BARTHOLOMAIOS durch Gottes Erbarmen Erzbischof von Konstantinopel, dem Neuen Rom, und Okumenischer Patriarch aliem Volk der Kirche Gnade, Friede und Erbarmen von Christus, unserem in Bethlehem geborenen Erloser

Im Herrn geliebte Bruder und Kinder,

Wiederum umhullt die Sulse der Heiligen Nacht, in der Christus geboren wurde, die Welt. Und inmitten der menschlichen Mühen und Muhsale, der Krise und der Krisen, der Leiden und der Feindschaften, der Beunruhigungen und der Enttäuschungen erscheint mit derselben Anmut wie eh und je, wirklich und aktuell wie einst das Mysterium der Menschwerdung Gottes, das uns mahnt: „Lernt Gerechtigkeit, Ihr Bewohner der Erde!" (Isaias 26,9), denn „Heute ist uns der Heiland geboren" (Lukas 2,11).

Unglucklicherweise aber denken in unseren Tagen viele Menschen wie jener Kindermorder Herodes, der Ruchlose und Bedenkenlose, der seine Mitmenschen auf viele Weisen ins Verderben gestürzt hat. Der von der Ich-Besessenheit verkehrte Geist des Machthabers dieser Welt, den der Morder Herodes exemplarisch darstellt, sah paradoxerweise in der Geburt eines unschuldigen Kindes eine seine eigene Existenz bedrohende Gefahr. Als das geeignetste Mittel des präventiven Schutzes seiner weltlichen Macht vor der Gefahr, als die ihm die Geburt dieses Kindes erschien, wählte er dessen Vernichtung.

Um den mdrderischen Plänen zu entgehen, war das Kind Jesus, von dem die Engel gesprochen hatten, gezwungen, wie wir in unserer heutigen Sprache sagen würden, als „politischer Fluchtling" nach Ägypten zu fliehen. zusammen mit seiner Mutter Märia, der allheiligen Gottesgebärerin, und ihrem Bräutigam Josef.

In unserer Zeit, die doch als fortschrittlich gilt, werden viele Kinder gezwungen, das Flüchtlingsschicksal ihrer Eltern zu teilen, um ihr nacktes Uberleben, das ihnen ihre unterschiedlichen Feinde missgdnnen, zu retten. Diese Tatsache ist eine Schande fur die Menschheit.

Deshalb verkünden wir auch zum Fest der Geburt des Kindes Jesus, unseres wahren Erlosers und Heilandes, von diesem heiligen, apostolischen und patriarchalen Okumenischen Thron, dass alle Gesellschaften verpflichtet sind, den Schutz der Kinder zu gewährleisten und ihr Recht auf Leben und Ausbildung zu respektieren, welche nur ihr Heranwachsen und ihre Erziehung in einer traditionellen Familie auf der Grundlage der Prinzipien von Liebe, Mitmenschlichkeit und Solidarität - also auf der Grundlage von Gutern, die uns heute der fur uns Fleisch gewordene Herr schenkt - garantieren kann.

Der zur Welt gekommene Erloser lädt uns alle ein, diese Botschaft des Heils der Menschen anzunehmen. Es ist wahr, dass die Volker in der langen Menschheitsgeschichte viele Wanderungen und Umsiedlungen erlebt haben. Doch wir haben gehofft, die modernen Gesellschaften konnten nach den beiden Weltkriegen und den Friedenserklärungen kirchlicher und weltlicher Fuhrer und Organisationen das friedliche Leben der Menschen in ihren Ländern garantieren. Leider widerlegen die Ereignisse diese Hoffnung. Denn grofse Scharen von Menschen sind gezwungen, den bitteren Weg der Flucht zu gehen.

Die Situation, die sich auf diese Weise ergeben hat und die von einer beständig wachsenden Zahl von Fluchtlingen gekennzeichnet ist, vergroRert unsere Verantwortung - die Verantwortung derer, die gesegnet sind, in Frieden und in einer gewissen Sicherheit zu leben -angesichts des täglichen Dramas Tausender unserer Mitmenschen nicht teilnahmslos zu bleiben, sondern ihnen unsere tatkräftige Solidarität und Liebe zu zeigen; und das in der Gewissheit, dass jede ihnen erwiesene Wohltat vor das Angesicht des Sohnes Gottes gelangt, der geboren wurde und Fleisch angenommen hat, der in die Welt gekommen ist - nicht als Konig, nicht als Machthaber, nicht als Herrscher, nicht als Reicher, sondern als nacktes, schutzloses Kindlein in einem winzigen Stall ohne Obdach, also ebenso, wie in diesem Moment Tausende unserer Mitmenschen leben. Auch der Mensch gewordene Sohn Gottes war gezwungen, die ersten Jahre seines Lebens auf Erden als Fremder in einem femen Land zu verbringen, um sich vor dem Hass des Herodes in Sicherheit zu bringen. Das unschuldige Blut der heutigen Fluchtlinge im Kleinkindalter nehmen die Erde und das Meer auf. Doch die schutzlose Seele des Herodes „empfing ihr Urteil".

Dieses in Bethlehem geborene und nach Ägypten geflohene gottliche Kind ist der wahrhafte Fürsprecher der heutigen, von den gegenwärtigen Herodes-Gestalten vertriebenen Flüchtlinge. Dieses Kind Jesus, unser Gott, „wurde den Schwachen wie ein Schwacher" (vgl. 1 Korinther 9,22), wurde uns allen gleich: den Schwachen, den Verachteten, den Gefährdeten, den Fluchtlingen. Der Beistand und die Hilfe, die wir unseren verfolgten und vertriebenen Mitmenschen ungeachtet ihrer Nationalität, ihrer Herkunft und ihrer Religion erweisen, werden unserem in Betlehem geborenen Herrn als Gaben gelten, die die Gaben der Weisen an Kostbarkeit, die die Schätze von „Gold, Weihrauch und Myrrhe" (vgl. Matthäus 2,11) an Ehre ubertreffen: ein unentwendbarer und unvergänglicher geistlicher Reichtum, der nicht verdirbt, wie viele Jahrhunderte auch vergehen mogen. Ein Reichtum, der uns erwartet im Reich der Himmel.

Lasst uns also, ein jeder, was er kann, dem in der Person unserer auf der Flucht befindlichen Brüder wahrgenommenen Herrn darbringen. Lasst uns dem heute in Bethlehem geborenen kleinen Christus diese kostbaren Gaben der Liebe, des Opfers und der Mitmenschlichkeit darbringen und lasst uns so seine Barmherzigkeit nachahmen. Lasst uns ihn anbeten zusammen mit den Engeln, den Weisen, den einfachen Hirten und mit allen Heiligen rufen: „Herrlichkeit Gott in den Hohen und Friede auf Erden und den Menschen Wohlgefallen!"
Die Gnade und das reiche Erbarmen des Fluchtlingskindes Jesus seien mit euch allen!

Weihnachten 2015

+ Bartholomaios von Konstantinopel, euer aller inständiger Fürbitter bei Gott

***

Weihnachtsbotschaft der orthodoxen Bischofe Deutschlands 2015

Liebe orthodoxe Christen in Deutschland!

In den Tagen vor Weihnachten bereiten wir Christen uns mit Fasten und Beten auf die Geburt unseres Erlosers, des Gottessohnes Jesus Christus, vor. Davon berichtet uns die Weihnachtsgeschichte; sie erzählt uns auch von der Flucht der heiligen Familie nach Ägypten. Der Grund fur die Flucht von Josef, Märia und dem Christuskind war Konig Herodes, welcher das Kind umbringen wollte (Mt 2,13-23).

Dies erinnert uns an die aktuelle Situation, in der wir uns momentan in Deutschland und darüber hinaus befinden. Sie wiederholt sich tagtäglich, wenn wir horen, dass Familien mit ihren Kindern aus Syrien und anderen Ländern flüchten. Der Tenor bleibt der gleiche - nur dass sie nicht vor Konig Herodes, sondern vor Krieg und Gewalt flüchten. Unsere Brüder und Schwestern riskieren ihr Leben, um ihre Kinder vor dem Tod zu schützen, und suchen ihren Frieden in einem anderen Land.

Der Krieg in Syrien ist nicht in Zahlen oder Worten auszudrücken. Es sind Geschichten voller Leid, Elend und Tränen. Die 300.000 Toten, die er bis heute gefordert hat, sind fur uns mehr als eine Zahl. Dahinter verbergen sich unzählige Schicksale, von Müttern, die ihre Sohne verloren haben, Frauen, die ihre Männer verloren haben und von tausenden hilflosen Kindern, die ohne Eltern auf sich alleine gestellt sind. Hinzu kommen zahllose Schwerverletzte, die den Krieg überlebt haben, jedoch nicht mehr in der Lage sind, ohne Hilfe ihr alltägliches Leben zu meistern.

300.000 Menschen mussten während des Krieges in Syrien ihr Leben lassen: Das wäre so, als ob man die Einwohner einer Grofîstadt komplett von der Bildfläche ausloscht. Darüber hinaus sind schätzungsweise 4-6 Millionen Menschen auf der Flucht. Diejenigen, die z. B. in Syrien geblieben sind, erleben eine humanitäre Katastrophe mit apokalyptischem Ausmafî, wenn nicht sogar die grofite humanitäre Katastrophe seit dem zweiten Weltkrieg. Diese Schicksale betreffen natürlich auch unsere christlichen Brüder und Schwestern.

Wir müssen uns also auf die Grundwerte unseres Glaubens besinnen: Das Weihnachtsfest ist das Fest der Liebe. Gott ist Mensch geworden, weil er uns geliebt hat - und nun ist es unsere Aufgabe, diese Liebe an unsere Brüder und Schwestern weiterzugeben. Die Antwort fur die Frage, wie wir das machen konnen, erscheint schwierig und einfach zugleich, wenn wir auf das hdren, was Jesus Christus sagt (Mt 25,35-40). Die Flüchtlinge, die uns tagtäglich begegnen, sind die Prüfung unserer Nächstenliebe, die Prüfung unseres christlichen Glaubens. Wenn wir die Worte des Evangeliums ernst nehmen, dann müssen wir unsere Herzen und unsere Häuser ohne Bedenken offnen.

An Weinachten geht es nicht um Dekoration oder um Konsum. Wir alle gemeinsam müssen unsere Augen offnen und uns auf den Ursprung unseres Glaubens konzentrieren. Unsere christlichen Brüder und Schwestern kommen hierher, weil sie ihre Hoffnung in unsere Nächstenliebe gesetzt haben. Und diese Erwartungen müssen wir erfüllen.

Wir bitten alle darum, aktiv materiell und immateriell zu helfen, damit wir, liebe Brüder und Schwestern, das Fest der Liebe gemeinsam im Sinne unseres Glaubens feiern konnen.

Ein gesegnetes Weihnachtsfest wünscht Euch

Metropolit Augoustinos von Deutschland, Exarch von Zentraleuropa
Vorsitzender und die übrigen Mitglieder der Orthodoxen Bischof skonf erenz in Deutschland

Weihnachten 2015

***

Weihnachtsbotschaft 2015 des Metropoliten von Deutschland und Exarchen von Zentraleuropa Augoustinos

Liebe orthodoxe Christen in Deutschland!

Voller Freude verkündet die Kirche: Heute ist Weihnachten! Christus wird geboren. Gott ist unter uns. Der, der uns den Atem gegeben hat, hat uns so sehr geliebt, dass er seinen einziggeborenen Sohn gesandt hat, und lädt uns ein, an ihn zu glauben, damit wir nicht zugrunde gehen, sondern erlost werden. Naturlich ist er nicht gekommen, um uns seine Gegenwart aufzuzwingen. Die wirkliche Liebe übt niemals Zwang. Auch die Fleisch gewordene Liebe, Christus selbst, zwingt uns nicht, sondern befreit uns. Es liegt an uns, ob wir ihrem Ruf folgen. An Ihn glauben heiRt: auf Ihn horen, sich Ihm anvertrauen und Ihm folgen.

Allerdings konnte man sagen: Das geschieht bereits. Wir sind getaufte Christen. Wir leben in Seiner Kirche. Wir machen unser Kreuzzeichen. Wir zünden unsere Kerzen an. Wir horen das Wort des Evangeliums. Wir empfangen die heilige Kommunion und nehmen an den grofsen Festen der Kirche teü. Doch frage ich mich: Ist es wirklich so? Empfinden wir heute wirklich Freude darüber, dass unser Erloser zur Welt gekommen ist? Feiern wir wirklich voller Dankbarkeit dafür, dass Gottes Liebe die Welt erfullt? Was bedeutet fur uns die Art und Weise, in der wir heute diesen grofsen Tag - aber auch die Tage danach - begehen werden? Feiern wir also heute Christi Geburt oder freuen wir uns einfach uber einen Ruhetag?

In der Tat: Fur die meisten Menschen bedeutet ein Fest: einen arbeitsfreien Tag zu verbringen. Ruhetag bedeutet Unterbrechung, Ausspannen von der Arbeit. So wichtig das auch sein mag, es ist nicht genug, um aus ihm einen Feiertag, einen Festtag zu machen. Das entsprechende griechische Wort bezeichnet nicht nur die MuRe im allgemeinen, sondern im besonderen Sinn die Mulse als Freiheit fur einen die Alltäglichkeit unterbrechenden Zweck. In diesem Sinn wird der Ruhetag nicht nur eine Gelegenheit, sich von alltäglichen Mühen zu erholen, sondern sich einmal den wirklich wichtigen Dingen zu widmen, denjenigen, die es wert sind, dass sie einen vorrangigen Platz in unserem Leben erhalten.

***

DE CE POSTIM DE CRACIUN?

Craciunul este o sarbatoare a bucuriei si veseliei. Daca Nasterea Domnului e o sarbatoare a bucuriei, de ce s-a randuit ca ea sa fie precedata de post?

Si nu e vorba de un post marunt, de cateva zile, ci de unul care dureaza nu mai putin de sase saptamani, si intr-o perioada in care nu sunt la indemana nici verdeturi si nici fructe proaspete. Daca ne gandim bine, postul Sfintelor Pasti isi are un rost bine lamurit: Invierea Domnului a fost precedata de patimile, rastignirea si moartea Sa, evenimente care cer o participare de doliu. La capatul postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel sta suferinta martirica a celor doi, ceea ce indreptateste o partasie pe masura. Cat despre postul Sfintei Marii, el pregateste sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, a carei slujba cuprinde si un Prohod. Cum se justifica insa postul Craciunului?

Oricine va admite ca o sarbatoare presupune si un strai sarbatoresc: costumul de Duminica e un costum de Duminica, haina de nunta e o haina de nunta, tinuta de receptie e o tinuta de receptie, si asa mai departe. In cele mai multe cazuri, dobandirea straiului sarbatoresc este rezultatul unor renuntari - si chiar sacrificii -, impletite insa cu bucuria anticipata de a avea ceea ce-ti doresti si cu care vei fi in stare sa cinstesti momentul festiv la care esti chemat sa iei parte (fiindca, sa ne intelegem, orice sarbatoare e un fenomen social; ea nu este niciodata a unuia singur). In partile - din ce in ce mai putine - unde inca se mai pastreaza traditia portului popular, tinerele fete se aduna in postul Craciunului la o vecina sau alta, in grupe mici, si cu mainile lor isi cos sau impletesc straiele cele noi, in seri lungi, ca niste sezatori ale harniciei si cantecului. Asa se petrecea si in vremea copilariei mele. Straiele vechi par din ce in ce mai ponosite, vrednice de aruncat, locul lor luandu-l cele noi, cu toate implinirile si fagaduintele lor.

Mantuitorul Hristos ne spune intr-o parabola ca un imparat a invitat oaspeti la nunta fiului sau. Cum insa acestia n-au vrut sa vina, el i-a adunat pe toti nevoiasii de pe drumuri si i-a silit sa intre la ospat. Vazand insa ca unul din ei nu purta haina de nuntas, l-a dat afara si l-a pedepsit. La suprafata, intamplarea pare de domeniul absurdului: de vreme ce omul se pomenise luat pe sus, pe nepregatite, si adus cu sila, cum de i se pretindea strai de sarbatoare?...

In realitate, imparatul i se uitase in suflet si constatase ca, desi i se facuse o mare si neasteptata cinste, insul se multumea sa manance si sa bea, fara ca inima lui sa participe la bucuria casei. Aceasta inseamna, dragii mei, ca pe langa straiul sarbatoresc de care v-am vorbit, vazut, materialnic, facut pentru trup, exista si un strai al sufletului, menit sa-i asigure omului participarea la sarbatoarea launtrica. Din pacate, exista inca destui crestini care cred ca sarbatorile de iarna se reduc la un pom impodobit, la sarmale, caltabosi, carnati si bautura, uitand ca inaintea ospatului de acasa li se imbie ospatul euharistic, al sfintei cuminecari, care e incomparabil mai important decat belsugul de bucate. Ei bine, pentru acest ospat duhovnicesc se cere strai duhovnicesc, iar straiul acesta, cu toate podoabele virtutilor lui, nu poate fi pregatit decat prin post, adica prin renuntarile si jertfele acestuia. Postul nu este un scop in sine, ci mijlocul prin care sufletul leapada de pe el zdrentele pacatelor si se primeneste, incetul cu incetul, prin pocainta, marturisire si fapta buna. Postul cuprinde in el nu numai renuntare, dar si o bucurie a renuntarii, ca o pregustare a bucuriei finale.

IPS Bartolomeu Anania (fostul Mitropolit al Clujului)

***

PROGRAM DUMINICA 8 NOIEMBRIE 2015

Parastas de Obste cu ocazia Mosilor de Toamna (Ziua mortilor, Luminatia... prevazuta la ortodocsi pentru sâmbata 7 noiembrie)

 

Iubiti enoriasi,

Duminica, 8 noiembrie, avem un program mai deosebit la sfânta biserica.

Câteva familii din Parohia noastra au facut donatii de obiecte, vesminte preotesti si acoperaminte liturgice pentru biserica în care slujim.

Întrucât cea mai mare parte a acestor odoare liturgice se vor folosi în timpul sacru al Postului Craciunului, vom proceda la sfintirea lor în aceasta duminica.

De asemenea, tot în aceasta duminica, vom face si Parastas de Obste cu ocazia Mosilor de Toamna (Ziua mortilor, Luminatia... prevazuta la ortodocsi pentru sâmbata 7 noiembrie).

Iata de ce am socotit potrivit sa va transmit programul liturgic al acestei zile :

9,30 – 10,00 Marturisiri ;
10,00 – 10,30 Utrenia (fragmentar) ;
10,30 – 12,00 Sfânta Liturghie ;
12,00-12,30 Sfintirea urmatoarelor obiecte biseicesti :
- Sf. Evanghelie ferecata în argint aurit ;
- Vesminte preotesti si Procovete ;
- 2 Prapori (steaguri bisericesti) de procesiune ;
- Acopereminte de post pentru Sf. Masa, Proscomidiar, Pangar, Tetrapoade si Dvera de la Sf. Altar.
12,30 – 12,45 Distribuirea Anafurei
12,45 Parastasul de Obste urmat de Agappe din prinoasele ce se aduc pentru Slujba Parastasului.

pVM

***

DUMINICA 11 OCTOMBRIE 2015

SARBATOARE PAROHIALA ROMÂNEASCA

 

Iubiti enoriasi,

 

Dupa cum multi dintre dumneavoastra stiti, în urma unei actiuni comune de inventariere a bunurilor parohiale din luna august a.c., Comitetul de Doamne de la Parohia noastra a cerut binecuvântarea pentru organizarea unei sarbatori câmpenesti parohiale dupa modelul practicat de parohiile catolice si evanghelice din Saarbrücken.

Desi nu este o actiune ce tine "sticto sensu" de misiunea Bisericii, eu am aderat la aceasta idee considerând ca este benefica din punct de vedere comunitar si am acceptat sa le ajut. O parte din acest ajutor îl puteti vedea în munca de conceptie si tiparire a "invitatiilor" de mai jos.

Dar dânsele mai au nevoie de ajutor, ceea ce numim voluntariat, mai ales în ceea ce priveste organizarea acestei sarbatori.

Iata de ce îmi permit sa va rog sa va adresati Doamnei Elena KREMER, tel. 0049 6832/80387, în situatia în care considerati ca puteti oferi din timpul Dvs. pentru buna organizare a acestui eveniment.

Îi rog, în mod special, pe membrii Consiliului Parohial, sa raspunda acestui apel al doamnelor din Comitet.

În speranta ca, duminica 11 octombrie, vom putea cinsti ZIUA DOMNULUI în comuniune de rugaciune si de "Liturghie dupa Liturghie" prin sarbatoarea câmpeneasca* ramân,
dbv pVM

* Le semnalam parintilor ca va avea loc si un spectacol special pentru copii, animat de profesionisti. Va asteptam cu drag, împreuna cu copiii dumneavoastra !

***

Iubiti enoriasi,

 

În aceasta duminica avem un program mai bogat la sfânta biserica, dupa cum urmeaza:

9,30 - 10,00 Marturisiri ;
10,00 - 10,30 Utrenia (Psalmii si Sf. Evanghelie) ;
10-30 - 12,00 Sf. Liturghie ;
12,00 - 12,20 Slujba pentru copii la începerea anului scolar ;
12,30 - 13,30 Sf. Taina a Botezului ;

De la orele 14,00 sunteti invitati sa participati la celebrarea Sfintei Taine a Cununiei pentru tinerii :

Ina WAGNER

si

Christian RECTENWALD

Pentru a va incita sa participati va rog sa ascultati "Imnul mirilor" compus de Gavriil MUSICESCU.

***

Iubiti enoriasi,

Va reamintesc ca mâine, sâmbata, 29 august, crestinii de pretutindeni, sarbatoresc Taierea capului Sfântului Ioan Botezatorul, zi de post pentru crestinii ortodocsi. La Strasbourg sarbatorim în aceasta zi, începând cu orele 10.00.

La SAARBRÜCKEN, reportam slujba acestei sarbatori pentru duminica, 30 august, când, dupa progamul Parohiei noastre, vom sluji Sfânta Liturghie, începând cu orele 10.00.

Cu bucuria apropiatei revederi,
p. Vasile

***

Iubiti enoriasi,

 

În perioada 27 Iulie - 18 August 2015 voi fi plecat în concediu, în România. În aceasta perioada, pentru orice probleme de natura spirituala, va rog sa va adresati Parintelui Viorel MEHEDINTU de la Francfurt, tel: 06223/72427.

Tot în aceasta perioada vor avea loc doua sarbatori foarte importante: Schimbarea la Fata a Domnului Nostru Iisus Hristos - 6 August si Adormirii Maicii Domnului - 15 August.

Încredintâdu-va ca va voi "purta în rugaciune" la bisericile si mânastirile la care voi sluji în aceasta perioda, v-am pregatit si materialul de mai jos spre edificare sufleteasca.

Dbv, pVM

***

Schimbarea la Fata a Domnului Nostru Iisus Hristos - 6 August

Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie!

Troparul Schimbarii la Fata

In munte, Te-ai schimbat la fata, Hristoase Dumnezeule, si pe cat au cuprins ucenicii Tai slava Ta, au inteles ca, daca Te vor vedea rastignit, sa cunoasca Patima cea de bunavoie si lumii sa propovaduiasca, ca Tu esti cu adevarat raza Tatalui.

Condacul Schimbarii la Fata

***

Parintele Dumitru Staniloae despre Adormirea Maicii Domnului

Pr. Dumitru Staniloae - Adormirea Maicii Domnului

 

***

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Troparul Adormirii Maicii Domnului

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.
 
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

***

Iubiti enoriasi,

Din cauza unei nefericite greseli, programul slujbei religioase a Rusaliilor, programata initial în duminica din 07 iunie 2015, se schimba dupa cum urmeaza :

Slujba de RUSALII va fi sarvârsita sâmbata 06 iunie 2015 între orele  16.00 - 18.00 (în loc de duminica 07 iunie la ora 10.00)

În speranta ca veti da dovada de întelegere, va rog sa faceti cunoscuta aceasta schimbare crestinilor care ar putea fi interesati de programul de slujire de la biserica noastra.

Cu multumiri, pVM

***

RUSALIILE

POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

Iubiti enoriasi,

Mâine avem o mare sarbatoare în Biserica Ortodoxa : RUSALIILE sau POGORÂREA DUHULUI SFÂNT.
În lipsa altor posibilitati, pentru cinstirea ZILEI, doresc sa va adresez o scurta meditatie pe marginea condacului sarbatorii:

" Când s-a pogorât, limbile amestecând, despartit-a neamurile Cel Prea Înalt.
Iara când a împartit limbile de foc, întru o unire pe toti i-a chemat."

Despre doua coborâri ale lui Dumnezeu pe pamânt, vorbeste cântarea condacului:

-  Una, la Turnul Babel, unde urmasii fiilor lui Noe realizasera o unitate în pacat, si-si pusera în gând sa faca ceva pentru mândria lor: "Haideti sa zidim un oras si un turn, al carui vârf sa ajunga pâna la cer, ca sa ne facem un nume "  (Facerea 11, 4).

Dar Dumnezeu s-a coborât, le-a amestecat limbile, a despartit neamurile si i-a împrastiat, cum se arata în Sfânta Scriptura si cum subliniaza condacul, în primul sau stih : " Când s-a pogorât, limbile amestecând, despartit-a neamurile Cel Prea Înalt".

-  A  doua coborâre, cea de la Rusalii, când Dumnezeu a împartit limbi de foc, pe Duhul Sau cel Sfânt, ca sa zideasca pe pamânt turnul unitatii în bine si pentru bine: Biserica.

Daca turnul cel dintâi a fost cladit pe mândrie, "sa ne facem un nume ", pe duhul luciferic, intrat prin Adam si în viata noastra a fiecaruia, cel de-al doilea s-a cladit pe smerenia Fiului lui Dumnezeu, care a luat chip de rob, " întru asemanarea oamenilor facându-se pâna la moarte, si  înca moarte pe cruce ".

Despartirea limbilor a fost pedeapsa pentru pacat, unitatea în Biserica este rasplata jertfei lui Iisus, spre mântuirea crestinilor. 

Unitatea în Biserica este deci unitatea în Dumnezeu, unitatea în smerenie, în iubire, în lumina, în proclamarea binelui, a bunei voiri si întelegerii între toate neamurile pamântului, cum se spune în al doilea stih al condacului : "Iara când a împartit limbile de foc, întru o unire pe toti i-a chemat ! "        

  "Cine are urechi de auzit, sa auda!"

 "Sfântul Duh sa se salasluiasca în sufletele noastre si sa ne curete de toata întinaciunea..."  Amin !

pVM

 

***

SLUJBA ÎNVIERII : sâmbata 11 aprilie începând cu orele 23.00

***

Scrisorile Pastorale de Pasti

Citeste AICI [PDF]

***

Iubiti enoriasi,

Postul Mare este un timp de abstinenta, de pocainta, si de "rugaciune înmultita".

În acest sens Sfintii Parinti ne-au rânduit slujbele minunate de pocainta numite "DENII".

Una din cele mai frumoase este aceea de joi seara din a 5a saptamâna din Postul Mare, numita CANONUL CEL MARE DE POCAINTA AL SFANTULUI ANDREI CRITEANU.

La SAARBRÜCKEN vom citi aceasta Denie ("Canonul cel Mare de Pocainta a Sf. Andrei Criteanul") sâmbata 28 martie începând cu orele 17,00.

În timpul slujbei voi sta la dispozitia celor care doresc sa se marturiseasca si care se vor putea împartasi a doua zi, la Sfânta Liturghie a Sf. Vasile  cel Mare, de Duminica 29 martie.

Va trimit, alaturat, prima parte a "Canonului cel Mare de Pocainta" :

https://www.youtube.com/watch?v=13x1Dj4L5LM

Va rog sa încercati sa retineti melodia stihului : "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma." ce se repeta dupa fiecare tropar.

p. Vasile M.

***

PS. 1. Va rog sa transmiteti acest mesaj si altor persoane care ar putea fi interesate si a caror adresa electronica nu figureaza în "trimiterea mea".

2. Sâmbata 28 martie, dimineata, începând cu orele 09,00, as dori sa fac o vizita si, eventual, daca doresc, sa spovedesc si sa împartasesc persoanele ce nu se pot deplasa la biserica (crestini ortodocsi spitalizati... cei slabi trupeste sau cei ce sunt la "patul suferintei").

Va rog sa aveti amabilitatea sa-mi semnalati asemenea cazuri.

Va multumesc, pVM

***

Ökumenischer Patriarch : Hirtenbrief zur Fastenzeit

Zur persönlichen Gewissenserforschung, zur Umkehr und intensiven Vorbereitung auf Ostern ruft Seine Allheiligkeit, der Ökumenische Patriarch Bartholomaios in seinem Hirtenbrief zum Beginn der heiligen großen vierzigtägigen österlichen Fastenzeit auf. Die Fastenzeit ist “die heilsame Vorbereitung auf ‘das große, heilige Pascha Christi’”, schreibt der Patriarch und weiter wörtlich: “ Sie ist die heilige große Fastenzeit, die wir begehen, indem wir ‘Gebete darbringen und um Verzeihung bitten’, damit wir wahrhaft ‘mit allen Heiligen’ das Pascha kosten – ‘heilig’ geworden dadurch, dass wir vor Gott und den Menschen bekennen, ‘Tongefäße’ zu sein, die täglich von dem Bösen zerbrochen werden; dass wir uns bekennen als solche, die ‘fallen und wieder aufstehen’. Dass wir unsere menschliche Unvollkommenheit, unser Unvermögen und unsere Nichtigkeit vor Gott bekennen, indem wir Buße tun und, obwohl wir ‘heilig’ sind durch unsere Taufe, des Abends, des Morgens und des Mittags und zu jeder Zeit und jeder Stunde wiederholen: ‘Einer ist heilig, einer der Herr, Jesus Christus, zur Ehre Gottes des Vaters’.”

Der Hirtenbrief im Wortlaut:

Hirtenbrief zum Beginn der heiligen großen vierzigtägigen österlichen Fastenzeit

+ Bartholomaios

durch Gottes Erbarmen Erzbischof von Konstantinopel, dem Neuen Rom,

und Ökumenischer Patriarch dem ganzen Volk der Kirche

Gnade und Friede von Christus, unserem Erlöser,

von uns aber Fürsprache, Segen und Vergebung

„Die Rennbahn der Tugenden ist eröffnet. Die ihr kämpfen wollt, ziehet ein!“

(2. Stichir der Laudes des Sonntags der Vergebung)

Geliebte Brüder und Kinder im Herrn!

Unser Herr Jesus Christus gliedert uns seinem Leib ein und ruft uns dazu auf, heilig zu werden, „denn“, sagt Er, „ich bin heilig“ (1 Petr 1,16). Unser Schöpfer will, dass wir in Gemeinschaft mit Ihm sind und seine Gnade genießen, also an Seiner Heiligkeit teilnehmen. Die Gemeinschaft mit Gott ist ein Leben in Umkehr und Heiligkeit. Die Entfernung von Gott, die Sünde, wird von den Kirchenvätern mit der „Bosheit des Herzens“ gleichgesetzt. „Die Sünde entspringt nicht der Natur, sondern der falschen Entscheidung“ (Theodoret von Cyrus, 1. Dialog – Immutabilis, P.G. 83, 40 D) oder der Bosheit des Geistes. Aber „niemand, der den Glauben verkündet, sündigt“, sagt der hl. Ignatius von Antiochien.

Die Heiligkeit ist eine Eigenschaft des Herrn, welcher „der Darbringende und der Dargebrachte, der Empfangende und der Hingegebene“ ist. Der Priester, der durch die Gnade das Mysterium der Göttlichen Eucharistie feiert, bietet den Gläubigen Leib und Blut Christi, also „den Heiligen das Heilige“, dar und vernimmt sogleich von der versammelten Gemeinde die Antwort: „Einer ist heilig, einer der Herr, Jesus Christus, zur Ehre Gottes des Vaters“, „der genossen, aber niemals verzehrt wird, sondern, die daran teilhaben, heiligt“.

Für den Kampf des Menschen um die „Ähnlichkeit“ mit Gott, für diesen Kampf, für den der Mensch geschaffen wurde, also für den Kampf um die Heiligkeit, die einzig und allein auf die Erlösung des Menschen abzielt, hat die eine, heilige, katholische und apostolische orthodoxe Kirche „gottgeziemend“ eine Zeit des Jahres als Zeit des Gebetes und des Flehens zur Bezwingung der Leidenschaften der Seele und des Leibes „bestimmt“.

Diese Zeit beginnt morgen. Sie ist die heilsame Vorbereitung auf „das große, heilige Pascha Christi“. Sie ist die heilige große Fastenzeit, die wir begehen, indem wir „Gebete darbringen und um Verzeihung bitten“, damit wir wahrhaft „mit allen Heiligen“ das Pascha kosten – „heilig“ geworden dadurch, dass wir vor Gott und den Menschen bekennen, „Tongefäße“ zu sein, die täglich von dem Bösen zerbrochen werden; dass wir uns bekennen als solche, die „fallen und wieder aufstehen“. Dass wir unsere menschliche Unvollkommenheit, unser Unvermögen und unsere Nichtigkeit vor Gott bekennen, indem wir Buße tun und, obwohl wir „heilig“ sind durch unsere Taufe, des Abends, des Morgens und des Mittags und zu jeder Zeit und jeder Stunde wiederholen: „Einer ist heilig, einer der Herr, Jesus Christus, zur Ehre Gottes des Vaters“.

Wir laden also, Brüder und Kinder, alle orthodoxen Gläubigen, die Kleriker und die Mönche dazu ein, unser Leben jederzeit, besonders aber in dieser heiligen und großen Fastenzeit umzuwandeln in eine unserem Nächsten geltende Bemühung, sich schon jetzt noch wahrer auf die Teilhabe an dem abendlosen Reich des Herrn, dem „neuen Pascha“, vorzubereiten. Wir laden alle ein zu einem Leben in Heiligkeit und geistlichem Kampf, damit die Welt und wir als „wahre Gabe“ und als „vollkommenes Geschenk“ die Fähigkeit erlangen, die Sünde zu besiegen. Denn „jeder, der von Gott stammt, tut keine Sünde … Er kann nicht sündigen, weil er von Gott stammt“ (1 Jo 3,9-10).

Lasst uns also mit unserer ganzen Seele, nicht finster, sondern freudig und jubelnd in dieses geistliche Stadion der Tugenden einziehen und uns bewaffnen „mit dem Licht der Liebe, dem Blitz des Gebetes, der Reinheit der Keuschheit, der Kraft des Mutes“ und den Herrn begleiten und bitten, „uns, die wir Gefahr laufen, von Ihm getrennt zu werden, nicht zu missachten“ (Doxastikon des Sonntags der Kreuzverehrung), sondern uns zu würdigen, „erleuchtet zur Auferstehung nach drei Tagen, die die Welt mit dem Licht der Unverweslichkeit erhellt, zu gelangen“ (aus dem Offizium des Montags der ersten Woche der Fastenzeit).

Brüder und Kinder in Christus,

die heilige große Fastenzeit ist als Zeit der Vorbereitung und der Umkehr eine Stimme unseres Gewissens, die, innerlich und unausgesprochen, unser persönliches Gericht bedeutet. Wenn es uns bei einer falschen Handlung antrifft, protestiert es lauthals, denn nach dem erfahrenen Prediger der Buße, dem heiligen Andreas von Kreta, gibt es nichts in der Welt, was stärker wäre als dieses. Deshalb muss jeder durch die Buße mit seinem Gewissen Frieden halten, so dass wir „im Feuer des Gewissens ein mystisches Brandopfer darbringen“, indem wir unsere Leidenschaften „aufgeben“ und sie als Opfergaben der Liebe zum Mitmenschen so darbringen, wie der Herr sich selbst „für das Leben und das Heil der Welt“ dargebracht hat. Nur dann wird auch für uns die Verzeihung aus dem Grab auferstehen und nur dann werden wir als Menschheit ein Leben in gegenseitigem Respekt und in gegenseitiger Liebe führen, weit weg von den furchtbaren Verbrechen, die in diesen Tagen die ganze Welt erschüttern. In diesem Kampf haben wir als Mitstreiter die Heiligen und besonders die allheilige Mutter unseres Herrn, die durch ihre Fürbitten wie ein anderes Bad „das Gewissen reinigt“.

Darum ermahnen und bitten wir als geistlicher Vater unserer orthodoxen Gläubigen auf der ganzen Welt uns selbst und einander, mit Eifer in die von morgen an eröffnete Rennbahn der Tugenden einzuziehen, „nichts Widersinniges erwägend, nichts Ungesetzliches tuend“, sondern fortschreitend in der Gnade, um unser Gewissen „in guter Einsicht“ durch die Buße zu reinigen und dabei die Gewissheit zu haben, dass am Ende Himmel und Erde, alles „Sichtbare und Unsichtbare“ von dem Licht der Auferstehung des Herrn werden erleuchtet werden.

Wir aber, die wir „vor den Türen des Tempels des Herrn“ stehen, werden, wenn wir auf würdige Weise leben, mit dem Lichtgewand der Nachahmung Christi bekleidet und des „neuen Trankes“ aus der Quelle der Unsterblichkeit gewürdigt werden, die Freude des seligen Grabes des Herrn kosten und in der Kirche „bis zur Schwelle des Altars“ gelangen werden, bis an den Ort, an dem „die furchterregenden Mysterien vollzogen werden“. Amen.

Heilige Große Fastenzeit 2015

+ Patriarch Bartholomaios von Konstantinopel,

Euer aller inständiger Fürbitter bei Gott

***

PROGRAM DE CRACIUN si BOBOTEAZA

JOI, 25 decembrie 2014

începând cu ora 10.00 Sfânta Liturghie de CRACIUN

Dupa slujba se vor împarti daruri pentru copiii prezenti la biserica.

***

CRACIUNUL A. D. 2014

JOI, 25 decembrie, începând cu ora 10,00 vom praznui la Biserica noastra din Saarbrücken Nasterea Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin savârsirea Sfintei Liturghii de CRACIUN.

Dupa Slujba de Craciun se vor împarti daruri pentru copiii ce ne vor colinda la biserica.

 

 

***

 

BOBOTEAZA A.D. 2015

« In Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul în chip de porumb a adeverit îtarirea cuvântului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie. »

“ Chiraleisa, /Spic de grâu, /Pâna-n brâu /Roade bune /Mana-n grâne!”

Cu ocazia sarbatorii Botezul Domnului (Boboteaza) si la început de An Nou, parintele va fi disponibil pentru sfintirea caselor* (« botezul caselor ») în zilele de 3 si, eventual, 10 ianuarie 2015. Daca doriti sa aveti casa sfintita va rugam sa-l anuntati pe Consilierul Parohial ce va are în grija - si o ora va fi stabilita, la convenienta dvs. (eventual luati legatura cu D-l URSU Paul tel. 0681/45020).

 

PROGRAMUL SFINTIRII CASELOR – BOBOTEAZA, 2015

Cel putin o data pe an, în luna ianuarie, crestinii ortodocsi primesc vizita Preotului pentru sfintirea casei. Parintele Vasile, însotit de un Consilier bisericesc sau de Cantor, va face vizite pentru binecuvântarea caselor cu ocazia Botezului Domnului, potrivit programului de mai sus. Va rugam sa considerati aceasta vizita ca o prioritate sfânta. Daca programul nu va permite sa fiti acasa în aceste zile, veti putea lua Aghiasma de la biserica în duminica din 11 ianuarie 2015.

 

CUM ASTEPTAM VIZITA PARINTELUI ?

Pe o fata de masa festiva, se asaza un vas cu apa rece, o lumânare, o icoana sau o cruce si lista cu numele de botez a celor din familie. Va rugam sa opriti televizorul sau aparatul de radio. Daca aveti musafiri, explicati-le semnificatia slujbei si invitati-i sa participe la rugaciune. La sfârsitul rugaciunii, luati lumânarea si conduceti-l pe Preot prin camerele pe care le doriti binecuvântate.

 

BENEFICIILE BINECUVÂNTARII CASELOR

Dintre beneficiile binecuvântarii caselor mentionam: sanatatea trupeasca si sufleteasca a celor ce locuiesc în casa; iertarea pacatelor mai mici; îndepartarea a tot raul din casa: raul fizic, precum, prin foc, apa, etc. si raul spiritual, precum vraja, neîntelegeri, vrajbe, ispite si pe ispititorul. Si mai presus de toate ajuta la mântuirea sufletelor. Prin sfintirea cu aghiasma, casa devine si o biserica mica, a familiei (Molitfelnic).

*A nu se confunda cu SFESTANIA, serviciu religios ce corespunde inaugurarii unei case noi, a unei case renovate sau a unei locuinte tulburate de duhuri necurate.

 

 

***

POSTUL CRACIUNULUI

Sâmbata 13 decembrie 2014, începând cu orele 17,00 se va savârsi Sfânta Taina a Marturisirii (Spovedaniei) la biserica noastra < Deutschherrenkapelle >, Pfählerstr. 2, 66117 SAARBRÜCKEN. Preotul va sta la dispozitia credinciosilor care doresc sa se spovedeasca si sa se împartaseasca de Craciun pâna la orele 20,00. SfântaTaina a Împartasaniei va fi administrata, celor ce s-au pregatit, în cadrul Sfintei Liturghi de duminica 14 decembrie 2014.

 

***

"Toate diamantele lumii sunt gunoi, fata de valoarea unei clipe in Lumina Dumnezeiasca...."

Parintele Arsenie Boca

***

Iubiti credinciosi,

Ne-am propus ca în aceasta perioada de abstinenta si de nevointa duhovniceasca, care este Postul Craciunului, sa ne apropiem de învatatura si îndemnurile unui mare duhovnic, care a fost contemporan cu unii dintre noi, si care prin învatatura si exemplul vietii lui a devenit un model de vietuire în Hristos, ca MARTURISITOR în vremuri grele, facând parte din pleiada de < PRIETENI  A LUI DUMNEZEU>, cum îi numeste Sfânta Scriptura (Ioan, 15,14), sau < SFINTII ÎNCHISORILOR >*, cum îi numeste, îndeobste, poporul dreptcredincios.

Este vorba de Parintele Arsenie Boca - < Omul lui Dumnezeu >.

În acest sens v-am postat pe pagina web a Parohiei noastre, înca de pe data de 28 noiembrie 2014, ziua aniversara a mutarii sale la Cer, un documentar-omagiu ce i-a fost dedicat de catre regizorul N. Margineanu**.

Daca nu ati avut timp pâna acum sa-l vizionati, va îndemn sa lasati la o parte < toata grija cea lumeasca > si sa-l vizionati cu luare aminte, pentru ca ne va ajuta mult la întelegerea învataurilor si povetelor duhovnicesti pe care dorim sa ni le îsusim în acest Post al Craciunului.

*Este suficient sa amintim numai câteva nume : Valeriu GAFENCU, Mircea VULCANESCU, Dinu PILAT, Vasile VOICULESCU, Nicolae STEINHART.... sau preotii si calugarii : Daniil de la RARAU, Arsenie PAPACIOC, Iustin PÂRVU, Petroniu TANASE, Ilarion FELEA, Ioan IOVAN, Dumitru STANILOAIE, Gheorghe CALCIU DUMITREASA si multi altii care daca nu vor fi trecuti toti în calendar, în rândul SFINTILOR, vor ramâne în memoria Bisericii ca având cel putin un rol exemplar de MARTIRI si de de MARTURISITORI.

Pentru început, va recomand mai jos, câteva meditatii referitoare la Sfânta Taina a Spovedaniei si la Sfânta Taina a Împartasirii, extrase din cartea sa  : < CARAREA ÎMPARATIEI >

*

"Ştiţi, trebuie să ne pocăim! Aceasta nu înseamnă numai să mergem la preot şi să ne spovedim, ci este nevoie să ne şi eliberăm de complexele de gândire. De-a lungul vieţii noastre, noi cădem peste măsură de mult şi trebuie să spunem cuiva absolut totul, preotului, martor al pocăinţei noastre, înaintea lui Dumnezeu. Pocăinţa este înnoirea vieţii, ceea ce înseamnă să ne lepădăm (eliberăm) de trăsăturile negative, să ne îndreptăm (întoarcem) spre binele absolut. Nu există păcat care să nu fie iertat decât numai păcatul pentru care nu ne pocăim."

*

"Sa va spovediti si sa va impartasiti. Sa aveti o clipa in care sa va impacati cu Dumnezeu. Sa folositi clipa intâlnirii cu Hristos ca pe o raza de soare care va lumineaza viata, ca El este Calea, Adevarul si Viata. Sa-L luati pe Hristos cu inima impacata cu Dumnezeu. Sa nu plecai din fata lui Hristos intristati, ca tana­rul bogat care n-a inteles cu Cine statea de vorba".

*

"Cine nu intelege ca duhovnicul este cel pe care Iisus Hristos l-a lasat sa ierte pacatele oamenilor, in fata caruia omul sa-si ple­ce capul si mandria, acela e un om pierdut, caci Iisus Hristos a zis Apostolilor:. Deci Hristos nu a dat aceasta putere la toata lumea ci numai Apostolilor si apoi ei au sfmtit Episcopi si preoti prin punerea mainilor pe capul lor. Asa ca orice mijlocire de impacare a omului cu Dumnezeu se face prin preot".

*

< Pentru mantuire asa se lucreaza: întai este lepadarea de cele rele, prin marturisire cu gand smerit si astfel te impaci cu Dumnezeu; apoi este impartasirea cu Sfintele Taine, Trupul si Sangele Mantuitorului. >

*

< Daca ne impartasim cu Sfanta Jertfa a Domnu­lui, ne impartasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, impartasire care, printre alte daruri, are si pe acesta: ca ne ridica de la intelegerea prunceasca a vietii la intelegerea pe care o avea Iisus, in temeiul careia Ii suntem urmatori convinsi si linistiti, oricat de nelinistita ar fi marea vietii de aici. >

*

Credinciosilor dornici de mantuire le zicea:

"Dumnezeu nu e o poveste, e o realitate. Acum e pe crezute, atunci va fi pe văzute!" -

*

"Eu nu va dau canoane cu rugaciuni multe, cu metanii multe sau post greu. Eu cer omului sa se indrepte, sa nu mai faca pacate. Acesta e canonul: sa te lasi pentru totdeauna de pacate".

*

"Impartasirea este actul prin care omul ajunge la desavarsire. Marturisirea este cea mai indicata pentru a te curata. Daca nu faci aceasta spovedanie din toata inima, sincer, nu te cureti. Şi de multe ori nu stii s-o faci".

 

"Cu privire la necazurile pentru care veniti aici, ziceti dupa mine:

Asa ne trebuie!

Cand iti recunosti vina, Dumnezeu iti usureaza necazul. Veti afla ca aveti un suflet si o constiinta, care este ochiul lui Dumnezeu si ea vorbeste cu voi din partea lui Dumnezeu. Şi veti castiga pace in sufletele voastre".

*

< No vezi, pentru toate astea trebuie sa platesti. Sa platesti cu suferinte, cu canon, pentru ca pacatele trebuie platite. Nu bani la preot, ci osteneala. Voi trebuie sa va schimbati purtarea. Voi cautati minuni aici, dar eu va rog sa va schimbati purtarile, ca asta vrea Dumnezeu, sa va schimbati purtarile, nu minuni".

 

***

Viata si minunile Parintelui Arsenie Boca - Omul lui Dumnezeu

https://www.youtube.com/watch?v=cPp9S6k318o

 

***

MOSII DE TOAMNA

Anul acesta, ziua de 1 noiembrie a fost una cu o semnificatie spirituala deosebita pentru toti crestinii ortodocsi, si anume Pomenirea Mortilor - Mosii de toamna sau Luminatia cum i se spune în Transilvania. Greu de crezut ca în aceste zile (1 si 2 noiembrie) o fi fost vreun crestin care sa nu mearga la biserica sau sa nu treaca prin cimitirul din satul sau orasul natal, pentru a-si aminti de cei plecati în lumea de dincolo.

Am fost foarte impresionat de sa aflu ca unii dintre crestinii Parohiei noastre din Saarbrücken au plecat special în România pentru acest eveniment.

În comunitatile din care am plecat, bogatii si saracii, fara nici o deosebire, se pregatesc, fiecare dupa puterea sa, cu mese, pachete si daruri, pentru a le oferi "de sufletul raposatului, dupa datina strabuna", cu nadejdea ca Dumnezeu îi va mai ierta celui adormit din pacatele savârsite în timpul vietii cu fapta, cu vorba sau cu gândul.

În situatia speciala în care ne gasim noi aici la Saarbrücken, nu putem decât sa împlinim aceasta datina, în duminica din 9 noiembrie, dupa Sfânta Liturghie, când nadajduim ca rugaciunile, împreuna cu prinoasele noastre, coliva, colacul si vinul care se vor sfinti si împarti în biserica, sa se prefaca în jertfa de mijlocire pentru toti cei adormiti, atât pentru dreptii care au murit împacati cu Dumnezeu, cât si pentru cei ce au murit pe neasteptate si fara pregatirea necesara.

Nadajduim ca prin aceasta mijlocire Dumnezeu sa-i învredniceasca de milostivire Sa, sa-i judece cu blândete si sa-i aseze în ceata dreptilor.

*

Dat fiind faptul ca în peioada Postului Craciunului am prevazut sa facem anumite reflectii asupra unor probleme de natura existentiala si spirituala cu ajutorul scrierilor Parintelui Arsenie Boca, va pun, alaturat, în avantpremiera, o meditatie la Parabola Bogatului nemilostiv extrasa din cartea < Cuvinte Vii >, Editura Charisma, Deva, 2006

Bogatul si saracul

Prin pilda bogatului anonim si a saracului numit Lazar, Revelatia arunca lumini decisive asupra soartei omului pe pamânt, pe planul lumii, precum si asupra urmarilor, cu necesitate, pe planul vesniciei.

(...) Moartea e un factor ''neprevazut" (!), care nu simplifica nicidecum, ci complica toate problemele. Moartea, în primul moment al ei, pune capat la o stare de lucruri: coseste si slava desarta si mizeria neînteleasa. Cu moartea se termina timpul, gâlceava istoriei, dar începe vesnicia. Napasta mortii e ca pe bogat îl trimite în vapaie vesnica si pe Lazar în fericire vesnica.

Dar e o acuza nedreapta pe socoteala mortii: nu ea face deosebirea, nu moartea da sentinta. Omul trece prin moarte ca printr-o poarta. Dar dincolo de poarta are întinsa înainte, asteptându-l, vesnicia în care a trait vremelnicia.

Bogatia l-a facut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, încolacit de placeri; nu s-a dezvoltat sufleteste, nu si-a format chip nemuritor de a fi. Pe Lazar, bubele si saracia l-au desfacut din înlantuirea cu viata. El rabda în nadejdea ca nu va fi tot asa, în nadejdea unei dreptati a lui Dumnezeu. Nu s-a înselat în credinta sa. Toata suferinta si meditatia sa, meditatie simplificata, desigur, dar existentiala foarte sigur, au realizat din Lazar un cetatean spiritual al Cerului.

Nici bogatia în sine, precum nici saracia în sine, n-au calitatea de a te osândi sau ferici pe planul vesniciei. Atitudinea sufletului fata de ele e aceea care determina vesniciile. Pot fi bogati care se mântuiesc si pot fi saraci care se osândesc. Unul a lasat sa i se scrie pe piatra mormântului: "Ce-am dat, am câstigat; ce n-am dat, am pierdut!"

Dincolo de cele vazute, în fondul lor, al rasfrângerii lor în suflet, e Raiul si Iadul: doua posibilitati ale libertatii tale, doua eternitati paralele, aici stându-ti amândoua la îndemâna, dar dincolo, cu o prapastie de netrecut între ele. Unul din chinurile iadului e si acesta: ca vad fericirea dreptilor. Vad, pricep, înteleg tot ceea ce erau îmbiati sa vada, sa priceapa, sa cunoasca si sa traiasca înca de pe când erau pamânteni - si n-au vrut. Îsi aduc aminte de oameni, de alti oameni, de Lazari, - ceea ce nu faceau pe pamânt. Nu mai discuta daca este sau nu este Dumnezeu. Acum I se roaga, dar e târziu. Când bogatul era pe pamânt râdea de nadejdea dreptului si de rugaciunea lui; acum râd dracii de rugaciunea sa.

(...) O femeie rea se chinuia în muncile fara de sfârsit ale iadului. Blestemând pe Dumnezeu zise si aceasta: "Dumnezeu e nedrept! Numai eu n-am facut nici un bine, Doamne?" Auzind Dumnezeu aceasta trimite un înger sa-i cerceteze faptele în vazul ei. Si a gasit îngerul ca femeia aruncase cu o ceapa dupa un sarac. Saracul a luat-o si a multumit lui Dumnezeu de ea. "Deci am facut nedreptate femeii" zise dreptul Dumnezeu. "Du-te, atârna-i ceapa deasupra ei si se va agata de radacinile ei si asa adu-o în Rai!" Si îngerul facu asa. Dar de mâinile si picioarele femeii se mai agatara multime de deznadajduiti, iar de acestia altii si iarasi altii, îngerul urca spre Cer un ciorchine imens de chinuiti. În lumina îngerului i-a vazut femeia pe ceilalti si a început sa strige la ei, sa-i blesteme, zicând ca numai pe ea a chemat-o Dumnezeu, nu si pe ei, si le facea vânt cu picioarele, descotorosindu-se de ei. Valuri valuri de oameni cadeau iarasi în întuneric si chin. Dar pe masura ce cadeau oamenii, zvârliti de rautatea femeii, îngerul urca spre Cer din ce în ce mai greu. Când n-a mai ramas agatat decât unul singur de mâna femeii, ea îsi desfacu mâna de pe radacina sa se descotoroseasca si de acesta, dar, pe când acela cadea iarasi în genuni, i se rupse radacina de ceapa de care se tinuse numai cu o mâna si cazu si ea iarasi în adânc.

Pildele acestea, descojite de descrierea pamânteasca, care nu merg pentru celalalt tarâm al existentei, au tâlcul lor. Nu-i destul sa faci fapte bune: trebuie sa te faci tu însuti bun. Numai fapta buna, savârsita adesea, te îmbunatateste. Faptele bune, pe lânga rostul real ce-l au de-a ajuta pe Lazarii lumii, mai au si rostul ca sa-ti faca tie bunatatea, milostivirea, iubirea a doua natura. Si îsi împlinesc rostul acesta, al doilea, cu atât mai degraba, cu cât nu se urmareste acesta. E bine a face binele ca pe-un lucru de la sine înteles, simplu si firesc, cum rasare soarele.

Cu o ceapa zvârlita dupa un sarac, n-ai facut bunatatea a doua ta natura. Dar nu e vorba de a doua natura, e vorba de revenirea la natura noastra primara, natura noastra de obârsie, la care ne readuce Iisus.

Dumnezeu a facut totul din partea Sa. Mai urmeaza partea din partea noastra. Deciziile acestea sau nepasarea de ele, hotarasc, simplu si decisiv, vesnicia noastra.

Mai hotarâtor nu se poate vorbi!

 

***

 

PASTILE 2014 la SAARBRÜCKEN

***

PROGRAM de PASTI

 

Camara Ta, Mantuitorul meu,

O vad impodobita

Si imbracaminte nu am

Ca sa intru intr-insa.

Lumineaza-mi haina sufletului meu,

Datatorule de Lumina

Si ma mantuieste!

 

Sâmbata 12 Aprilie,
CANON DE POCAINTA cu posibilitatea primirii Sfintei Taine a SPOVEDANIEI, începând cu orele 18.00

 

Duminica 13 Aprilie,
FLORIILE, Sf. Liturghie, începând cu ora 10.00

 

Vineri 18 Aprilie,
VINEREA MARE - PROHODUL DOMNULUI, începând cu orele 18.00

 

Sâmbata 19 Aprilie,

SLUJBA ÎNVIERII, ora 23.00 (biserica va fi deschisa începând cu orele 22,30)

urmata de

SFÂNTA LITURGHIE PASCALA si de Sfintirea "pascutelor" si a bucatelor de Pasti.

***

INVITATIE

la Adunarea Generala Parohiala din 23.02.2013: descarca aici (PDF)

***

MOSII DE IARNA

Duminica, 23.02.2013

Slujba de pomenire si slujirea prinoaselor se va face în cadrul SFINTEI LITURGHII,
înainte de începerea lucrarilor AGP.

***

PROGRAM DE CRACIUN si BOBOTEAZA

Miercuri, 25 decembrie 2013

începând cu ora 10.00 Sfânta Liturghie

Dupa slujba se vor împarti daruri pentru copiii prezenti la biserica.

***

CRACIUNUL A. D. 2013

Miercuri, 25 decembrie, începând cu ora 10,00 vom praznui la Biserica noastra din Saarbrücken Nasterea Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos dupa urmatorul program:

- 9,00 – 10,00 Sf. Botez : Familia NEAG

- începând cu ora 10,00 Sfânta Liturghie de CRACIUN.

Dupa slujba de Craciun se vor împarti daruri pentru copiii ce ne vor colinda la biserica.

***

BOBOTEAZA A.D. 2014

« In Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul în chip de porumb a adeverit îtarirea cuvântului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie. »

“ Chiralesa, /Spic de grâu, /Pâna-n brâu /Roade bune /Mana-n grâne!”

Cu ocazia sarbatorii Botezul Domnului (Boboteaza) si la început de An Nou, parintele va fi disponibil pentru sfintirea caselor* (« botezul caselor ») în zilele de 3 si 4 ianuarie 2014. Daca doriti sa aveti casa sfintita va rugam sa-l anuntati pe Consilierul Parohial ce va are în grija - si o ora va fi stabilita, la convenienta dvs. (eventual luati legatura cu D-l URSU Paul tel. 0681/45020).

 

PROGRAMUL SFINTIRII CASELOR – BOBOTEAZA, 2014

Cel putin o data pe an, în luna ianuarie, crestinii ortodocsi primesc vizita Preotului pentru sfintirea casei. Parintele Vasile, însotit de un Consilier bisericesc sau de Cantor, va face vizite pentru binecuvântarea caselor cu ocazia Botezului Domnului, potrivit programului de mai sus. Va rugam sa considerati aceasta vizita ca o prioritate sfânta. Daca programul nu va permite sa fiti acasa în aceste zile, veti putea lua Aghiasma de la biserica în duminica din 12 ianuarie 2014.

 

CUM ASTEPTAM VIZITA PARINTELUI ?

Pe o fata de masa festiva, se asaza un vas cu apa rece, o lumânare, o icoana sau o cruce si lista cu numele de botez a celor din familie. Va rugam sa opriti televizorul sau aparatul de radio. Daca aveti musafiri, explicati-le semnificatia slujbei si invitati-i sa participe la rugaciune. La sfârsitul rugaciunii, luati lumânarea si conduceti-l pe Parinte prin camerele pe care le doriti binecuvântate.

 

BENEFICIILE BINECUVÂNTARII CASELOR

Dintre beneficiile binecuvântarii caselor mentionam: sanatatea trupeasca si sufleteasca a celor ce locuiesc în casa; iertarea pacatelor mai mici; îndepartarea a tot raul din casa: raul fizic, precum, prin foc, apa, etc. si raul spiritual, precum vraja, neîntelegeri, vrajbe, ispite si pe ispititorul. Si mai presus de toate ajuta la mântuirea sufletelor. Prin sfintirea cu aghiasma, casa devine si o biserica mica, a familiei (Molitfelnic).

*A nu se confunda cu SFESTANIA, serviciu religios ce corespunde inaugurarii unei case noi, a unei case renovate sau a unei locuinte tulburate de duhuri necurate.

 

***

Postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului)

Pr. Arsenie Boca

Învatatura - Despre Post

Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica - cea mai usoara - ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu. "Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate." Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate - trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga.

Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele.

Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte ca toata lupta aceasta sa nu se duca fara indrumarea unui duhovnic iscusit care stie cumpani pentru fiecare ins aparte: masura, trebuinta si putinta fiecaruia. Postul adica sa fie masurat dupa varsta, dupa sanatatea ramasa - desi postul pe multi i-a facut sanatosi - si dupa taria si felul ispitelor. Asa cere dreapta socoteala. Cei ce s-au grabit fara sfatul dreptei socoteli, toti au intarziat sau, indaraptand, au pierdut. De aceea au zis Parintii, gandindu-se la cei grabiti sa stinga patimile, ca mai multi s-au pagubit din post, decat din prea multa mancare, si preamareau dreapta socoteala, ca virtutea cea mai mare. Pretuirea patimasa a trupului pe multi ii intoarce impotriva duhovnicului, desi invrajbirea nu-i tine mult, boala ii intoarce; pe altii, insa, muscati la minte de mandrie, nici nu-i lasa sa mearga vreodata la duhovnic, desi le tanjeste cugetul. La vreme de umilinta - care cearca pe toti - si acestia biruie piedica si intra in lupta mantuirii.

Pr. Arsenie Boca

 

Învatatura - Postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului)

Postul Nasterii Domnului sau al Craciunului ne da putinta curatirii trupesti si sufletesti. El închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. Dupa cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugaciune, asa se cuvine sa astepte crestinii si sa întâmpine prin ajunare pe 'Cuvântul lui Dumnezeu' nascut din Fecioara Maria.

Acest post tine 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie, lasam sec în seara sfântului Filip, la 14 Noiembrie. Daca aceasta zi cade Miercurea sau Vinerea, începem postul în seara zilei de 14 Noiembrie.

Postim de carne, oua si brânza. Lunea, Miercurea si Vinerea mâncam bucate fara unsoare (ulei) si fara vin. Martea si Joia se dezleaga la untdelemn si vin. Sâmbetele si duminicile, pâna la 20 decembrie exclusiv, se dezleaga la untdelemn, vin si peste.

Daca în zilele de Luni, Miercuri si Vineri praznuim vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagra (+), mâncam untdelemn si bem vin; iar de va cadea hramul bisericii sau sarbatoare însemnata în calendar cu cruce rosie (+), atunci dezlegam si la peste. Martea si joia mâncam peste, untdelemn si bem vin, când cade în aceste zile: vreun sfânt mare, hramul sau sarbatori cu rosu.

În ziua de Ajun se manânca tocmai seara si anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din faina, caci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au închipuit - mai înainte - Nasterea lui Hristos. La Craciun, în orice zi ar cadea mâncam de dulce.

MÂNCAM UNTDELEMN SI DEZLEGAM LA VIN la 16, 22, 23, 24, 25 si 30 Noiembrie, la 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 si 20 Decembrie, daca aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea - caci în aceste zile se praznuiesc sfinti mai însemnati.

MÂNCAM PESTE : Intrarea în Biserica a Maicii Domnului - 21 noiembrie chiar daca aceasta sarbatoare ar cadea Miercurea sau Vinerea.

De asemenea mâncam peste în Lunile, Miercurile si Vinerile acestui post, daca în aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastra.

În sfârsit dezlegam la peste în zilele cu sfinti însemnati, precum 16, 22, 23, 24, 25 si 30 Noiembrie, 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 Decembrie, daca aceste zile cad Martea sau Joia. Cu atât mai mult, când Martea sau Joia se întâmpla hramul bisericii.

(Dupa « Invatatura de credinta ortodoxa »)

 

***

 

EVENIMENT SPIRITUAL LA SAARBRÜCKEN

Metropolit Augoustinos von Deutschland

 

EINLADUNG

Anlässlich des 20-jährigen Bestehens unserer Kirchengemeinde wird seine Eminenz Metropolit Augustinos von Deutschland, Exarch von Zentraleuropa, am Sonntag, den 13. Oktober 2013, in der Deutschherrenkapelle zu Saarbrücken, Pfähler Str. 2, die Göttliche Liturgie feiern.

Im Anschluss an den Gottesdienst, der um 10 Uhr beginnt, wird um 12:30 Uhr ein Empfang gegeben, zu dem wir Sie herzlich einladen möchten.

Pfarrer Vasile MOLNAR
und die Mitglieder des Kirchenvorstands und des Kirchengemeinderats

 

INVITATIE

Aniversarea a 20 de ani de la înfiintarea Parohiei Ortodoxe Române « Învierea Domnului » pentru Saarbrücken si întreg Saarlandul se va sarbatori duminica 13 Octombrie 2013 prin savârsirea Sfintei Liturghii Arhieresti si a unui Requiem pentru cei chemati la Domnul în aceste doua decenii.

Î.P.S. Mitropolit AUGUSTINOS al GERMANIEI, precum si Prea Cucernicul Parinte Vicar al parohiilor românesti de sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice, Radu Constantin MIRON, Protoiereu al Tronului Ecumenic, au primit cu bucurie invitatia noastra. Precizam ca Sfânta Liturghie Arhiereasca si Requiem-ul vor fi momentele principale ale acestei aniversari.

În afara de personalitatile bisericesti amintite, vor participa la aceasta aniversare si Excelenta Sa D-l Ulrich COMMERCON, Ministrul Educatiei si Culturii (Saar), precum si alte personalitati locale.

Agapa - prânzul comun dupa slujba - va fi servit în sala parohiala a Bisericii Romano-Catolice St. Jakob, Ecke Hohenzollernstraße, Dragonerstrasse in Alt-Saarbrücken. Un grup de 15 persoane sub îndrumarea Doamnelor Kremmer (tel. 06832/80387) si Apostol-Roman (tel. 0681/818390), se straduiesc sa dea o nota culinara româneasca bucatelor gatite « ca la mama acasa ».

Fiecare poate aduce benevol bucatele si prajituri, dar totusi o coordonare cu Doamnele Kremmer (tel. 06832/80387) si Apostol-Roman (tel. 0681/818390), ar fi binevenita.

Cei mai putin înzestrati în « arta culinara » pot contribui dupa « dragoste si putere » la usurarea cheltuielilor cu o donatie în contul parohiei : SPARKASSE SAARBRÜCKEN: RUMÄNISCH-ORTHOD. - KIRCHENGEM. DER AUFERSTEHUNG CHRI. KTO: 91212787 BLZ 590 501 01.

Agapa de la sala parohiala a bisericii Sf. Iakob nu va consta numai în mâncare si bautura. Se vor tine mai multe discursuri. De asemenea, enoriasii nostri, familia de muzicieni D-l SBARCEA Iulian Stefan (corn frantuzesc) si D-na SBARCEA Mirela (pian) ne vor înfrumuseta sarbatoarea prin interpretarea compozitiilor muzicale : « REVERIE pentru corn frantuzesc si pian » de Vasile JIANU, « PASSACAGLIA, Doamne Iisuse Christoase...» de Sigismund TODUTA si « ROMANTA pentru corn frantuzesc si pian » de Camille SAINT-SAËNS.

La sala parohiala a Bisericii Catolice St. Jakob, Ecke Hohenzollernstraße, Dragonerstrasse in Alt-Saarbrücken se poate merge si pe jos (cca 10 minute). Enoriasii localnici sunt rugati sa calauzeasca pe oaspetii veniti din alte localitati. Un serviciu de transport cu autoturismele enoriasilor nostri este organizat de Dl Ioan BOZDOG pentru credinciosii care au nevoie.

Bunul Dumnezeu sa ne binecuvinteze cu pace si sanatate ca sa întâmpinam dupa cuviinta aceasta mare si frumoasa sarbatoare din viata parohiei noastre.

Al vostru, al tuturor de bine voitor,
Parintele Vasile MOLNAR

***

PASTILE 2013

PROGRAM de PASTI

Duminica 28 Aprilie
Duminica Floriilor, Màrturisiri la ora 09,45
Sf. Liturghie la ora 10,30

VINERI 03 Mai
Vinerea Mare - Prohodul Domnului - începând cu orele 18,00
- Màrturisiri

SÂMBATA 04 Mai la orele 23,00
Slujba Învierii urmatà de
Sfânta Liturghie pascalà si de Sfintirea "pàscutelor" si a bucatelor de Pasti

 

***

Luni, 18 Martie, începe Postul Mare

Omilia Sanctitătii Sale Patriarhul Ecumenic BARTOLOMEU la începutul Postului Mare

Tămăduieşte cu învăţătura şi bunătatea

Luni, 18 martie 2013, începe Postul Mare, perioadă specială de pregătire înaintea Sfintelor Paşti. Cu această ocazie, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic, a transmis o omilie catehetică în care vorbeşte despre bucuria nepieritoare care vine din dărnicia şi iubirea pe care le arătăm oamenilor în timpul postului.

În cuvântul de învăţătură, Patriarhul Ecumenic spune că scopul ascezei trupeşti, caracteristică perioadei postului, este purificarea minţii şi concentrarea ei pe iubirea Mântuitorului Iisus Hristos, ca şi pe iubirea semenilor, care constituie dovada că suntem ucenici ai Celui care îi iubeşte pe toţi. „Această iubire trebuie să fie tangibilă, rezultând în unele sacrificii din partea noastră. Pentru că iubirea fără dăruirea bunurilor materiale şi spirituale necesare celor pe care îi iubim nu este decât un cuvânt gol. Acest lucru este foarte adevărat în epoca noastră de mare criză financiară şi morală, când unii dintre noi, care pot, sunt obligaţi să ofere ajutor semenilor cu bucurie, dragoste şi respect“, a spus Sanctitatea Sa Bartolomeu. Într-o epocă în care bucuria cea mai mare pare să vină oamenilor de la acumularea de bunuri şi posesia de averi şi poziţii sociale, numai dărnicia şi filantropia îndreptate spre oamenii cu nevoi pot aduce adevărata bucurie şi pace în viaţa credincioşilor. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu aminteşte credincioşilor cuvintele inspirate ale Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nu este nimic mai rău decât o persoană care nu ştie cum să iubească. Când vezi pe cineva care are nevoie de vindecare trupească şi spirituală, nu spune în sinea ta: «Oare de ce această persoană nu a fost vindecată de cineva?» Tu vindecă acea persoană de boala ei şi nu căuta să aşezi vina pe alţii. Dacă tămăduieşti acea persoană cu cuvântul învăţăturii tale, precum uleiul vindecător, dacă vindeci cu natura ta bună, dacă refaci sănătatea ei cu răbdarea ta, persoana aceea va deveni cauza unor mari comori pentru tine“. Dăruirea iubirii şi a bunurilor materiale pentru semeni este adevărata bucurie, pe când valorile sociale moderne promovează lăcomia, competiţia şi acumularea de bunuri. „Când astfel de noţiuni prevalează, ele creează confuzii sociale şi în cele din urmă vatămă şi pe cei care au adunat averi excesive pe costul celorlalţi. Inevitabila diviziune socială trebuie făcută mai suportabilă în mod voluntar prin oferirea celor care au către cei care nu au, aşa cum Sfântul Ioan Botezătorul învaţă în mod explicit: «Cel ce are două haine să dea celui ce nu are, şi cel care are bucate să facă asemenea» (Luca 3, 11). Numai atunci când înţelegem unitatea noastră cu toate fiinţele umane, şi în special cu cei slabi, noi vom călători prin perioada Sfântului şi Marelui Post într-un chip dumnezeiesc primind binecuvântarea lui Hristos“, a arătat Patriarhul Bartolomeu. Omilia poate fi citită în limba engleză pe site-ul , Patriarhiei Ecumenice.

 

***

BOBOTEAZA A.D. 2013

PROGRAMUL SFINŢIRII CASELOR

În Dumica din 6 ianuarie, între orele 09,30 – 13,00 vom celebra la Biserica ortodoxa « Sf. Ioan Casianul » din Strasbourg Sfânta si Dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Epifania sau Boboteaza), prin sàvârsirea Sfintei Liturghii si prin Sfintirea cea Mare a Apei. O parte din aceasta Aghiasma Mare va fi adusa si distribuita credinciosilor din Saarbrücken în duminica din 13 ianuarie 2013, când fom avea prima slujbà din Anul Nou 2013 la SAARBRÜCKEN.

«In Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a aratat;
ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te;
si Duhul în chip de porumb a adeverit îtarirea cuvântului.
Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.»

“Chiralesa, /Spic de grâu, /Pâna-n brâu /Roade bune /Mana-n grâne!”

Cu ocazia sarbatorii Botezul Domnului (Boboteaza) si la început de An Nou, parintele va fi disponibil pentru sfintirea caselor (« botezul caselor ») în zilele de 5 si, eventual, 12 sau 13 ianuarie (Duminicà 13 ianuarie, numai dupa masa, dupa terminarea serviciului religios duminical). Daca doriti sa aveti casa sfintita va rugam sa-l anuntati pe Consilierul Parohial ce va are în grija - si o ora va fi stabilita, la convenienta Dvs. (eventual luati legatura cu D-l URSU Paul tel.0681/45020).

 

***

CRACIUNUL - NASTEREA DOMNULUI 2012

Ïn speranta ca ne vom putea ura SARBATORI FERICITE ! si LA MULTI ANI !, fata catre fata, la sfânta biserica, va postez mai jos Pastorala de CRACIUN si de ANUL NOU timise noua de IPS Mitropolit AUGUSTINOS al GERMANIEI precum si Pastorala de CRACIUN a Sanctitatii Sale BARTOLOMEU, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.

Cu bucuria apropiatei revederi, p. Vasile M.

 

***

INVITATIE la Adunare Generala Parohiala, duminică 25 noiembrie 2012.

 

***

Iubiti enoriasi,
In zilele de 25, 26, 27 si 28 mai are loc la Strasbourg CONGRESUL FRATERNITATII ORTODOXE DIN EUROPA OCCIDENTALA.
Aveti, alàturat, Programul.
Pentru crestinii din Parohia ort. din Strasbourg, tariful de badhge este de 10 € pe zi.
Deci si pentru Dvs. dar trebuie sà am numele participantilor pânà la data de 23 mai.
Và îndemn sà veniti màcar pentru ziua de duminicà 27 mai.
Traducere simultanà în limba germanà la conferinte si ateliere.

Cu bucuria apropiatei revederi,
p. Vasile M

 

***

INVIEREA DOMNULUI - PASTELE 2012

PROGRAMUL SERVICIILOR DIVINE

08 Aprilie - la ora 10.45 Sfânta Liturghie – FLORIILE

13 Aprilie – Vinerea Mare la ora 16.00 – PROHODUL DOMNULUI

Sâmbàtà 14 Aprilie - PASTELE: Slujba Invierii, ora 22,00

Duminicà 22 Aprilie - la ora 10,45 PASTILE BLAJINILOR (Parastas pentru ROMAN Achim – 1 an de la deces).

 

***

Sa petrecem perioada Postului Mare împreuna cu Sf. Efrem Sirul:

#

Doamne si Stapânul vieţii mele,
duhul trândaviei, al grijii de multe,
al iubirii de stapânire
si al grairii în desert,
nu mi-l da mie!
(o închinaciune/metanie)

#

Iar duhul curaţiei, al gândului smerit,
al rabdarii si al dragostei,
daruieste-l mie, slugii Tale.
(o închinaciune/metanie)

#

Asa Doamne, Împarate, daruieste-mi
sa-mi cunosc greselile mele,
si sa nu osândesc pe fratele meu,
ca binecuvântat esti în vecii vecilor.
AMIN.
(3 închinaciuni/metanii)

 

***

# De ce sa Postim?
In 27 februarie începem postul Sf. Pasti, care este o ocazie de crestere spirituala si de apropiere de Dumnezeu. Crestem spiritual prin abtinerea de la mâncare, bautura, petreceri; prin participarea la slujbele religioase din Sf. Biserica si prin rugaciuni personale acasa; prin facerea de bine catre cei saraci, bolnavi etc, si catre Biserica. Si prin toate aceste fapte crestinesti ne apropiem si de Dumnezeu, în acelasi timp.
Sa folosim deci Postul Mare, ca o oportunitate de a ne îmbogati spiritualiceste si de a ne apropia de Dumnezeu. Sa nu o pierdem, ci s-o folosim pentru a ne pregati pentru cele vesnice — caci va veni ziua, pe neasteptate, când vom da socoteala Judecatorului nostru Ceresc pentru faptele si credinta noastra. Sa nu neglijam în timpul acestui post sa primim Sfintele Taine ale Spovedaniei si Împartasaniei.

# Cum sa postim?
“Postiti? Aratati-mi-o prin fapte! Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, împacati-va cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l pizmuiti ; o femeie frumoasa, nu gânditi rau asupra ei. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul si urechile si picioarele si mâinile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mâinile voastre sa posteasca ramânând curate de rapire si lacomie. Picioarele voastre nealergând la privelisti urâte si în calea pacatosilor. Ochii neprivind cu ispitire frumusetile straine... Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase....” Sf. Ioan Gura de Aur.

# Sfânta Sfânta Taina a Spovedaniei (Marturisirii)
Spovedania este “al doilea Botez”, cel al lacrimilor de pocainta, prin care ni se sterg pacatele savârsite de noi dupa botez, prin marturisirea lor înaintea preotului duhovnic si a lui Dumnezeu si prin dezlegarea pe care Dumnezeu ne-o da prin cuvintele preotului, dupa îndemnul Sfintei Scripturi:
“Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi însine si adevarul nu este întru noi.
Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele” (I Ioan 1,8)
Iata si un temei din Sfânta Traditie:
- „Părinte! Ce să fac? Am căzut!”
Bătrânul i-a răspuns: „Ridică-te”.
Fratele a zis: „M-am ridicat, şi am căzut iarăşi”.
Bătrânul a răspuns: „Iarăşi ridică-te”.
Fratele i-a întors cuvânt: „Dar până când să mă tot ridic?”
Bătrânul a răspuns: „Până la sfârşitul zilelor tale”.

# Pentru Sfânta Taina a Spovedaniei (Marturisirii) se poate organiza Slujba Vecerniei cu Priveghere si cu citirea Molidvelor de iertare, sâmbata seara, în ajunul duminicilor în care se savârseste Sf. Liturghie la Saarbrücken. Datorita faptului ca o asemenea celebrare necesita o serie de demersuri de ordin administrativ, este de dorit ca cei ce o solicita sa fie foarte motivati (cel putin 3 persoane). De asemenea, pentru cei ce nu se pot deplasa la biserica, preotul-paroh este disponibil la orice ora din zi si din noapte pentru administrarea Sfintei Taine a Spovedaniei (Marturisirii) si a Sfintei Taine a Cuminecarii (Împartasaniei).

 

***

MOSII DE IARNA

Sfânta noastra Biserica a Rasaritului marturiseste nemurirea sufletului si crede în ÎNVIEREA MORTILOR. Ea ne învata, pentru aceasta, sa ne rugam pentru raposatii nostri si pentru toti cei care au murit în dreapta credinta, ca sa aiba partea lor de viata vesnica si de împartasirea cu sfintii în rai.

In aceasta sâmbata (sâmbata lsatului de sec – la Saarbrücken duminica ce precede aceasta sâmbata) Biserica se roaga pentru mortii cei din veac – mosii si stramosii nostri, adormiti în buna credinta si mai ales pentru cei ce au raposat în diferite întâmplari nenorocite, fara împartasania Bisericii si a rânduielilor ei.

Facem parastas mai ales pentru raposatii nespovediti, neîmpartasiti, morti fara lumânare, precum si pentru mortii nestiuti din razboaie, ca si pentru « pruncii fara de vreme ». Aceastà sâmbata se numeste a MOSILOR DE IARNA).

Pr. Al. Schmemann despre semnificatia Sambetei Pomenirii celor adormiti

« In ajunul acestei zile (Sambata lasatului sec de carne), Biserica ne invita la o pomenire generala a celor ce “au adormit intru nadejdea invierii si vietii vesnice“. Aceasta este, intr-adevar, ziua cea mare de rugaciune a Bisericii pentru cei morti.

Pentru a intelege sensul legaturii dintre Postul Pastelui si rugaciunea pentru cei adormiti, trebuie sa ne amintim ca crestinismul este religia iubirii. Hristos le-a lasat apostolilor nu o doctrina a mantuirii individuale, ci o noua porunca – “sa se iubeasca unul pe altul“, adaugand: “Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unul catre altul“.

Iubirea este deci fundamentul, adevarata viata a Bisericii, care este, in cuvintele Sfantului Ignatie al Antiohiei, “unitate de credinta si iubire“. Pacatul este intotdeauna lipsa dragostei si deci separarea, izolarea, razboiul tuturor impotriva tuturor. Noua viata daruita prin Hristos si transmisa noua de catre Biserica este, mai intai de toate, o viata a impacarii, a “adunarii in unitate a celor care sunt imprastiati“, restaurarea iubirii distruse prin pacat. Dar cum putem incepe intoarcerea noastra catre Dumnezeu, impacarea noastra cu Dumnezeu, daca inauntrul nostru noi nu ne intoarcem la porunca cea mare a iubirii?

Rugaciunea pentru cei morti este expresia fundamentala a Bisericii ca iubire. Ne rugam lui Dumnezeu sa-i pomeneasca pe cei pe care noi ii pomenim si facem aceasta tocmai pentru ca ii iubim. Rugandu-ne pentru ei, ne intalnim cu ei in Hristos, Care este dragoste, infrange moartea, care este ultima biruinta asupra instrainarii si lipsei de dragoste. In Hristos nu este diferenta intre cei vii si cei morti. El este Viata si aceasta Viata este lumina omului. Iubindu-l pe Hristos, ii iubim pe cei ce sunt in El; iubind pe cei ce sunt in El, il iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii si motivatia pentru care se savarsesc rugaciuni pentru cei adormiti.

Ceea ce ii tine vii pe cei adormiti este dragostea noastra adevarata pentru Hristos, pentru ca aceasta, Dragostea, ii tine “in Hristos“; si cat de mult gresesc acei crestini apuseni care ori reduc rugaciunea pentru cei morti la o doctrina juridica a “meritelor” si a “compensatiilor” ori pur si simplu o resping, considerand-o nefolositoare.

Marea priveghere a Duminicii lasatului sec de carne (mosii de iarna) pentru cei adormiti serveste ca model pentru toate pomenirile celor plecati dintre noi si se repeta a doua, a treia si a patra Sambata din Postul Pastelui. »

(P. Alexander Schmemann, Le Grand Carême : ascèse et liturgie dans l'Église orthodoxe, Coll. « Spiritualité orientale », n° 13, Bégrolles en Mauges, Abbaye de Bellefontaine, 1974, Réédité en 1989 et 1999.)

 

***

BOBOTEAZA A.D. 2012

În Dumica din 8 ianuarie, între orele 10,45 – 13,00 vom praznui la Biserica noastra din Saarbrücken sfânta si dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Epifania sau Boboteaza).

« In Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul în chip de porumb a adeverit îtarirea cuvântului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie. »

“Chiralesa, /Spic de grâu, /Pâna-n brâu /Roade bune /Mana-n grâne!”

Cu ocazia sarbatorii Botezul Domnului (Boboteaza) si la început de An Nou, parintele va fi disponibil pentru sfintirea caselor* (« botezul caselor ») în zilele de 7 si, eventual, 8 ianuarie (dupa serviciul divin de la biserica). Daca doriti sa aveti casa sfintita va rugam sa-l anuntati pe Consilierul Parohial ce va are în grija - si o ora va fi stabilita, la convenienta dvs. (eventual luati legatura cu D-l URSU Paul tel.0681/45020).

Dintre beneficiile binecuvântarii caselor mentionam: sanatatea trupeasca si sufleteasca a celor ce locuiesc în casa; iertarea pacatelor mai mici; îndepartarea a tot raul din casa: raul fizic, precum, prin foc, apa, etc. si raul spiritual, precum vraja, neîntelegeri, vrajbe, ispite si pe ispititorul. si mai presus de toate ajuta la mântuirea sufletelor. Prin sfintirea cu aghiasma, casa devine si o biserica mica, a familiei (Molitfelnic).

*A nu se confunda cu SFESTANIA, serviciu religios ce corespunde inaugurarii unei case noi, a unei case renovate sau a unei locuinte tulburate de duhuri necurate.

 

***

Liebe orthodoxe Christen in Deutschland,

Ich freue mich über diese Möglichkeit, mit Euch, die Ihr überall in Deutschland lebt, in Verbindung zu treten, und zwar heute, an diesem ersten Tag des neuen Jahres 2012. Ich freue mich aber auch darüber, dass Ihr dieses Jahr in der Kirche beginnt, was schon an sich Eure Liebe zu Gott zeigt. Das bedeutet ja, dass Euch die Bedeutung seines Segens bewusst ist, insbesondere an diesem Tag, der, sei es auch nur in einem konventionellen Sinn, eine Zwischenstation in unserem Leben darstellt.

Gepriesen sei der Name des Herrn der Herrlichkeit! Wir sind versammelt in unseren Kirchen, und unser Herz strömt über von Dankbarkeit für das, was wir durch seine Gnade im vergangenen Jahr erlebt oder auch überlebt haben - die guten und die schweren Tage - aber auch für die Möglichkeiten, die sich uns eröffnet haben. Sicherlich können wir nicht die Zukunft vorhersehen. Wir können nicht wissen, was uns das neue Jahr bringen wird und inwieweit es uns möglich sein wird, freiwillig oder unfreiwillig die Dinge zu beeinflussen. Wir wissen aber, dass unser Gott - der Gott, der Liebe ist - uns im Wortsinn mit außerordentlichen Fähigkeiten ausgestattet hat. Und nicht nur das! Er gewährt uns auch immer wieder neue Chancen, diese Fähigkeiten, zu unserem eigenen und zum allgemeinen Wohl, zu erproben. Auch dieses neue Jahr wird uns viele solche Chancen bieten.

Gewiss gibt es nicht wenige Anlässe, enttäuscht zu sein - besonders über uns selbst: Sei es wegen verpasster Gelegenheiten, sei es, dass wir die Gelegenheiten gar nicht als solche aufgefasst haben und dass wir sie erst erkannt haben, als es schon zu spät war. Dann werden wir traurig wegen unserer Unbeständigkeit, wegen unseres Mangels an Weisheit und manchmal auch wegen unserer Feigheit.

Aber der Geist, den Gott uns allen gegeben hat, ist kein Geist der Feigheit, sondern ein Geist der Kraft, der Liebe und der Besonnenheit. Darum mahnt uns auch der Apostel Paulus, darauf zu achten, wie wir leben: nicht unverständig, sondern verständig, und unsere Zeit richtig zu nutzen, denn wir leben in Zeiten der Bosheit. Wie böse unsere Zeit ist, muss nicht weiter ausgeführt werden. Aber wenn die Zeiten böse sind, so sind wir, wie uns unser Herr gesagt hat, gleichwohl „klug wie die Schlangen" und besonnen. Wenn wir uns auf den Geist der Kraft, den Geist Gottes in uns, stützen, verzweifeln wir nicht, unabhängig davon, wie schwer die Lage für uns ist. Wie sehr wir uns auch verlaufen, unser Ziel lassen wir nicht aus den Augen. Wie klein unsere Schritte auch sein mögen, ja sogar wenn es bisweilen Rückschritte sind, wir schätzen sie nicht gering. Auch die Rückschritte können eine große Lehre für uns sein, und selbst kleine Schritte in die richtige Richtung zeigen uns, trotz unserer Unzulänglichkeiten, trotz der Tatsache, dass wir keinen hundertprozentigen Erfolg errungen haben, dass wir dank der Gnqde Gottes nicht auf der Stelle stehen bleiben.

Überlassen wir es im übrigen dem Herrn unseres Lebens zu beurteilen, ob und inwieweit unsere Bemühungen klein oder groß sind. Entscheidend ist in diesem Zusammenhang nicht die Quantität, sondern die Qualität unseres Handelns. Und weil die Qualität eine Angelegenheit des Herzens ist, ist Gott der einzige, der das Recht auf ein Urteil hat, weil er allein weiß, was wir wirklich denken und wollen.

Freut Euch also, meine Brüder und Schwestern! Laßt uns Tag für Tag die Flamme des Glaubens erneuern! Selbst ein ein winziges Licht ist wertvoll in dieser dichten Finsternis! Lasst uns dem Geist Gottes, dem Geist der Kraft und des Mutes, die Freiheit geben, uns beizustehen und uns zu inspirieren. Christus hat uns nicht allein gelassen. Er hat uns seinen Geist geschenkt, den Tröster, und das ist unser großes Geheimnis, wenn wir es nur würdigen! Wir werden niemandem erlauben, uns das Lächeln zu nehmen. Unser Leben, jeder Augenblick unseres Lebens, ist ein unschätzbares Geschenk. Wir werden es nicht missmutig vergeuden, sondern uns als gute Verwalter seiner Schönheit freuen.

Freut Euch, meine geliebten orthodoxen Christen in Deutschland! Und wiederum sage ich Euch: Freuet Euch!

Bonn, am Neujahrstag 2012

Metropolit Augoustinos von Deutschland

 

***

CRACIUNUL A. D. 2011

În Dumica din 25 decembrie, începând cu ora 09,30 vom praznui la Biserica noastra din Saarbrücken Nasterea Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dupa urmatorul program:

9,30 – 10,00 marturisiri

începând cu ora 10,00 Sfânta Liturghie de CRACIUN

Dupa slujba de Craciun se vor împarti daruri pentru copiii prezenti la biserica.

 

Nasterea Domnului - Craciunul

« Nu mai era loc, pentru ei, în casa de popas » (Luca 2, 7)

 

Una din umbrele, care brazdeaza tabloul Nasterii Domnului, e faptul de a nu se fi gasit pentru El loc în Beteem, nici macar în « casa de popas ».

Casa pâinii (bet-lehem = casa pâinii) nu voia sà primeascà « pâinea vietii », iar casa sufletului coplesit de pacat nu se putea deschide. Si totusi sosise « plinirea vremii », când trebuia sa se nasca Fiul lui Dumnezeu pe pamânt.

Dar daca n-a mai gasit salas în sat, L-a primit lunca; n-a mai avut loc în « casa de popas », si-a deschis usa staulul; L-a culcat ieslea; L-a încalzit boul; L-a luminat steaua; L-a îmbratisat faptura, care « suspina » (Rom. 8, 22) sub povara pacatului stramosesc, « asteptând cu nerabdare descoperirea », pentru a se izbavi din « robia stricaciunii » (Rom. 19, 21).

Nascându-se Hristos în staul, nu s-a murdarit de staul, ci acesta s-a curatit, s-a luminat si s-a sfintit prin El. Staulul s-a preschimbat în biserica a lui Dumnezeu, în care au intrat sa se închine pastorii si magii de la rasarit. Împreuna au închipuit universalitatea omului, de la cel mai de jos, pâna la cel mai de sus.

« HRISTOS SE NASTE, MARITI-L! »

Peste timp si peste spatiu, icoana de pe lunca Betleemului e pentru noi crestinii un permanent: « azi! » Oriunde si oricând se deschide o usa de biserica, înseamna actualizarea staulului de odinioara, cu toata stralucirea si binefacerile lui.

Încît, daca sufletul crestinului e plin de grijile si pacatele vietii, lumina stelei si rasunetul din noaptea de Craciun îl pot calauzi si azi la « casa » (Matei 2, 11), unde se gaseste « pruncul », la ieslea sfîntului altar, a pemanentului staul mântuitor: Biserica.

 

***

Liebe Brüder und Mitliturgen!

Mit Freude sende ich Ihnen die Weihnachts- und Neujahrsbotschaft des Unterzeichnenden in deutscher Übersetzung.

Indem ich Ihnen für die Mühen Ihres priesterlichen Dienstes zur Ehre Gottes und unserer Mutterkirche, des Ökumenischen Patriarchates, danke, wünsche ich Ihnen von ganzem Herzen, daß Sie die Zeit von Weihnachten bis Theophanie in Kraft und Gesundheit zusammen mit den Gläubigen Ihrer Gemeinden, ihren geliebten Familien und ihren Angehörigen begehen und daß diese Tage für Sie Tage der Freude und des Segens seien.

Bonn, den 15. Dezember 2011

Metropolit Augoustinos von Deutschland

***

Weihnachtsbotschaft 2011
des Metropoliten von Deutschland und Exarchen von Zentraleuropa Augoustinos

 

Als sie den Stern sahen, wurden sie hoch erfreut"
(Mtl. 10)

Liebe orthodoxe Christen in Deutschland!

Freude! Dies ist die Botschaft des heutigen Feiertages der Geburt Christi, Freude über die Anwesenheit des Lichtes, der Sonne der Gerechtigkeit, unter uns, Freude über das Geschenk der Wahrheit, über die frohe Botschaft unserer Erlösung inmitten der Menschheitsgeschichte, der Erlösung für immer, Freude über das Geschenk des Lebens, welches das Leben all derer, die Jesus mit Vertrauen begegnen, von der Furcht vor dem „Wandern in finsterer Schlucht des Todes" befreit.

Christus ist bereit, der Mittelpunkt und der Sinn unserer Existenz zu werden. Er will mit uns eine Beziehung aufbauen, unser Freund und Bruder werden. Und diese Beziehung schafft er durch Seine Liebe auf dem Fundament der Freiheit. Ideen und Ideologien, Systeme und Gesetze werden außer Kraft gesetzt, denn wer Gott liebt, kann wirklich tun, was er will.

Je mehr wir mit Ihm verbunden werden, der uns zuerst geliebt hat, desto mehr erfahren wir, wie sehr er uns geliebt hat, indem er Mensch geworden ist wie einer von uns. In Seiner Nähe lernen wir die Kunst des Liebens, eine zugegebenermaßen schwierige Kunst, denn die Liebe ist ein dauerndes Sich-Aufopfern. Wir wissen ganz genau, dass man viel Kraft benötigt, um lieben zu können. In der Nähe Christi lernen wir auch, anderen zu vergeben, sogar unseren Feinden, und so können wir nichts mehr hassen. Wir lernen es, nicht zu verzweifeln, sondern die Hindernisse unseres Alltags durch Hoffnung zu überwinden. Wir lernen es, uns nicht zu fürchten, sondern zu erwarten, dass alles Böse, sogar der Tod selbst, überwunden werden kann. Dafür haben wir den Beweis, den uns jene gesegneten Menschen geben, die Ihm begegnet sind. Sie spiegeln Seine Gnade wieder und erinnern uns ohne viele Worte daran, wo auch wir hingehören!

Zu diesen Menschen zählen auch die Weisen aus dem Morgenland, die den Stern Christi aufgehen sahen und aufgebrochen sind, Ihm zu huldigen. Ihre Reise war nicht einfach, erfahren wir aus der Heiligen Schrift, obwohl sie vom Stern geführt wurden. Zwar hatten sie den Stern kurz verloren, ihn dann aber wiedergefunden, bis er stehen blieb, wo das Kind war. Dort wurden sie von großer Freude erfüllt, da sie ihr Ziel erreicht hatten. Sie fielen nieder und huldigten der Mensch gewordenen Liebe, die kurz zuvor geboren worden war, und brachten Ihr ihre Gaben: Gold, Weihrauch und Myrrhe.

Ich habe den Eindruck, dass wir, die Christen in aller Welt, den Weisen des Morgenlandes ähneln. Obwohl wir uns oft als weniger weise erweisen als sie, sind auch wir auf der selben Reise mit dem selben Ziel: Wir wollen dem sanften „Friedensfürst" begegnen. Sicher ist auch unsere Reise mühsam, manchmal sogar gefährlich. Nicht selten erdrücken uns verschiedene Dinge und wir verlieren die Orientierung, besonders in Zeiten der Unruhe und der Verwirrung, für die wir selbst einzeln und gemeinschaftlich durch unser bewusstes oder unbewusstes Handeln verantwortlich sind. Genau dann spüren wir, wie wichtig es für uns ist, einen Bezugspunkt zu haben, einen Stern, der uns mit Sicherheit zu unserem persönlichen Bethlehem führen wird, also zur Krippe unseres Herzens, wo jede wirkliche Begegnung stattfindet, sogar jene mit Christus, der heute geboren wurde. Jede Kirche, in der immer ein Licht brennt, jede kirchliche Zusammenkunft im Namen Christi, ist der Stern, der uns leuchtet, ermutigt und hilft, den Weg immer wieder zu finden. Was ist da sonst noch? Die Geschenke. Christus selbst hat uns gesagt, dass er von uns keine Opfer, sondern Barmherzigkeit will. Das heisst, ein Herz voller Liebe, die wir Ihm und wirklich allen um uns herum schenken sollen.

Das ist also die Chance, die uns das Weihnachtsfest schenkt: Unseren Glauben an die menschgewordene Liebe zu erneuern, damit wir mit Ihrer Kraft, die unaufhörlich von Christus ausgeht, unsere Herzen mit Liebe füllen, damit wir zu Lichtträgern werden, die immer mehr Licht in die Dunkelheit der Welt bringen, das Licht Christi nämlich, der geboren wurde, um immer bei uns zu sein, damit unsere Freude vollkommen sei.

Fröhliche, gesegnete Weihnachten!

Bonn, Weihnachten 2011
In väterlicher Liebe, Metropolit Augoustinos von Deutschland

***

 

Iubiti enoriasi,
Và transcriu mai jos programul liturgic pentru lunile septembrie, octombrie si noiembrie 2011 ce a suferit o modificare în sensul cà slujbele prevàzute în PROGRAMUL initial pentru datele de 23 si 30 octombrie 2011 vor fi reportate pentru datele de 5 noiembrie si, probabil, 10 decembrie. Pentru data de 10 decembrie nu avem încà acordul definitiv al Administratiei de la Jungendamt. Este foarte important sà începem cu râvnà sfântà anul nou bisericesc. De aceea và îndemn cu dragoste pàrinteascà sà faceti tot ceea ce este posibil pentru a và elibera de toatà grija cea lumeascà ca sà începem anul bisericesc*, toti împreunà, în bisericà, la Sfânta Liturghie de duminecà 11 septembrie când vom sàrbàtori si Nasterea Maicii Domnului însemnatà în Calendarele crestine pe data de 8 septembrie.

Cu bucuria apropiatei revederi,
p.Vasile M.

PROGRAMUL SERVICIILOR DIVINE de la Parohia Ortodoxà Românà "Învierea Domnului" din SAARBRÜCKEN pentru lunile septembrie, octombrie si noiembrie 2011

11 Septembrie - la ora 10.45 Sfânta Liturghie
25 Septembrie - la ora 10.45 Sfânta Liturghie
09 Octombrie - la ora 10.45 Sfânta Liturghie
Sâmbàtà 5 Noiembrie începând cu orele 17,00 Mosii de Toamnà - Parastas de Obste pentru Pomenirea Mortilor
13 Noiembrie - la ora 10.45 Sfânta Liturghie, Mărturisiri la începutul Postului Crăciunului
27 Noiembrie - la ora 10.45 Sfânta Liturghie.

* Semnificatia anului bisericesc (liturgic)

În fiecare an, la întâi septembrie, pentru Bisericile Ortodoxe de rit bizantin începe un ciclu de rugàciuni si de comemoràri ce constituie «anul liturgic» sau «anul bisericesc». Pentru o perioadà de 365 (366) de zile credinciosii sunt invitati sà urmeze slujbele divine ce se defàsoarà dupà un calendar precis.
Anul liturgic bisericesc consistà în a retrài în duh, într-o ordine practicà oferità de calendar, învàtàturile Sfintei Evanghelii si principalele evenimente ale istoriei mântuirii. El are deci un prim rol educativ, pedagogic.
Un al doilea aspect important este acela cà fiecare Sfânà Liturghie înnoieste si reactualizeazà evenimentul al càrei simbol ea este: ea aduce acest eveniment din trecut si ni-l face contemporan, invitându-ne sà-l retràim prin slujba comunitarà.
Astfel, în tot cursul unui an liturgic noi suntem chemati sà retràim momentele importante ale Vietii Mântuitorului nostru Iisus Hristos: de la Nasterea Maicii Domnului la Cràciun, de la Cràciun la Pasti, de la Pasti la Rusalii, de la Rusalii la Adormirea Maicii Domnului, noi suntem chemati sà ne unim cu Iisus Hristos care se naste, care creste, care suferà si apoi biruieste moartea, cu Iisus Hristos Cel ce dà Viatà Bisericii Sale.
Pe lângà sàrbàtorile care fac referintà directà la viata Domnului, anul liturgic este punctat de ciclul sàrbàtorilor Sfintilor, care sunt semenii nostri, màdularele glorificate ale Trupului lui Hristos pe care onorându-i, noi intràm în comuniunea de rugàciune care uneste pe acesti sfinti cu Hristos iar noi fiind astfel co-pàrtasi si beneficiari ai harului dumnezeiesc de care s-au împàrtàsit ei.

Cu bucuria revederii în duminica din 11 septembrie,
p. Vasile M.

 

***

 

Sâmbăta de dinaintea RUSALIILOR

MOSII DE VARĂ

Sfânta noastră Biserică de Răsărit mărturisește nemurirea sufletului și crede în ÎNVIEREA MORȚILOR. Ea ne învată, pentru aceasta, să ne rugăm pentru răposații noștri și pentru toți cei care au murit în dreapta credință, ca să aibă partea lor de viată vesnică și de împărtășirea cu sfinții în rai.

In această sâmbătă Biserica se roagă pentru morții cei din veac – moșii si stramoșii noștri, adormiți în buna credintă și mai ales pentru cei ce au răposat în diferite întâmplări nenorocite, fără împărtașania Bisericii si a rânduielilor ei.

Facem parastas mai ales pentru răposații nespovediți, neîmpărtășiți, morți fără lumânare, precum și pentru morții neștiuți din războaie, ca și pentru « eroii tineri căzuți în timpurile din urmă pentru libertatea si demnitatea poporului român », ca să se împărtășească și ei de mângâierea Sfântului Duh care S-a pogorât peste Sfinții Apostoli și de atunci cârmuiește în chip nevăzut. (Această sâmbătă se numeste a MOȘILOR DE VARĂ).

 

***

 

***

Săptămâna Mare - Săptămâna Patimirilor Domnului Hristos

În conditiile speciale în care ne desfasuram activitatea de slujire bisericeasca în Parohia noastra din Saarbrücken, nu putem decât sa regretam faptul ca datorita slabiciunilor noastre, anul acesta, nu se vor celebra slujbele de PRIVEGHERE numite DENII, nici macar în VINEREA MARE, asa cum am obisnuit în ultimii ani. În aceasta situatie am socotit potrivit sa pun la îndemâna celor care au acces la aceasta pagina electronica a Parohiei, o scurta explicatie a acestor minunate slujbe de pocainta ce contin multa hrana duhovniceasca pentru urcusul interior al sufletului spre marea si sfânta sarbatoare a Învierii Domnului. Înainte de-a face o scurta incursiune în semnificatia DENIEI din fiecare zi a Saptamânii Patimilor, va transcriu mai jos numai doua cântari din aceste lungi slujbe de priveghere - ce se savârsesc seara si tin pâna târziu în noapte - ce exprima cel mai intens tensiunea dintre pocainta si iertare, dintre priveghere si asteptarea bucuriei învierii si a întâlnirii cu Hristos.

Luni seara, la slujba Deniei, pe treptele catedralei ortodoxe din Cluj Napoca – nu mai este loc în catedrala ! (Dupa ziarul “Ziua de Cluj”)

"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iara netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

"Cămara Ta Mântuitorule o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă miluieşte".

Scopul principal al acestor DENII este ca, prin rugaciune si cântare, prin citirea Sfintei Scripturi si meditatie, prin pocainta si post, sa alungam din suflet întunericul pacatelor si sa ne umplem de lumina cea tainica si nevazuta, dar reala si simtita cu bucurie, a prezentei iubitoare a lui Hristos în noi. Faca Bunul Dumnezeu ca aceste câteva pagini sa suplineasca, în parte, putina noasta credinta si multele slabiciuni pentru aceia care ar fi dorit un asemenea “exercitiu duhovnicesc”, pâna când ne vom convinge ca “Nu numai cu pâine va trai omul...” (Deut. 8,3). Amin!

– În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel prea frumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

– Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup şi la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinând poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de părinţii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacob. Fraţii lui l-au vândut în Egipt. A ajuns în Egipt şi aşezarea sufletului său a fost probată într-o ispită peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a ţinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însă a fost găsit drept înţelept şi bun de a conduce Egiptul şi a salvat de la moarte prin înfometare pe concetăţenii săi şi pe conaţionalii săi, pe care după aceea i-a adus in Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomeneşte cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.

Tot în această zi de Luni binecuvântată, pomenim şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce şi s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicaţie pentru cei credincioşi, atrăgându-le atenţia că suntem toţi chemaţi spre rodire şi că Domnul Hristos aşteaptă ceva de la noi, şi noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtuţile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să ştim că Domnul Hristos răsplăteşte nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteşte şi pedepseşte şi îndărătniciile lor, şi neangajările lor spre bine. Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu şi-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor – să înţelegem în vremea propovăduirii Sale – dar şi-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înţeleagă din aceasta că El are şi putere pedepsitoare, iar credincioşii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese şi dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Pasti, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet şi ne îndemnăm pe noi înşine să nu dormităm, ci să ne trezim şi să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele nostru vremelnic şi veşnic.

"Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte" (Luminanda).

– In Sfanta si Marea Marti se face pomenire de cele zece fecioare din Sfanta Evanghelie.

–In Martea Saptamanii celei Mari am facut pomenire, tot indrumati de Sfanta noastra Biserica, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele intelepte si despre fecioarele neintelepte. Este o pilda spusa de Domnul Hristos si pe care Sfanta noastra Biserica ne-o pune in fata constiintei in Martea cea Mare. Si noi, parcurgand Saptamana Sfintelor Patimiri, am pomenit marti pilda cu cele zece fecioare si pe cele zece fecioare, luand aminte si prin textele liturghice din ziua respectiva la cele cinci fecioare intelepte, care au avut untdelemn in candelele lor si care l-au intampinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu el in camara nuntii si s-au bucurat de ospatul mirelui, in timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de intalnirea cu Mirele pentru ca au mers sa-si cumpere untdelemn pentru candelele lor. Aceasta pilda, Domnul Hristos ne-o pune in fata ca sa ne gandim la faptul ca trebuie sa fim intotdeauna pregatiti prin fapte bune pentru intampinarea Mirelui ceresc, sa fim alcatuiti prin faptele nostre cele bune ca sa putem lua parte la ospatul cel vesnic. Domnul Hristos ne indeamna la priveghere, concluzia pildei fiind: privegheati si va rugati ca nu stiti cind vine Fiul Omului (Mt. 25, 13). Deci, Sfanta noastra Biserica ne invata in fiecare zi de marti din Saptamana Sfintelor Patimiri, ne-a invatat si in aceasta saptamana in ziua de marti, sa fim cu luare aminte la noi insine, la datoriile noastre, sa asteptam pe mirele ceresc cu inima iubitoare si cu fapte bune, ca si intru aceasta sa se preamareasca Tatal nostru cel din ceruri. In aceasta zi de marti, ca si in celelalte zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, pana miercuri inclusiv, la slujba de dimineata, la utrenie, se spun urmatoatrele cuvinte:

"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iara netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

–In Sfanta si Marea Miercuri, dumnezeiestii Parinti au hotarat sa se pomeneasca femeia cea pacatoasa care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca aceasta s-a intamplat cu putin inainte de mantuitoarea Patima.

–In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri, pomenire s-a facut si se face totdeauna despre o femeie cinstitoare a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Sfanta noastra Biserica o prezinta si ca pe o femeie pacatoasa. In Sinaxarul zilei respective insa se pomenesc mai multe ungeri cu mir, pe care le-a primit Domnul Hristos, iar Sfanta noastra Biserica se opreste in mod special asupra ungerii cu mir din partea unei femei care a adus mir de mult pret, mir care era socotit ca avand pretul mai mare decat 300 de dinari, ceea ce insemna pretul a 300 de zile de lucru. Femeia si-a aratat cinstirea ei fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos turnand peste El mirul cel de mult pret si Domnul Hristos a primit cinstirea pe care i-a adus-o acea femeie. Este de observat ca in Sfanta Evanghelie nu se spune ca acea femeie a fost pacatoasa. Sfanta noastra Biserica insa face o legatura intre femeia cinstitoare a Mantuitorului si femeia pacatoasa despre care istoriseste Sfantul Evanghelist Luca si despre care se poate citi in capitolul al saptelea din Sfanta Evanghelie de la Luca. Cantarile, textele liturgice care impodobesc slujba din Miercurea Saptamanii celei Mari se refera la aceasta femeie ca la o femeie pacatoasa, si sfantul Ioan Gura de Aur face o legatura intre vinderea lui Iuda, intre faptul ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul, si femeia careia i s-au dezlegat pacatele de catre Domnul Hristos. Iar Sfanta noastra Biserica face si ea aceeasi legatura, iar in legatura cu femeia pacatoasa ne spune ca acea femeie a luat randuiala de mironosita. "Doamne", zicem noi catre Domnul Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci fiind miscata de darul lui Dumnezeu ca sa cunoasca ceva din maretia Mantuitorului, "si luand randuiala de mironosita", deci facand ceea ce voiau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Domnului Hristos, a anticipat cumva inmormantarea Mantuitorului si pregatirea lui cu miresme, "aducand mir de mult pret", dar si-a adus si inima ei cinstitoare, si-a adus si dorinta ei de a i se dezlega pacatele, pentru ca zicea femeia: Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul. Si cerea de la Domnul Hristos lacrimi, de la El care scoate apa din mare prin nori. E o alcatuire extraordinar de frumoasa si minunata, o alcatuire impresionanta pentru toti credinciosii, este un text liturgic de o maretie unica si ar fi bine sa il avem mai mult in vedere si sa-i ascultam cuprinsul si-n aceasta zi in care ne gandim la ceea ce s-a intamplat cand femeia pacatoasa a adus mir de mult pret ca semn de cinstire pentru cel ce a randuit apoi ca fapta ei sa fie pomenita si sa fie propovaduita spre pomenirea ei oriunde se va propovadui Evanghelia (cf. Mt. 26, 13).

"Doamne, femeia ceea ce cazuse in pacate multe, simtind Dumnezeirea Ta, luand randuiala de mironosita si tanguindu-se a adus Tie mir mai inainte de ingropare, zicand: Vai mie! Ca noapte imi este mie infierbantarea desfraului, si intunecata si fara de luna pofta pacatului. Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoti cu norii apa din mare; pleaca-Te spre suspinurile inimii mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecaciune. Ca sa sarut preacuratele Tale picioare si sa le sterg pe ele iarasi cu parul capului meu. Al caror sunet auzindu-l cu urechile Eva in Rai in miazazi, de frica s-a ascuns. Cine va cerceta multimea pacatelor mele si adancurile judecatilor Tale, Mantuitorule de suflete, Izbavitorul meu? Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel Ce ai nemasurata mila" (Idiomelar, glasul al 8-lea, alcatuire a Casianei monahia, Triod).

–In Sfanta si Marea Joi, dumnezeiestii Parinti care au randuit pe toate bine, urmand predaniilor dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Evanghelii, ne-au predat sa praznuim patru lucruri: sfanta spalare a picioarelor, Cina cea de taina, adica predarea infricosatoarelor Taine, rugaciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani si vanzarea Domnului.

–Dupa evenimentele pe care le-am pomenit in primele trei zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, am ajuns sa ne gandim si la cele petrecute si in Joia premergatoare patimirilor Domnului, si ne-am bucurat de toate cele ce au randuit Parintii cei duhovnicesti sa fie pomenite in Biserica si de catre toti credinciosii. Ne-am oprit cu bucuria de a intelege maretia Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a spalat picioarele ucenicilor Sai. Ne-am minunat de Dumnezeu Cel ce spala picioarele omului si care a randuit ca si noi sa facem la fel. Pentru ca a zis apoi: "Voi ma numiti pe mine Invatatorul si Domnul si bine ziceti caci sunt. Deci daca Eu Domnul si Invatatorul v-am spalat voua picioarele voastre, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora, pilda v-am dat voua ca si voi sa faceti la fel" (In. 13, 14). Este o porunca a Mantuitorului ca sa fim unii fata de altii cinstitori, de a ne smeri unii in fata altora, de a fi curatitori ai fratilor nostri. Pentru ca duhovniceste asta inseamna si la asta suntem chemati de catre Domnul Hristos.

Am pomenit apoi Cina cea de taina, ultima cina pe care a avut-o Domnul Hristos impreuna cu ucenicii sai inainte de Sfintele Sale Patimiri, cand a randuit ca cele ce le-a facut El atunci, acolo, sa se faca in continuare spre pomenirea Lui, caci luand paine in sfintele, preacuratele si fara prihana mainile sale a sfintit, a binecuvantat, a frant si a dat ucenicilor sai, zicand: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Asemenea si paharul dupa cina zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu al legii celei noi care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Mt. 26, 26-27). In Sfanta Evanghelie de la Luca si in Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel se afirma ca Domnul Hristos dupa ce a spus aceste cuvinte a randuit: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea" (Lc. 22, 19; I Cor. 11, 25), si aceasta o facem si noi la fiecare Sfanta Liturghie, cand ne aducem aminte de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de suirea la cer si de sederea de-a dreapta Tatalui, si de cea de-a doua slavita iarasi venire, aducem cinstitele daruri si le oferim Mantuitorului, si le oferim lui Dumnezeu in general, zicand: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru toate". Acestea le facem la fiecare Sfanta Liturghie, dar le pomenim in chip deosebit in Joia cea Mare, cand pomenim Cina cea de taina in pomenirea cea de peste an. Am facut si aceasta in Joia cea Mare.

Noi pomenim si am pomenit in Joia cea Mare si rugaciunea din gradina Ghetsimani, cand Domnul Hristos L-a rugat pe Tatal ceresc sa treaca paharul suferintelor de la El daca este cu putinta si a precizat ca vrea sa implineasca voia Parintelui ceresc, pentru ca a zis: "Nu voia Mea, ci voia Ta sa se implineasca" (Mt. 26, 39). Este rugaciunea de care pomenesc sfintii evanghelisti si pe care o pomenim si noi in Joia cea Mare, si la care e bine sa ne gandim si noi, si ne gandim de fapt, si cand putem sa ne oprim la acest eveniment minunat si pentru noi datator de orientare, in sensul ca si rugaciunea noastra trebuie sa fie o rugaciune cat mai adanca, o rugaciune totala. Mai pomenim si prinderea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, arestarea lui in gradina Ghetsimani, cand Iuda l-a sarutat si i-a zis: "Bucura-te, Invatatorule" (Mt. 26, 49), si cand cei care au venit impreuna cu el l-au prins pe Domnul Hristos si l-au dus la judecata lor, si l-au dus sa-l chinuiasca. In fata Sfantului Potir cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele Taine ale lui Hristos, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".

In aceasta Joi minunata si vrednica de tinut minte, Sfanta noastra Biserica ne conduce sa vorbim cu Mantuitorul si sa zicem:

"Cand maritii ucenici, la spalarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubire de argint bolnavindu-se, s-a intunecat si judecatorilor celor fara de lege pe Tine, Judecatorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spanzurare si-a agonisit; fugi de sufletul nesatios, cel ce a indraznit unele care acestea asupra Invatatorului. Cela ce esti spre toti bun, Doamne, marire Tie".

–In Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Se mai face inca pomenire si de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastingnit impreuna cu El.

–Astazi, in Vinerea cea Mare, Vinerea Patimirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne aducem aminte de suferintele Domnului pentru noi si pentru a noastra mantuire, de scuiparile, de bataile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de rastignirea pe cruce si de moartea pe cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care toate s-au facut pentru noi si pentru a noastra mantuire. Ne-am pregatit vreme indelungata pentru aceste intampinari, pentru aceste ganduri si simtaminte care ne pun in legatura cu iubirea Mantuitorului aratata pe cruce, ne pune in legatura cu jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos adusa pentru noi. Fiind lucru mai presus de fire, fiind mai presus de lume, cu greu putem sa apreciem aceste patimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a primit pentru mantuirea noastra si in masura in care le intelegem sau intelegem ceva din ele, stam si noi in fata Domnului Hristos, in fata crucii, stam impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul si cu Maica Domnului in apropierea crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos si invatam de la El sa iertam pe vrajmasii nostri. Caci Domnul Hristos a zis: "Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Lc. 23, 34), iar aceasta a zis-o despre rastignitorii Sai. Invatam de la Domnul Hristos sa ne incredintam toate ale noastre in mainile lui Dumnezeu, caci Domnul Hristos fiind pe cruce, a zis catre Dumnezeu: "Parinte, in mainile Tale imi dau duhul meu" (Lc. 23, 46). Invatam de la Domnul Hristos sa implinim toate lucrurile pana la deplinatatea lor. Caci il auzim pe Domnul Hristos zicand: "Savarsitu-s-a" (In. 19, 30). Invatam de la Domnul nostru Iisus Hristos ceva despre maretia pocaintei, pentru ca talharul cel bine cunoscator, care si-a dat seama ca pentru pacatele lui patimeste, ca pentru ale lui pacate este rastignit impreuna cu Domnul Hristos, care este nevinovat, a zis catre Mantuitorul: "Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta", iar Domnul Hristos i-a raspuns: "Adevar graiesc tie, astazi vei fi cu mine in Rai" (Lc. 23, 42-43). Toate acestea pomenindu-le, cerem de la Dumnezeu ajutor ca sa intelegem cat mai bine cele ce s-au facut pentru noi si intelegandu-le, recunostinta noastra sa fie cat mai deplina. Condusi de Sfanta noastra Biserica in aceasta zi de Vinere Mare, in aceasta zi de Vineri intunecata si luminata. Intunecata pentru ca s-a intunecat soarele si s-a cutremurat pamantul, dar si luminata, pentru ca-i luminata de iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care se arata Dumnezeu Insusi, Cel ce este iubire; intru aceasta zi binecuvantata de Dumnezeu ne indemnam unii pe altii cu cuvintele Bisericii si zicem:

"Pe cel ce S-a rastignit pentru noi veniti toti sa-L laudam ca pe acesta L-a vazut Maria – e vorba de Maica Domnului – pe cruce si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu".

–In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea dumnezeiasca si trupeasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricaciune a fost mutat spre viata vesnica.

–Vom pomeni cu darul lui Dumnezeu in Sambata cea Mare inmormantarea Domnului Hristos, petrecerea in mormant a Mantuitorului nostru. Vom avea in vedere cele ce s-au petrecut pentru noi si pentru a noastra mantuire in aceasta zi. Si anume, il vom avea in vedere pe Mantuitorul Cel ce a fost in mormant cu trupul, in iad cu sufletul si in Rai ca un Dumnezeu cu talharul, care a fost cu dumnezeirea pretutindeni: si cu trupul in mormant, si cu sufletul in iad, si impreuna cu talharul cel mantuit in Rai. E o zi in care ne aratam nedumerirea si totodata convingerea ca moartea s-a intamplat in viata, ca Viata a primit moartea. Caci zicem: "In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase, si imparatia iadului Tu ai zdrobit". Ne gandim la Mantuitorul nostru Iisus Hristos in care se intalnesc cele potrivnice: moartea si viata. Moartea prin despartirea sufletului de trup si viata prin faptul ca vorbind cu Domnul Hristos noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea. Pentru ca noi aducem aminte de moartea celui fara de moarte, aducem aminte prin prohodire de cel ce a murit fara sa moara cu dumnezeirea, si in cazul acesta ne minunam de Domnul nostru Iisus Hristos si nu uitam de invierea Lui. "Desi rabzi rastignire", am zis in vinerea cea mare, "Tu esti Fiul si Dumnezeul meu". Si putem spune in continuare: "Desi esti in mormant, Tu esti Dumnezeul meu". In aceasta sambata a tacerii suntem chemati de Sfanta noastra Biserica in cuprinsul Sfintei Liturghii sa tacem cu gandurile noastre iscoditoare si sa zicem:

"Sa taca tot trupul omenesc si nimica pamantesc in sine sa nu gandeasca, caci Imparatul Imparatilor si Domnul Domnului merge sa se junghie si sa se dea de mancare credinciosilor. Si merg inaintea Lui puterile ingeresti cu toata domnia si stapania, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, fetele acoperindu-si si cantand cantarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia".

Asa se spune la Sfanta Liturghie. Asa trebuie sa spunem si noi in constiinta noastra, asa trebuie sa gandim si noi despre tainele mai presus de intelegere. Sa taca firea omeneasca cu gandurile ei pamantesti si sa auda, sa asculte, sa vada pe cei care il insotesc pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in moarte si prin moarte spre invierea cea de a treia zi, pe care o asteptam si pentru care ne-am rugat sa o ajungem ca sa ne inchinam Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos fara de osanda si sa ne impacam cu toti. Sa le zicem frati celor ce ne urasc pe noi si asa, in ziua Invierii sa strigam: "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".

Pentru vremea la care am ajuns ne-am rugat de-a lungul intregului post al Pastilor. Am zis la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite rugaciune catre Dumnezeu: "Da-ne noua, Bunule sa luptam lupta cea buna, calea postului sa o savarsim, credinta nedespartita sa o pazim, capetele nevazutilor balauri sa le sfaramam, biruitori asupra pacatului sa ne aratam si fara de osanda sa ajungem a ne inchina si Sfintei Invieri". Am ajuns in ziua Sfintei Invieri, am ajuns sa ne inchinam Sfintei Invieri. Biserica insa ne cere ceva anume si zice:

"In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".

Intrebarea fireasca pentru fiecare dintre noi este: Ne inchinam cu adevarat Sfintei Invieri? Le zicem frati celor ce ne urasc pe noi? Suntem binevoitori fata de toti oamenii? Daca da, atunci suntem fericiti, pentru ca traim Ziua Invierii intru care dorim sa ne luminam. Spunem ca Pastele Domnului sunt o trecere de la moarte la viata si de pe pamant la cer. Chemam cerul si pamantul sa se veseleasca si zicem: "Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure, si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta ca Hristos a inviat, veselia cea vesnica". Pentru ca stim ca "praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si inceputul altei vieti vesnice". Si de aceea "laudam pe Pricinuitorul, adica pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel unul binecuvantat, Dumnezeul parintilor si preamarit". Avem bucuria sa vedem pe "Soarele dreptatii tuturor viata rasarind", ne gandim la lumina Invierii, la bucuria izvorata din mormantul cel datator de viata al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne bucuram si noi impreuna cu uncenicii Mantuitorului, care s-au bucurat vazandu-l pe Domnul (In. 20, 20) si raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur, care zice:

"Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin".

***

Sa petrecem perioada Postului Mare împreuna cu Sf. Efrem Sirul:

Doamne si Stapânul vieţii mele,
duhul trândaviei, al grijii de multe,
al iubirii de stapânire
si al grairii în desert,
nu mi-l da mie!
(o închinaciune/metanie)

Iar duhul curaţiei, al gândului smerit,
al rabdarii si al dragostei,
daruieste-l mie, slugii Tale.
(o închinaciune/metanie)

Asa Doamne, Împarate, daruieste-mi
sa-mi cunosc greselile mele,
si sa nu osândesc pe fratele meu,
ca binecuvântat esti în vecii vecilor.
(3 închinaciuni/metanii)
AMIN.

***

# De ce sa Postim?

In 6 Martie a început postul Sf.Pasti, care este o ocazie de crestere spirituala si de apropiere de Dumnezeu. Crestem spiritual prin abtinerea de la mâncare, bautura, petreceri; prin participarea la slujbele religioase din Sf. Biserica si prin rugaciuni personale acasa; prin facerea de bine catre cei saraci, bolnavi etc, si catre Biserica. Si prin toate aceste fapte crestinesti ne apropiem si de Dumnezeu, în acelasi timp.

Sa folosim deci Postul Mare, ca o oportunitate de a ne îmbogati spiritualiceste si de a ne apropia de Dumnezeu. Sa nu o pierdem, ci s-o folosim pentru a ne pregati pentru cele vesnice — caci va veni ziua, pe neasteptate, când vom da socoteala Judecatorului nostru Ceresc pentru faptele si credinta noastra. Sa nu neglijam în timpul acestui post sa primim Sfintele Taine ale Spovedaniei si Împartasaniei.

# Cum sa postim?

“Postiti? Aratati-mi-o prin fapte! Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, împacati-va cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l pizmuiti ; o femeie frumoasa, nu gânditi rau asupra ei. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul si urechile si picioarele si mâinile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mâinile voastre sa posteasca ramânând curate de rapire si lacomie. Picioarele voastre nealergând la privelisti urâte si în calea pacatosilor. Ochii neprivind cu ispitire frumusetile straine... Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase....” Sf. Ioan Gura de Aur.

# Sfânta Sfânta Taina a Spovedaniei (Marturisirii)

Spovedania este “al doilea Botez”, cel al lacrimilor de pocainta, prin care ni se sterg pacatele savârsite de noi dupa botez, prin marturisirea lor înaintea preotului duhovnic si a lui Dumnezeu si prin dezlegarea pe care Dumnezeu ne-o da prin cuvintele preotului, dupa îndemnul Sfintei Scripturi:
“Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi însine si adevarul nu este întru noi.
Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele” (I Ioan 1,8)

Iata si un temei din Sfânta Traditie:
- „Părinte! Ce să fac? Am căzut!”
Bătrânul i-a răspuns: „Ridică-te”.
Fratele a zis: „M-am ridicat, şi am căzut iarăşi”.
Bătrânul a răspuns: „Iarăşi ridică-te”.
Fratele i-a întors cuvânt: „Dar până când să mă tot ridic?”
Bătrânul a răspuns: „Până la sfârşitul zilelor tale”.

# Pentru Sfânta Taina a Spovedaniei (Marturisirii) se poate organiza Slujba Vecerniei cu Priveghere si cu citirea Molidvelor de iertare, sâmbata seara, în ajunul duminicilor în care se savârseste Sf. Liturghie la Saarbrücken. Datorita faptului ca o asemenea celebrare necesita o serie de demersuri de ordin administrativ, este de dorit ca cei ce o solicita sa fie foarte motivati (cel putin 3 persoane). De asemenea, pentru cei ce nu se pot deplasa la biserica, preotul-paroh este disponibil la orice ora din zi si din noapte pentru administrarea Sfintei Taine a Spovedaniei (Marturisirii) si a Sfintei Taine a Cuminecarii (Împartasaniei).

---

Taina Sfântului Maslu

#Pentru ce se administreaza bolnavilor Taina Sf. Maslu?
Taina Sfântului Maslu se administreaza bolnavilor sufletesti sau trupesti spre iertarea pacatelor si usurarea suferintelor trupesti si sufletesti. Asa ne învata Sfântul Iacob zicând:
“Este cineva bolnav între voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului si rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si-l va ridica si de va fi facut pacate se vor ierta lui” (Iacob 5, 14-15)

# Ce legatura este între bolile trupesti si pacat?
Între bolile trupesti si pacate este o strânsa legatura, pentru ca din cauza unor pacate ni se îmbolnaveste si trupul, iar sufletul nostru slabeste:
“De acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau” (Ioan 5,14).

# De ce se foloseste untdelemnul sfintit la Sf. Maslu?
Se foloseste la Sf. Maslu untdelemnul sfintit pentru ca l-au folosit si Sfintii Apostoli care:
“ungeau cu undelemn pe multi bolnavi si-i vindecau” (Mc. 6, 13)

# De ce se citesc 7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 rugaciuni, si se fac 7 ungeri?
Se fac toate acestea de 7 ori, pentru ca numarul 7 este semnificativ în Sfânta Scriptura.
De 7 ori s-a scaldat Neeman în râul Iordan la porunca lui Elisei:
“Du-te si te scalda de 7 ori în Iordan ca ti se va înnoi trupul tau si vei fi facut curat” (IV Regi 5, 10).
In Noul Testament se vorbeste de :
7 peceti (Apoc. 5,1).
7 stele (Apoc. 1,16).
7 coarne (Apoc. 6,5).
7 îngeri (Apoc. 8,2).

***

În aceasta luna, în ziua a doua, se praznuieste Întâmpinarea Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în bratele sale.

(Amânata datorita neputintelor noastre pe ziua de duminica 13 februarie.)

Intâmpinarea Domnului

Duminica Nasilor, legata de sarbatorirea Prezentarii la Templu a Domnului Nostru Iisus Hristos (2 Februarie), unde a fost primit în brate de dreptul Simeon si proorocita Ana. Este o traditie în Biserica crestina de a sarbatori si a onora nasii, parintii spirituali, care ne-au primit la Botez, sau cei care ne-au acompaniat la primirea Sf. Taine a Cununiei.

Este bine ca nasii împreuna cu finii sa primeasca împartasania împreuna în aceasta duminica.

Daca acest lucru nu este posibil, o lumânare, o rugaciune de recunostinta sau un pomelnic pentru mântuirea sau pentru odihna sufletului lor ne este tuturor la îndemâna.

Duminica Nasilor:

Ati avut bucuria si cinstea sa fiti invitat ca nasi la Sf. Botez sau la Sf. Taina a Cununiei?

Veniti sa va ruagati, împreuna cu noi, pentru finii Dvs !!!

Daca înca n-ati botezat sau n-ati cununat si nu aveti fini, în mod sigur ati fost botezat si, poate, si cununat de nasii Dvs!

Veniti sa va rugati, împreuna cu noi, pentru nasii Dvs în cadrul Te-Deum-ului ce se va sluji la Sfânta Liturghie de duminica 13 februarie la biserica noastra din Saarbrücken!

p. Vasile M.

***

Duminica 23 ianuarie 2011: 10,45 – 12,30 Utrenia si Sfânta Liturghie.

Dr. MIRON Andrei, fostul director al Muzeului de Istorie si profesor universitar la Saarbrücken a decedat.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Inmormântarea luni, 24 ianuarie, la Saarlouis.

***

BOBOTEAZA A.D. 2011

În Dumica din 9 ianuarie, între orele 11,00 – 13,00 vom pr a znui la Biserica noastr a din Saarbrücken sfânta si dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Epifania sau Boboteaza).

Cu ocazia sarbatorii Botezul Domnului (Boboteaza ) si la început de An Nou, parintele va fi disponibil pentru sfintirea caselor* (« botezul caselor ») în zilele de 7, 8 si, eventual, 9 ianuarie.  Daca doriti sa aveti casa sfintita va rugam sa-l anuntati pe Consilierul Parohial ce va are în grija - si o ora va fi stabilita (eventual cu D-l URSU Paul tel.0681/45020), la convenienta dvs.

Dintre beneficiile binecuvântarii caselor mentionam:  sanatatea trupeasca si sufleteasca a celor ce locuiesc în casa; iertarea pacatelor mai mici; îndepartarea a tot raul din casa: raul fizic, precum, prin foc, apa, etc. si raul spiritual, precum  vraja, neîntelegeri, vrajbe, ispite si pe ispititorul.  Si mai presus de toate ajuta la mântuirea sufletelor.  Prin sfintirea cu aghiasma, casa devine si o biserica mica, a familiei.

*A nu se confunda cu SFESTANIA, serviciu religiosce corespunde inaugurarii unei case noi, a unei case renovate sau a unei locuinte tulburate de duhuri necurate.

***

Sâmbata 18 decembrie 2010, la orele  17°° VECERNIA, urmata de Parastas pentru mama Alexandrinei MULLER si, pentru cei ce doresc, de Sfânta Taina a Marturisirii (Spovedaniei) la sfârsitul Postului Craciunului.

***

Duminica, 28 noiembrie 2010, EVENIMENT IMPORTANT

la biserica noastra din Saarbrucken: Parintele Protosinghel ELEFTERIE Paduraru, egumenul schitului de la CARBUNA - Mânastirea Neamt, însotit de monahul Iustinian, vor sluji în biserica noastra (Deutschherrenkapelle) la Sfânta Liturghie (începând cu orele 10,45).

Parintele Protosinghel ELEFTERIE (Bunicutul) a fost ucenicul Ieroschimonahului martir DANIIL Teodorescu (Sandu TUDOR), mort ca sfânt marturisitor în anul 1962 în temnita Aiudului, precum si apropiat al celebrilor duhovnici: parintele CLEOPA de la Sihastria, IUSTIN Pârvu de la Mânastirea Petru Voda, PETRONIU Tanase de la PRODOMUL, DIONISIE Ignat si PORFIRIE de la MUNTELE ATHOS care l-au si « rebotezat » cu epitetul de « Bunicutul ».

Va rog sa lasati la o parte « toata grija cea lumeasca » si sa veniti sa va faceti datoria de crestini, aceea de-a cinsti ZIUA DOMNULUI prin participarea la Sfânta Liturghie, si sa primiti cuvânt de folos si BINECUVÂNTARE de la Bunicutul, acest destoinic nevoitor în « via lui Hristos ». p. Vasile M.

 

Cuviosul Daniil Mărturisitorul

 

Tulburatoarea minune a unui sfant rastignit al Aiudului: Cuviosul Daniil (Sandu Tudor)

“Părintele Augustin de la Mănăstirea Aiud oferă o importantă mărturie despre sfinţenia celui care ar putea fi numit Cuviosul Daniil Mărturisitorul:

“Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de -30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi urină peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuiau să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar şi erau lăsaţi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare atât înainte de a intra în celula respectivă, cât şi după ce au intrat în celulă.

Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui. După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de trei gardieni, părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei Cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă Cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: Doctore, nu mai spui nimic alt­ceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Şi medicul spunea că în momentul când a început părintele Daniil rugăciunea, a intrat o lumină orbitor de strălucitoare în toată celula şi din clipa respectivă a pierdut noţiunea timpului. După ceva vreme, au fost bruscaţi de gardienii care au intrat în celulă, i-au ridicat de jos, şi după aceea au aflat că au rezistat acolo 8 zile, fără apă, fără mâncare, fără somn, fără nimic de îmbrăcat, la -30° Celsius.

Torţionarii când au intrat acolo şi când au pus mâna pe părintele Daniil era mai fierbinte decât atunci când l-au adus în celulă, iar în jurul lui totul se topise”.

(Fragment din documentarul lui Rafael Udrişte, TVR, la 11 octombrie 2008)”.

***

DUMINICA 31 OCTOMBRIE
MOSII DE TOAMNA (Pomenirea mortilor)

POMELNIC

Pe toti cei ce in veacuri au cazut luptând
Pentru biruinta Crucii prea cinstite,
Cei ce in clipa mortii au avut in gând
Numele Treimii prea blagoslovite,
Si pe toti aceia care au râvnit
Slava si cununa mai presus de minte,
Pomeneste-I Doamne, Tu când vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.

Pe toti Mucenicii Neamului, Eroi,
Luptatori cu spada sau cu rugi sfintite,
Toti cei ce se roaga astazi pentru noi,
Si ne scot in graba tainic din ispite,
Si pe toti aceia care pentru neam,
Au trait in temniti, ca-n niste morminte,
Pomeneste-I Doamne, Tu când vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.

Pe tot neamul nostru evlavios si sfânt
Voievozi si doamne, boieri, jupânese,
Toti cati dorm cu trupul în acest pamânt
In hotarul tarii noastre prea alese,
Pe parintii nostri si pe fratii dragi
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomeneste-I Doamne, Tu când vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.

Si pe toti aceia care nestiuti
Stinsu-s-au in vremea asprelor prigoane,
Cei ce înca astazi zac necunoscuti
Si-n biserici nu au slujbe si canoane,
Pe toti sfintii care numai Tu îi stii
Si al caror nume numai Tu-l tii minte,
Pomeneste-I Doamne, Tu când vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.

Maica TEODOSIA LATCU

***

Canonisirea împiedicată de cei adormiţi

La un Preasfinţit Episcop
au venit din eparhie
plângeri contra unui preot
cu năravul la beţie.

Şi precum aceste plângeri
stăruiau necontenit,
s-a găsit de cuviinţă
să-l oprească de slujit.

S-a alcătuit scrisoare
spre a lui canonisire,
ca prin asta parohia
şi cei mari să aibă ştire.

Dar când dă să iscălească
Preasfinţitul la sfârşit,
s-a făcut un vuiet mare,
mii de glasuri s-au pornit:

„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”
auzit-a din văzduh,
şi scăpând din mână pana
tulburatu-s-a la duh.

Cugetând puţin bătrânul
s-a gândit că-i o părere,
căci îi ţiuie urechea
uneori de priveghere.

Deci, apucă iar condeiul
ca să facă iscălire,
dar în clipa-aceea iarăşi
se aude glăsuire!

„Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”
se aude lămurit,
şi de frică Arhiereul
a lăsat de iscălit.

Dar venindu-şi iar în fire,
vrea să termine de scris,
socotind acele glasuri
nălucire ca de vis.

Dar a treia oară, mâna
a-nceput a-i tremura,
căci potopul cel de glasuri
mai năvalnic răsuna.

Aruncând din mână pana
a lăsat neiscălit
şi chemând pe cel cu vina,
cu blândeţe i-a grăit:

„Preacucernice Părinte!
Iată, am aceste ştiri,
Adevăr ne scrie lumea,
Ori sunt goale uneltiri?”

„Toate sunt adevărate,
Preasfinţitul meu stăpân,
mă înşel cu băutura
şi de rău cu drept mă ţin!

De la alte patimi rele
Dumnezeu m-a izbăvit,
dar năravul băuturii
deseori m-a biruit.”

„Dar, (îi zice lui Vlădica)
slujba cum ţi-o împlineşti?
căci de-acuma ai pedeapsă
şapte ani să nu slujeşti!”

„Preasfinţite, eu din ziua
întru care m-ai sfinţit,
n-a rămas în parohie
nici un om nepomenit.

Mai cu seamă eu, smeritul
foarte mult mă sârguiesc
ca pe cei trecuţi din viaţă
pururea să-i pomenesc.”

Auzind Vlădica asta
a-nţeles cine striga,
şi rupând scrisoarea, zice:
„Mergi la parohia ta!

Eu asemenea persoane
nu le pot canonisi,
căci atunci pe mii de duhuri
aş putea nedreptăţi!

Cei din viaţă cer pedeapsă
după faptul arătat,
iară cei din altă lume
solitor te-au câştigat!

Am aicea zeci de plângeri
scrise doar ca să te cert,
dar din ceruri, mii de glasuri
strigă astăzi să te iert!

Mergi la slujba ta în pace,
dar să nu mai faci sminteli.
Şi să nu mă uiţi pe mine
la a slujbei rânduieli!”

(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană duhovnicească, ed. Lumină din Lumină, Bucureşti 2000, p. 140-142)

***

14 SEPTEMBRIE
Înaltarea Sfintei Cruci

"Crucii Tale ne închinam Hristoase si Sfânta Învierea Ta o laudam si o slavim."

 

CRUCILE

Înspre tarâmul celalalt,
E loc închis cu gard înalt;
Dar am vazut printre uluci,
Atâtea cruci, atâtea cruci...

Parea tot locul tintirim,
Pazit cu zbor de Heruvim,
Cu cruci de Piatra, albe, mari,
Cu cruci de brad si de stejar.

Si cruci de-argint si de otel
Cerneau lumina peste el,
Iar cruci de aur si de fier
Sclipeau ca semnele pe cer.

Atâtea cruci mi s-au parut
Ca toate una s-au facut.
O cruce mare stralucea,
Sub greul ei un om zacea.
Tu cum de poti sa le mai duci,
Atâtea cruci, atâtea cruci?....

(Maica Teodosia Latcu)

 

DESPRE SUFERINTA
Arhim. Teofil PARAIAN (+)

Inca din tinerete ma intreb la ce serveste suferinta si nu am gasita raspuns potrivit. Am constatat ca pentru toata lumea, pentru cei care sufera, suferinta este in acelasi timp o realitate, o problema si o taina. As putea spune ca suferinta e o realitate pe care avem dreptul sa o evitam, daca putem, o problema pe care avem dreptul sa o rezolvam, daca ne sta in putinta, dar trebuie sa ne plecam in fata tainei si sa folosim suferinta care ne este data, pentru progresul nostru spiritual.

Domnul nu vindeca mereu. Pe unii ii lasa sa sufere mereu. Pe unii ii lasa sa sufere, pentru binele lor si al celor din jur. Am constatat adesea ca oamneii care sufera sau care au trecut prin suferinte sunt oameni puternici. Ei au capatat o alta perspectiva asupra vietii si au dobandit unele calitati pe care oamenii scutiti de suferinta nu le pot avea. Suferinta poate fi primita ca dar, ca imbogatire. Unii simt suferinta ca pe o nedreptate, ca pe ceva care nu ar fi trebuit sa li se întample lor. Asta pentru ca ei se compara cu ceilalti, ceea ce nu are nici un sens, fiecare om trebuie sa-si traiasca viata care i-a fost data. Fiecare are raportul sau cu suferinta, fiecare poate castiga ceva din suferinta. Cred ca ceea ce trebuie sa ne ajute este constiinta ca Dumnezeu ingaduie aceasta suferinta si ca ea are un motiv chiar daca noi nu stim.

Aceasta constiinta, sau mai bine zis aceasta incredere, ne ajuta sa ne purtam crucea cu seninatate.

Pot sa va asigur ca credinta in Dumnezeu ne ajuta sa suportam o mare suferinta. Sa ne reamintim ca daca am suferit, nici nu ne dorim sa suferim, pentru ca nici Biserica si nici oamenii nu o doresc. Sa evitam suferinta daca putem ? Da! Dar sa nu fugim de crucea ce ne mantuie. Domnul nu ne binecuvinteaza o astfel de atitudine. Caci Domnul ne cere sa ne purtam crucea, crucea lepadarii de sine insusi. Fara cruce nu este mantuire; mantuirea nu ne vine numai prin Crucea Domnului, ci si prin purtarea propriei cruci. Cand trecem printr-o ispita, printr-o boala, printr-o durere, un necaz, ne intalnim cu crucea pe care trebuie sa ne-o purtam si ea devine intr-adevar crucea mantuirii noastre.

Sa fim constienti ca crucea este necesara pentru a ne mantui. Sa-i cerem Domnului sanatate si tot ceea ce este bun, dar sa-I cerem si putere de a accepta suferinta atunci cand ne este trimisa. Sa-I cerem Domnului sa ne intareasca in credinta pentru a putea face fata tuturor incercarilor care ne vin, sa-I cerem Domnului sa ne ajute sa purtam cu bucurie suferinta. Sf. Isaac Sirul spunea: "Cauta un doctor inainte de a fi bolnav si roaga-te inainte de venirea ispitei".

Sa ne pregatim sa suferim, suferinta fizica sau suferinta morala. Pentru a putea rabda suferinta morala si pentru a profita de ea, trebuie sa ne smerim. Sa nu ne tulburam vazand ca suferinta este o realitate pe care nu o putem evita, o problema pe care nu o putem rezolva, o taina care pentru binele nostru, pentru progresul nostru spiritual ne uneste cu Crucea Domnului. Ea este o taina care ne uneste cu suferinta Domnului care a avut mila de noi si ne-a mantuit, pentru ca ne iubeste. Ea este o taina care ne uneste cu Domnul, care ne iubeste chiar si atunci cand ne lasam sa suferim si care ne sterge laacrimile atunci cand stie ca suferim spre binele nostru.

Noi nu suntem singuri. Dumnezeu este cu noi. Sa credem ca ingerul nostru Pazitor ne insoteste pretutindeni, ca Maica Domnului ne ocroteste mereu si la bine si la rau. Sa credem ca mila Domnului ne insoteste mereu.

Parintele TEOFIL a fost vietuitor la Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus, Fagaras. S-a nascut orb si a trait timp de 80 de ani in Lumina cea binecuvantata a lui Dumnezeu, si a impartasit credinciosilor si tuturor celor care s-au apropiat de dânsul sfat si cuvant bun ziditor si luminator pe cararile vietii. A fost unul dintre cei mai vestiti duhovnici ai Bisericii ortodoxe.

***

AJUTOARE PENTRU ROMÂNII LOVIȚI DE FURIA APELOR

La invitatia Asociatiei Franco-Române "PIATRA CRAIULUI" din Lure (lângă Besançon), Parohia noastră participă la organizarea unui convoi umanitar pentru satele BORZESTI si STEFAN CEL MARE, din judetul VASLUI, foarte greu lovite de ape. O camionetă (Dl Michael Fleischer) va fi prezentă, duminică 25 iulie 2010, la orele 08,00 dimineata, la biserica noastra, Deutschherrenkapelle, din Pfhälerstr. 2, pentru a prelua darul Dumneavoastră. Actiunea este organizată de Comitetul Parohial (Comitetul de Doamne). Dacă doriti să participati vă rugăm să luati legătura cu una din Doamnele din Comitetul Parohial (butonul CONTACT). Se recomandă alcătuirea a două colete în două cutii de carton: una cu articole de îmbrăcăminte si, eventual, cu încăltăminte si cea de-a doua cu produse alimentare de bază, non-perisabile: orez, făină, zahăr, ulei...

"Am fost gol si M-ati îmbrăcat....Am fost flămând si Mi-ati dat să mănânc...." (Ev. după Matei, cap. 25).

Chiar dacă "actiunea" noastră este "ca o picătură de apă într-un ocean" de suferintă si de nevoi, gestul îsi are semnificatia lui precisă.

O vibratie cât de modestă la suferinta imensă a semenilor nostri de pe Siret si de pe Prut este o confirmare a faptului că încă nu ni s-au "împietrit" inimile în egoism si nepăsare.

Bunul Dumnezeu să vă primească Darul cel oferit cu bucurie.

p. Vasile Molnar

Click AICI pentru a descărca invitatia!

***

20 Iulie: Sfântul Proroc Ilie

Viaţa şi minunile Sfîntului Prooroc Ilie Tesviteanul

Textul publicat aici, are ca sursă volumul, pe luna iulie, din "Vieţile Sfinţilor" apărut în anul 1998 la Editura Episcopiei Romanului.

Vrînd să începem viaţa Sfîntului Prooroc Ilie Tesviteanul, văzătorul cel slăvit şi învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni şi rîvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, marelui plăcut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece pînă acum în trup şi va să fie, ca o înainte cuvîntare, mergător înainte la a doua venire a lui Hristos, vom punem înainte faptele care le-a făcut el, pentru cea mai luminoasă arătare a rîvnei lui, cu care s-a nevoit către Domnul Dumnezeu.

De la început, popoarele lui Dumnezeu cele alese, care se înmulţiseră în douăsprezece seminţii, după numărul celor doisprezece fii ai lui Israil, au fost nedespărţite între dînsele, cu o unire şi o sfătuire îndreptîndu-se, cu un povăţuitor care s-a început de la Moise, de la Isus al lui Navi şi de la ceilalţi judecători ai lui Israil, pînă la împăratul David şi Solomon. După Solomon a luat împărăţia fiul său, Roboam, şi, ca un tînăr, nebăgînd în seamă sfatul cel bun al bătrînilor celor înţelepţi, ci ascultînd sfatul cel răzvrătit al tinerilor celor de o seamă cu dînsul, a început a asupri poporul lui Israil, îngreunîndu-l cu diferite dăjdii şi pedepsindu-l cu bătăi şi risipiri. Atunci cele zece seminţii ale lui Israil, desfăcîndu-se de dînsul şi-au ales alt împărat cu numele Ieroboam. El a fost mai înainte rob al lui Solomon, pe care împăratul vrînd să-l bată pentru oarecare pricină, acesta a fugit în Egipt, unde a stat pînă la moartea lui Solomon.

Apoi, s-au întors seminţiile lui Israil, ce se despărţiseră de Roboam, fiul lui Solomon, care împărăţea în Ierusalim numai peste două seminţii: peste seminţia lui Iuda şi peste cea a lui Veniamin. Iar Ieroboam, robul lui Solomon, împărăţea peste zece seminţii ale lui Israil, în cetatea Sichem cea înnoită de dînsul şi care mai pe urmă a fost risipită. Deci, cele două seminţii care rămăseseră cu fiul lui Solomon, Roboam, formau împărăţia lui Iuda; iar cele zece seminţii care rămăseseră cu robul lui Solomon, Ieroboam, se numeau împărăţia lui Israil. Deşi seminţiile lui Israil se despărţiseră în două părţi, totuşi ele slujeau împreună unui singur Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pămîntului. Dar ele, neputînd să mai aibă alte biserici, decît numai pe cea din Ierusalim zidită de Solomon, şi nici alţi preoţi, decît numai pe cei puşi de Dumnezeu, de aceea popoarele din împărăţia lui Israil veneau în toţi anii la Ierusalim să se închine Domnului Dumnezeu, cu aducere de jertfe.
Ieroboam, împăratul lui Israil, văzînd aceea s-a gîndit în sine, zicînd: "Aceste popoare, dacă vor merge totdeauna astfel pe la Ierusalim, pentru închinare lui Dumnezeu, iarăşi se vor lipi de împăratul lor cel dintîi - de fiul lui Solomon -, şi pe mine mă vor ucide". Acestea gîndindu-le, căuta cum ar putea să întoarcă pe israiliteni să nu se mai ducă în Ierusalim; şi s-a gîndit că nu poate să-i întoarcă pe dînşii de a se mai duce la Ierusalim, dacă nu-i va întoarce pe ei de la credinţa în Dumnezeu. Ştiind el că poporul acela este lesne aplecat spre închinarea de idoli şi spre toată jertfa cea fărădelege, s-a gîndit să-i depărteze pe ei de la Dumnezeu printr-un meşteşug ca acesta:
Împăratul cel fărădelege, urmînd celor vechi şi depărtaţi de Dumnezeu, precum făcuseră şi israilitenii cei de demult cînd ieşiseră din Egipt, a făcut doi viţei de aur şi, chemînd la dînsul tot poporul acela şi arătîndu-i, le-a zis: "Aceştia sînt zeii tăi, Israile, care te-au scos din pămîntul Egiptului! Deci, nu mai umblaţi de acum la Ierusalim, ci să vă închinaţi acestor zei". Apoi, a pus acei viţei în diferite locuri; pe unu în Betel şi pe altul în Dan. El le-a zidit idolilor case frumoase şi le-a rînduit în cinstea lor diferite praznice, apoi el singur s-a făcut slujitor al lor. El a poruncit, spre înşelarea popoarelor celor iubitoare de păcate, să săvîrşească toată fărădelegea lîngă acei idoli în chip de viţei de aur, la necuratele lor praznice.

Astfel, acel împărat păgîn, pentru o împărăţie vremelnică, singur a căzut de la Dumnezeu şi pe toate cele zece seminţii le-a întors de la Dînsul. Deci, poporul întreg se ţinea după acel împărat şi după ceilalţi împăraţi ai lui Israil, de aceeaşi păgînătate şi închinători de idoli, precum se deprinsese astfel de la Ieroboam. Dar Preabunul Dumnezeu, nevrînd să părăsească pe poporul care îl părăsise pe El şi căutînd întoarcerea lor, le-a trimis proorocii Lui cei sfinţi, ca să le arate rătăcirea lor şi să-l sfătuiască, ca, izbăvindu-se din cursele diavolului, să se întoarcă iarăşi la credincioasa cinstire a Dumnezeului cel adevărat. Între alţi prooroci, care din diferite timpuri au fost trimişi la dînşii, a fost şi acesta, despre care ne este nouă vorba, adică Sfîntul Ilie cel mare între prooroci, despre a cărui naştere se povestesc multe de către cei vrednici de credinţă.

Patria Sfîntului Ilie, proorocul lui Dumnezeu, a fost ţara Galaadului, de cealaltă parte de Iordan, care se învecinează cu Arabia şi cu cetatea Tesvi, după care s-a numit şi Tesviteanul. El s-a născut din seminţia lui Aaron, din tată cu numele Sovac. În timpul în care maica sa l-a născut, Sovac, tatăl lui, a văzut nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, vorbind cu pruncul şi învelindu-l pe el cu foc, băgîndu-i văpaie de foc în gură, ca să mănînce. Aceasta văzînd-o tatăl său şi spăimîntîndu-se, s-a dus la Ierusalim şi a spus preoţilor vedenia sa. Unul din acei preoţi, bărbat mai înainte- văzător, i-a zis: "Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tău, dar să ştii că el va fi locaş al luminii darului lui Dumnezeu şi cuvîntul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător. Rîvna lui către Domnul şi viaţa lui fiind bineplăcută lui Dumnezeu, va judeca pe Israil cu sabie şi cu foc".

Un semn ca acesta şi o mai înainte-vestire pentru Sfîntul Ilie la naşterea lui i-a fost arătată, adică ce fel avea el să fie, după ce va veni la vîrsta bărbatului desăvîrşit. Pruncul, crescînd, avea înclinare către preoţie, ca unul ce era din seminţie preoţească. Deci, punîndu-şi nădejde în Dumnezeu din tinereţe, a iubit curăţia fecioriei şi petrecea într-însa ca un înger al lui Dumnezeu, cu sufletul şi cu trupul. Lui îi plăcea să se îndeletnicească în dumnezeiasca gîndire. Adeseori ieşea la linişte în locurile pustiului şi astfel mult vorbea cu Însuşi Dumnezeu, prin rugăciunea cea fierbinte, arzînd ca un serafim de dragoste înfocată către Dînsul. El era iubit de Dumnezeu, pentru că Domnul iubeşte pe cei ce-L iubesc pe El. Toate cîte cerea de la milostivirea lui Dumnezeu, le lua ca unul ce aflase înaintea Lui mult dar.

Sfîntul Ilie, auzind şi văzînd fărădelegile ce se făceau în poporul cel răzvrătit a lui Israil - împăraţii petrecînd în păgînătate, judecătorii şi cei mari făcînd nedreptăţi, popoarele slujind urîciunilor idoleşti, fără frică şi fără teamă de Dumnezeu, tăvălindu-se în necurăţie şi aducînd pe fiii lor ca jertfă diavolilor; iar adevăraţii cinstitori de Dumnezeu se primejduiau în strîmtorare şi în prigonire, necăjindu-se şi dîndu-se la moarte -, îl durea foarte tare inima şi se tînguia; pe de o parte, pentru pierderea sufletelor omeneşti, iar pe de alta, pentru prigonirea cea cumplită împotriva drepţilor. El se mîhnea mai vîrtos pentru necinstirile ce se făceau adevăratului Dumnezeu de cei necredincioşi, se întrista şi se umplea de rîvnă pentru toate cîte vedea.

Deci, mai întîi se rugă la Dumnezeu să întoarcă pe cei păcătoşi la pocăinţă; dar, de vreme ce Dumnezeu are trebuinţă de la cei păcătoşi de chiar voinţa lor spre bine, iar în acei oameni împietriţi nu era deloc acea voinţă a binelui, de aceea proorocul rîvnind foarte mult, s-a rugat lui Dumnezeu să-i pedepsească vremelnic, ca măcar astfel să se înţelepţească. Dar, văzînd pe Domnul zăbavnic spre pedepsire, ca pe un iubitor de oameni şi îndelung răbdător, a îndrăznit a cere să-i poruncească lui să pedepsească pe cei călcători de lege, că poate se vor întoarce oamenii spre pocăinţă cînd vor fi pedepsiţi de om. Deci el nu s-a depărtat de o rugăciune ca aceea pînă ce nu a cîştigat-o. A luat cererea aceea de la Preaînduratul Dumnezeu pentru că El nu voia, ca un Părinte iubitor de fii, să mîhnească pe acel iubit rob al Său, care Îi slujea Lui ca un fiu, necălcînd nici cea mai mică poruncă a Lui; ci precum Ilie Îi era în toate ascultător, nemîhnindu-L cîtuşi de puţin vreodată, tot aşa şi Dumnezeu îi asculta rugăciunile lui, nemîhnindu-l pe dînsul.

Pe acea vreme împărăţea peste Israil, Ahab, împăratul cel fărădelege, avînd scaunul său în Samaria - acel loc era atunci al treilea scaun al împărăţiei lui Israil. Cel dintîi era în partea lui Efrem. Al doilea, în Tere, în partea lui Manasi. Al treilea, în Samaria, tot în partea lui Efrem. Ahab şi-a luat de soţie pe Izabela, fata lui Ieteval, împăratul Sidonului şi a adus cu ea în Samaria pe urîciunea acelei cetăţi, pe idolul Baal şi l-a pus în casa lui, pe care o zidise în Samaria. Ei se închinau aceluia ca unui Dumnezeu şi tot Israilul venea la închinarea idolului Baal. Acel împărat a mîniat pe Dumnezeul Cel Preaînalt, mai mult decît toţi împăraţii care au fost în Israil înaintea lui, căci a înmulţit foarte mult închinăciunea de idoli în împărăţia sa. Deci, proorocul lui Dumnezeu Ilie, a mers la Ahab, fiind plin de rîvnă către Dumnezeu, spre a-l mustra pentru rătăcire, că, părăsind pe Dumnezeul lui Israil, se închina diavolilor şi pe toate popoarele le trăgea cu sine în pierzare.

Văzînd pe împărat că nu asculta sfaturile lui, Sfîntul Prooroc Ilie a adăugat şi fapte pe lîngă cuvinte, pedepsind pe potrivnicul lui Dumnezeu şi pe poporul lui. El a zis: Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, înaintea Căruia stau eu, că nu va fi în anii aceştia rouă şi ploaie din cer pe pămînt, decît numai prin cuvîntul gurii mele. Aceasta zicînd, a plecat dinaintea lui Ahab. Deci, îndată cu cuvîntul proorocului s-a încuiat cerul şi s-a făcut secetă şi nici o picătură de ploaie sau de rouă n-a picat de sus pe pămînt, iar uscăciunii pămîntului a urmat nerodirea, lipsa de hrană şi foametea poporului. Pentru că împăratul greşind singur, a venit mînia lui Dumnezeu asupra lui şi a tuturor şi toată împărăţia se primejduia, ca şi mai înainte pentru păcatul lui David. Proorocul lui Dumnezeu, Ilie, aştepta să se pedepsească Ahab, împăratul lui Israil şi, cunoscîndu-şi rătăcirea sa, să se întoarcă prin pocăinţă la Dumnezeu şi pe popoarele cele răzvrătite să le întoarcă cu sine la calea cea dreaptă.

După ce l-a văzut pe Ahab petrecînd în împietrire ca pe Faraon şi că nici nu gîndea să se lase de acea păgînătate, ci mai vîrtos mergînd în adîncul răutăţii, prigonind şi ucigînd pe cei ce slujeau lui Dumnezeu cu dreaptă credinţă, a lungit acea pedeapsă pînă în al doilea şi al treilea an. Atunci s-a împlinit cuvîntul Sfîntului Prooroc Moise, întîiul văzător de Dumnezeu, care a zis către Israil: Va fi cerul deasupra capului tău de aramă şi pămîntul cel de sub tine de fier. Pentru că, încuindu-se cerul, pămîntul nu avea umezeală, nici îşi dădea rodul său asupra lui; pomii şi florile se vestejiseră şi toată iarba pămîntului se uscase.

Astfel pieriseră toate roadele pămîntului, grădinile, ţarinile şi cîmpiile se făcuseră pustii, fiindcă nu puteau nici să are, nici să semene. Izvoarele apelor se uscaseră, rîurile erau mici şi pîraiele secaseră, iar apele care erau mari se împuţinaseră. Tot pămîntul rămăsese fără de apă şi uscat, încît oamenii, dobitoacele şi păsările mureau de foame. Dar această foamete nu era numai asupra poporului lui Israil, ci venise şi asupra ţărilor dimprejur, pentru că, aprinzîndu-se o casă din cetate, erau în primejdie şi cele de primprejur. Astfel, casa lui Israil atrăgînd asupra sa mînia lui Dumnezeu, din această pricină pătimea toată lumea.

Acestea s-au făcut nu atît cu mînia lui Dumnezeu, cît cu rîvna proorocului Ilie, pentru că Domnul, Preamilostivul iubitor de oameni, biruindu-se de îndurările Sale şi văzînd primejdia popoarelor şi pieirea tuturor vieţuitoarelor, voia să trimită ploaie pe pămînt; dar se oprea, făcînd voia proorocului, care zisese: Viu va fi Domnul, că nu va pogorî ploaie sau rouă pe pămînt, decît numai prin cuvîntul gurii mele. Zicînd acestea, el era cuprins după Dumnezeu cu atîta rîvnă, încît nu se cruţa nici pe sine; căci ştia că, dacă va lipsi hrana de pe pămînt, atunci şi el va răbda aceeaşi foamete ca şi celelalte popoare. Însă nu se îngrijea de aceasta, mai bine voia să moară de foame decît să miluiască pe păcătoşii care nu se pocăiau şi erau ca nişte vrăjmaşi ai lui Dumnezeu.

Dar Domnul cel milostiv, a trimis pe prooroc într-un loc deosebit, depărtat de oameni, zicîndu-i: Du-te spre răsărit şi ascunde-te la pîrîul Cherit cel de lîngă Iordan. Acolo vei bea apă din pîrîu, iar corbilor le-am poruncit să te hrănească. Domnul a făcut aceasta, pe de o parte, ca să păzească pe prooroc de mîinile ucigaşe ale Izabelei, iar pe de altă parte, că nu voia să-l omoare cu foamea, ci să-l aducă în umilinţă pentru popoarele care se topeau şi mureau de foame şi sete, prin chipul corbilor şi al rîului Cherit. Firea corbilor este mult mai mîncătoare de cărnuri decît a altor păsări şi nu se milostivesc nu numai spre oameni, dar nici spre puii lor; căci cum fac pui, îndată îi părăsesc să moară de foame, zburînd aiurea.

Dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu îi hrăneşte, trimiţîndu-le în gură muşte din văzduh. Deci, corbii, zburînd în toate zilele la prooroc, după porunca lui Dumnezeu, îi aduceau hrană: dimineaţa pîine, iar seara carne. Dumnezeu, orînduind aceasta, părea că-i grăieşte cu vorbe tainice în inima lui: "Vezi, cum corbii, care sînt sălbatici, lacomi, mîncăcioşi, urîtori de pui, se ostenesc pentru hrănirea ta? Ei singuri, fiind flămînzi, îţi aduc ţie de mîncare; iar tu, fiind om, nu te milostiveşti spre oameni. Tu nu voieşti să omori numai pe oameni, ci şi dobitoacele şi păsările!" Asemenea, cînd proorocul a văzut după cîteva zile şi rîul secat, Dumnezeu a zis către dînsul: "Acum este vremea de a milui făptura cea muncită şi a trimite ploaie spre dînsa, ca să nu mori nici tu de sete". Însă rîvnitorul lui Dumnezeu se întărea, rugîndu-se lui Dumnezeu dimpotrivă, ca să nu fie ploaie, pînă ce nu se vor pedepsi cei neînvăţaţi şi se vor pierde de pe pămînt vrăjmaşii lui Dumnezeu.

Deci, Domnul, plecînd cu înţelepciune spre milă pe robul Său, l-a trimis în Sarepta Sidonului, care nu era sub stăpînirea împăratului lui Israil, la o femeie văduvă şi săracă, ca să se gîndească în sine cîtă primejdie a adus nu numai asupra oamenilor bogaţi şi însuraţi, dar şi asupra văduvelor sărace, cărora, nu numai în vreme de foamete, ci şi în îndestulare şi belşug, de multe ori le lipseşte hrana zilnică. Proorocul, ducîndu-se la porţile acelei cetăţi, a văzut acolo o văduvă adunînd lemne, nu mai mult decît două despicături; dar nu avea nici făină în vas, decît numai un pumn şi într-un ulcior o picătură de untdelemn. El, fiind flămînd, a cerut de la dînsa o bucată de pîine. Ea, spunîndu-i despre sărăcia cea mare, i-a zis şi aceasta, că din acel pumn de făină trebuie să gătească masa cea mai de pe urmă pentru ea şi pentru copilul ei, iar după aceea să moară de foame.

Omul lui Dumnezeu putea şi prin aceea să se umilească şi să-i fie milă de toate văduvele cele sărace, care se topeau de foame, dar rîvna cea mare din el către Dumnezeu biruia pe toate, neîngrijindu-se de făptura care pierea, voind numai să preamărească pe Făcătorul şi să arate în toată partea cea de sub cer tăria cea atotputernică a Aceluia. El, avînd de la Dumnezeu darul facerii de minuni, după măsura credinţei sale, a înmulţit cu îndestulare făina şi untdelemnul în casa văduvei. Astfel au fost hrăniţi de dînsul pînă ce a trecut vremea de foamete. El a înviat cu rugăciunea sa pe fiul ei care murise, prin suflarea de trei ori asupra lui. Despre acest lucru se citeşte în dumnezeiasca Scriptură şi se povesteşte că numele lui era Ionă, care, venind în vîrstă, s-a învrednicit de darul proorocesc. El a fost trimis de Dumnezeu să propovăduiasca pocăinţă în cetatea Ninive şi, fiind înghiţit de un chit, a ieşit din el după trei zile. Aceasta a închipuit în sine Învierea lui Hristos cea de a treia zi, precum se povesteşte pe larg în prooroceasca lui carte şi în viaţa lui.

După trecerea celor trei ani de neplouare şi de foamete, preabunul Dumnezeu, văzînd zidirea sa că se topise desăvîrşit de foame, s-a pornit spre milostivire şi a zis către robul Său Ilie: "Du-te şi te arată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mîinilor mele, să dau ploaie şi să adăp pămîntul cel uscat prin cuvîntul gurii tale, ca să-l fac aducător de roade; căci acum şi Ahab se pleacă spre pocăinţă şi te caută, voind să te asculte la ceea ce-i vei porunci". Plecînd Proorocul Ilie din Sarepta Sidonului, s-a dus în Samaria, cetatea împărăţiei lui Israil.

Împăratul Ahab avea un iconom cu numele Obadia, bărbat temător de Dumnezeu, slujind cu credinţă aceluia. El ascunsese de sabia Izabelei o sută de prooroci ai Domnului, în două peşteri, cîte cincizeci într-una şi îi hrănea cu pîine şi cu apă. Pe acest iconom al său, chemîndu-l împăratul Ahab la sine mai înainte de venirea lui Ilie la dînsul, l-a trimis să caute iarbă uscată pe la pîraiele apelor, pentru hrănirea puţinilor cai ce rămăseseră şi a celorlalte dobitoace. Cînd Obadia a ieşit din cetate, a întîmpinat pe Sfîntul Prooroc Ilie şi i s-a închinat pînă la pămînt, apoi i-a spus că Ahab l-a căutat cu dinadinsul prin toată împărăţia sa. Sfîntul Ilie a zis către Obadia: Du-te şi spune Stăpînului tău că vin la dînsul. Obadia se lepăda, zicînd: Mă tem că, dacă voi pleca de lîngă tine, Duhul Domnului să nu te răpească în altă parte şi mă voi face mincinos înaintea stăpînului meu, care, mîniindu-se, mă va ucide. Sfîntul Ilie i-a zis: Viu este Domnul puterilor, Căruia îi stau înainte, că astăzi mă voi arăta lui Ahab. Deci, Obadia, ducîndu-se, a spus împăratului toate acestea, iar el, grăbindu-se, a ieşit în întîmpinarea omului lui Dumnezeu şi cînd l-a văzut, îndată, din răutatea pe care o avea în sine, a îndrăznit a zice către dînsul un cuvînt aspru ca acesta: Oare tu eşti cel ce răzvrăteşti pe Israil? Iar proorocul lui Dumnezeu i-a răspuns împotrivă fără frică: Nu eu răzvrătesc pe Israil, ci tu şi casa tatălui tău; căci aţi părăsit pe Dumnezeul vostru şi v-aţi aplecat necuratului idol Baal.

Dar proorocul, ca cel ce avea în sine puterea dumnezeiescului ajutor, a început a porunci împăratului cu stăpînire, zicîndu-i: "Acum, trimiţînd, adună la mine în muntele Carmelului, pe toate cele zece seminţii ale lui Israil şi să aduci fără de ruşine pe cei patru sute şi cincizeci de prooroci ai lui Baal. Asemenea să aduci şi pe ceilalţi patru sute şi cincizeci de prooroci, care jertfesc în munţii cei înalţi şi în prăpăstii, la alţi necuraţi idoli care cu toţii mănîncă din masa Isabelei. Toţi aceia să se întrebe cu mine despre Dumnezeu şi vom vedea care este Dumnezeul cel adevărat".

Împăratul, trimiţînd în pămîntul lui Israil, a adunat în muntele Carmelului pe toţi proorocii cei mincinoşi, împreună cu slugile lor şi cu mult popor şi însuşi Ilie rîvnitorul către Dumnezeu a mers acolo. Stînd el înaintea tuturor, a zis către împărat şi către tot poporul lui Israil: Pînă cînd veţi şchiopăta voi de amîndouă gleznele voastre? Dacă Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pămîntul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeţi în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeţi după el. La aceste cuvinte ale lui, poporul tăcea şi nici nu putea răspunde ceva; căci toţi cîţi erau israiliteni, erau mustraţi de conştiinţă pentru rătăcirea lor. Proorocul le-a zis: "Iată acum, ca să cunoaşteţi pe adevăratul Dumnezeu, faceţi ceea ce vă voi porunci. Mă vedeţi pe mine proorocul Domnului, rămas singur în tot Israilul, iar pe toţi ceilalţi i-aţi ucis. Vedeţi aici şi pe proorocii lui Baal, cei atît de mulţi; deci, aduceţi-ne nouă doi viţei spre jertfe, mie unul, iar slujitorilor lui Baal, altul, şi să nu ne daţi foc. Drept aceea, peste a cărui jertfă va cădea focul din cer şi o va arde, al aceluia este adevăratul Dumnezeu şi toţi să vă închinaţi acelui Dumnezeu, iar potrivnicii să se dea morţii".

Poporul, auzind aceasta, a lăudat judecata proorocului lui Dumnezeu şi au zis: "Aşa să fie! Bun este cuvîntul acesta". Deci, fiind aduşi amîndoi viţeii în mijlocul soborului, Sfîntul Ilie a zis către proorocii cei fără de ruşine ai lui Baal: "Alegeţi-vă un viţel şi aduceţi-l întîi voi jertfă, de vreme ce voi sînteţi mai mulţi, iar eu sînt singur, deci, voi face pe urmă. Şi punînd viţelul pe lemne, să nu aprindeţi focul, ci să vă rugaţi către zeul vostru Baal, ca să vă trimită foc din cer şi să vă ardă jertfa". Proorocii lui Baal au făcut aşa. Ei, aruncînd sorţi, şi-au luat un viţel, apoi, punînd lemne multe, au junghiat viţelul, l-au tăiat în bucăţi, l-au pus pe altar şi au început a se ruga către Baal, zeul lor, ca să le trimită foc spre jertfa lor. Ei au chemat numele aceluia de dimineaţă pînă la amiază, strigînd: "Ascultă-ne, Baale, ascultă-ne pe noi!" Dar nu era nici glas, nici ascultare şi toţi alergau împreună împrejurul jertfelnicului lor.

Dar cînd a venit la amiază Ilie, proorocul lui Dumnezeu, îi batjocorea şi le zicea: Strigaţi cu glas mare ca să vă audă zeul vostru, de vreme ce acum are poate altă îndeletnicire; poate face altceva sau vorbeşte cu alţii sau benchetuieşte sau doarme. Deci, strigaţi cu glas mare, ca să-l deşteptaţi! Proorocii cei mincinoşi strigau tare şi se crestau cu cuţitele, după obiceiul lor; iar unii se băteau cu bicele pînă la ţîşnirea sîngelui lor.

Apropiindu-se seara şi popii cei fără de ruşine nesporind nimic, Sfîntul Ilie Tesviteanul le-a zis: Tăceţi de acum şi încetaţi căci a sosit vremea jertfei mele. Proorocii lui Baal au încetat, dar Ilie a zis către popor: Apropiaţi-vă de mine! Toate popoarele s-au apropiat de dînsul şi a luat douăsprezece pietre, după numărul celor douăsprezece seminţii ale lui Israil, le-a pus pe altarul Domnului, apoi, tăind viţelul în bucăţi, l-a pus pe lemne, a săpat groapă împrejurul altarului şi a poruncit popoarelor ca, luînd patru vase de apă, să toarne apa pe jertfă şi pe lemne, şi au făcut aşa. Apoi el le-a zis: "Turnaţi al doilea rînd!" şi au turnat. Apoi le-a mai zis: "Turnaţi al treilea rînd!" şi au turnat. Apa a udat toate cele ce erau pe altar şi a străbătut şi împrejurul altarului, încît groapa s-a umplut cu apă.
Atunci Sfîntul Ilie, privind către cer, a strigat către Dumnezeu: Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob, ascultă-mă pe mine, robul Tău, şi trimite foc peste această jertfă, ca astăzi să cunoască toate aceste popoare, că Tu singur eşti Dumnezeul lui Israil şi eu robul tău şi Ţie ţi-am înălţat această jertfă. Ascultă-mă pe mine, Doamne, ascultă-mă cu foc, pentru ca să se întoarcă inimile acestor popoare în urma Ta. Şi a căzut foc din cer de la Domnul şi a mistuit toate jertfele cele întregi, lemnele, pietrele, ţărîna şi apa care erau în groapă. Popoarele, văzînd aceasta, au căzut cu feţele la pămînt, strigînd: "Cu adevărat Acesta este Unul Dumnezeu şi nu este altul afară de El." Sfîntul Ilie le-a zis: Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul dintr-înşii. Oamenii au prins pe toţi proorocii mincinoşi şi Sfîntul Ilie i-a dus la rîul Chişon, care curgea şi acolo i-a junghiat cu mîna sa; iar necuratele lor stîrvuri le-a aruncat în apă, ca să nu se spurce pămîntul cu ele, nici să se vatăme văzduhul de mirosul lor.

După aceasta, Sfîntul Ilie a zis către împăratul Ahab ca degrabă să mănînce şi să bea, să înhame caii la caretă şi să plece în cale, pentru că o să se coboare ploaie mare şi o să-i ude pe toţi. Deci, Ahab şezînd să mănînce şi să bea, Sfîntul Ilie s-a suit în muntele Carmelului şi, plecîndu-se la pămînt, şi-a pus faţa între genunchii săi şi s-a rugat lui Dumnezeu să trimită ploaie pe pămînt şi îndată cu rugăciunea lui, ca şi cu o cheie, s-a deschis cerul şi s-a coborît o ploaie mare, încît a udat pe toţi şi pămîntul cel însetat l-a adăpat din destul. Atunci împăratul Ahab, cunoscînd rătăcirea sa, plîngea pentru păcatele sale, mergînd pe cale spre Samaria. Sfîntul Ilie, încingîndu-şi mijlocul, a alergat pe jos înaintea lui Ahab, bucurîndu-se în Domnul său.

Împărăteasa Izabela, soţia lui Ahab, înştiinţîndu-se de toate acestea, s-a umplut de iuţime şi de mînie pentru pierderea proorocilor săi celor fără de ruşine şi a trimis la Sfîntul Ilie, jurîndu-se pe zeii săi, că a doua zi, în ce ceas a ucis el proorocii lui Baal, în acelaşi ceas îl va ucide şi ea. Sfîntul Ilie s-a temut de moarte, ca un om supus neputinţei firii omeneşti, după ceea ce s-a zis: "Ilie era asemenea om pătimaş!" Şi a fugit de frica Izabelei în Beer-Şeba, pămîntul Iudeei, şi s-a dus în pustie. Într-o zi a stat să se odihnească sub un arbore şi, fiind mîhnit, se ruga lui Dumnezeu de moarte, zicînd: "Doamne, destul am trăit pe pămînt pînă acum, ia acum de la mine sufletul meu. Oare eu sînt mai bun decît părinţii mei?" Aceasta a grăit-o proorocul, nu că era supărat de acea prigonire, ci ca un rîvnitor al lui Dumnezeu, care nu suferea răutăţile omeneşti, necinstirea lui Dumnezeu şi hulirea Preasfîntului Său nume. Lui îi era mai uşoară moartea, decît să audă şi să vadă oamenii cei fărădelege, defăimînd şi lepădînd pe Dumnezeu, Ziditorul lor.

Astfel rugîndu-se, s-a culcat şi a adormit sub copacul acela, cînd iată, îngerul Domnului s-a atins de el, zicîndu-i: Scoală-te şi mănîncă. Deşteptîndu-se Ilie, a văzut la căpătîiul său o azimă caldă şi un ulcior cu apă. Deci, sculîndu-se, a mîncat şi a băut şi apoi iarăşi a adormit. Atunci îngerul s-a atins a doua oară de el, zicînd: Scoală şi mănîncă, căci calea îţi este depărtată! Deci, sculîndu-se el, a mîncat şi a băut. El, întărindu-se bine, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, pînă la muntele Horeb. Acolo a locuit singur în peşteră, vorbind mai întîi cu îngerul, după aceea cu Dumnezeu singur, Care i S-a arătat în vînt subţire, suflînd cu linişte prin văzduh luminos. Cînd Domnul se apropia de dînsul, mergeau înainte cele mai înfricoşate semne ale venirii Lui. La început era un vifor mare, care răsturna dealurile şi sfărîma pietrele; după aceea venea foc, dar nu venea încă Domnul în foc, iar după foc venea un glas de lumină subţire şi acolo era Domnul.

Cînd Ilie a auzit de venirea Domnului, şi-a acoperit faţa cu cojocul lui şi, ieşind, stătea înaintea peşterii. Cînd a auzit pe Domnul grăind către dînsul: "Ce faci aici, Ilie?" El a răspuns: "Rîvnesc după Tine, Doamne, Atotţiitorule, că fiii lui Israil au părăsit legea Ta, altarele Tale le-au risipit, pe prooroci i-au tăiat cu sabia şi am rămas numai eu singur; deci, acum caută şi sufletul meu să mi-l ia". Domnul, mîngîindu-l pe el din necaz, i-a spus că nu tot poporul lui Israil s-a depărtat de la Dînsul; ci mai are ascunşi dintre robii Săi încă şapte mii, care nu şi-au plecat genunchii zeului Baal. După aceea, i-a vestit însă şi pierderea lui Ahab şi a Izabelei împreună cu toată casa lor, care avea să fie cît de curînd; apoi a poruncit Domnul ca, pe un oarecare bărbat vestit cu numele Iu, să-l numească la împărăţia lui Israil, ca unul ce are să piardă toată seminţia lui Ahab. Domnul a mai poruncit ca pe Elisei să-l ungă prooroc. Astfel, Dumnezeu, mîngîind pe robul Său, S-a dus de la dînsul.

Proorocul Ilie, plăcutul lui Dumnezeu, după porunca Domnului ducîndu-se de acolo, a găsit pe Elisei, fiul lui Safat, arînd pămîntul cu douăsprezece perechi de boi şi, după ce şi-a pus cojocul, i-a spus voia Domnului şi l-a numit pe el prooroc. După aceasta, Elisei a zis către dînsul: "Rogu-mă ţie, lasă-mă puţin timp să sărut pe tatăl şi pe maica mea şi apoi voi merge după tine". Sfîntul Ilie neoprindu-l, Elisei s-a dus de a sărutat pe tatăl şi pe maica sa şi, înjunghiind o pereche de boi, cu care el singur ara, a dat ospăţ vecinilor şi casnicilor săi; apoi a plecat după Sfîntul Ilie, fiindu-i lui slugă şi ucenic şi urmîndu-i în tot locul. În acel timp, împăratul Ahab, fiind stăpînit de Izabela, nelegiuita lui soţie, spre cele mai dinainte răutăţi ale ei, a făcut altă fărădelege în acest fel.
Un oarecare israilitean, anume Navute (Nabot), avea o vie în Samaria, lîngă aria împăratului Ahab. Acesta a zis către Navute: Dă-mi mie via ta, ca să fac o grădină de verdeţuri, pentru că este aproape de casa mea; iar eu îţi voi da ţie altă vie mai bună decît acesta. De nu-ţi va fi cu plăcere, atunci îţi voi da argint pe ea. Navute a răspuns: Să nu-mi fie mie acesta de la Domnul Dumnezeul meu, ca să-ţi dau eu ţie moştenirea părinţilor mei. Auzind aceasta Ahab, s-a întors la casa sa tulburat şi deznădăjduit de cuvintele lui Navute şi de necaz n-a mîncat deloc. Atunci Izabela, înştiinţîndu-se de cauza mîhnirii lui, a rîs de dînsul şi a zis: "Oare în acest fel este stăpînirea ta, împărate al lui Israil? Tu nu eşti puternic asupra unui om, să faci după voia ta? Nu mai fi mîhnit şi mănîncă pîine; apoi mai aşteaptă puţin că eu singură îţi voi da în mîini via lui Navute".

Aceasta zicînd, a dat poruncă în numele împăratului la mai- marii cetăţilor lui Israil şi a pecetluit-o cu pecetea împărătească. Într-însa a scris ca să pună asupra lui Navute o pricină nedreaptă, ca şi cum ar fi vorbit rău de Dumnezeu şi de împărat; apoi, punînd în faţă martori mincinoşi, l-au ucis cu pietre afară din cetate. Astfel s-a săvîrşit acea nedreaptă ucidere, din porunca celor fărădelege. Murind nevinovatul Navute, Izabela a zis către Ahab: "Acum moşteneşte via lui Navute fără de argint, pentru că el s-a dus dintre cei vii". Ahab, auzind de uciderea lui Navute, s-a mîhnit puţin, apoi s-a dus să ia via; dar pe drum a fost întîmpinat, din porunca lui Dumnezeu, de Sfîntul Prooroc Ilie. Acesta a zis către dînsul: "Deoarece ai ucis cu nedreptate pe Navute cel nevinovat şi i-ai răpit viaţa lui, pentru aceasta zice Domnul: "În locul în care au lins cîinii sîngele lui Navute, tot în acel loc şi sîngele tău îl vor linge cîinii. Asemenea şi pe femeia ta, Izabela, o vor mînca cîinii şi toată casa ta se va pierde".

Ahab, auzind cuvintele acestea, a plîns şi, lepădînd hainele sale împărăteşti, s-a îmbrăcat în sac şi a postit. Atît a putut de mult acea pocăinţă a lui înaintea lui Dumnezeu, încît acea vremelnică pedeapsă a luat-o de pe casa lui şi a amînat moartea sa, pentru că Domnul a zis către proorocul Său Ilie: "De vreme ce Ahab s-a smerit, pentru aceasta în zilele lui nu voi aduce rele asupra casei lui". După aceasta, Ahab a mai vieţuit trei ani şi apoi a fost ucis în război. El a fost adus în Samaria cu careta lui, iar sîngele care cursese l-au lins cîinii, după cuvîntul proorocului lui Dumnezeu. Asemenea şi cele proorocite despre Izabela şi despre toată casa lui Ahab, s-au împlinit toate la vremea lor, după răpirea Sfîntului Ilie.

După moartea lui Ahab, a împărăţit în locul lui fiul său, Ohozie; dar precum a fost moştenitor la scaunul tatălui său, tot aşa a fost şi al păgînătăţii. Deci, ascultînd pe Izabela, ticăloasa sa mamă, a slujit cu jertfe şi cu închinăciune necuratului Baal şi a mîniat foarte tare pe Domnul Dumnezeul lui Israil, iar din întîmplare, a căzut de pe fereastra foişorului său şi s-a îmbolnăvit. Atunci a trimis soli la zeul Baal, mai bine zis la diavolul care locuia în acel idol. El dădea răspunsuri mincinoase la cei ce-l întrebau despre sănătatea sa, adică dacă se va scula din pat.

Trimişii lui Ohozie ducîndu-se la Baal, i-a întîmpinat în cale proorocul lui Dumnezeu Ilie, din porunca Domnului, şi a zis către dînşii: Oare nu este Dumnezeu din Israil de vă duceţi să întrebaţi pe întinatul Baal? Deci, întoarceţi-vă şi spuneţi împăratului, care v-a trimis: Domnul zice astfel: "Nu te vei mai scula de pe patul pe care te-ai culcat, ci pe el vei muri". Ei, întorcîndu-se, au spus aceste cuvinte împăratului cel bolnav. Împăratul i-a întrebat: "Ce fel de om era acela care a spus aceste cuvinte?" Ei au răspuns: "Era păros şi încins cu o curea peste mijloc". Împăratul a zis: "Acela a fost Ilie Tesviteanul".

Apoi a trimis pe un ostaş al său, mai mare peste 50, ca să prindă pe Ilie şi să-l aducă la dînsul. Ducîndu-se, l-au găsit în muntele Carmelului, pentru că acolo obişnuia a petrece mai mult. Mai-marele acela, văzîndu-l şezînd în vîrful muntelui, a zis către dînsul: "Omul lui Dumnezeu, împăratul îţi porunceşte să te pogori de aici şi să mergi la dînsul". Sfîntul Ilie a răspuns: "Dacă sînt om al lui Dumnezeu, atunci să se pogoare foc din cer să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi". Atunci a căzut îndată foc din cer şi i-a prefăcut pe toţi în cenuşă. Apoi, împăratul a trimis pe un alt ostaş, tot cu 50 de bărbaţi, şi acelora li s-a făcut acelaşi lucru; căci, căzînd foc din cer, i-a mistuit. Împăratul a trimis şi pe al treilea mai mare peste 50 de bărbaţi.

Acela, ştiind ce au pătimit trimişii cei mai dinainte de el, s-a dus la Sfîntul Ilie cu frică şi cu smerenie şi, plecîndu-se înaintea lui, l-a rugat, zicînd: "Omule al lui Dumnezeu, sufletul meu este gata înaintea ta, cum şi sufletele acestor robi care sînt cu mine, miluieşte-ne pe noi, care n-am venit de voia noastră, ci trimişi; deci, nu ne pierde cu foc, ca pe cei trimişi mai înainte de noi". Proorocul a iertat pe cei ce veniseră cu smerenie, iar pe cei ce veniseră cu mîndrie şi cu stăpînire şi voiau să-l ducă ca pe un rob, nu i-a cruţat. Deci, Sfîntul Ilie a luat porunca Domnului, ca să meargă la împărat fără temere cu rîndul al treilea şi să-i zică aceleaşi cuvinte, care le zisese mai înainte.

Sculîndu-se omul lui Dumnezeu, a mers cu cel mai mare peste cei 50 şi cu oamenii lui şi, ajungînd la împărat, a zis către dînsul: Aşa grăieşte Domnul; deoarece ai trimis la Baal să întrebe despre viaţa ta, ca şi cum n-ar fi fost Dumnezeu în Israil, pe care ai fi putut să-L întrebi, pentru aceea nu te vei scula de pe patul pe care zaci, ci vei muri. Astfel a murit Ohozie, după cuvîntul Domnului cel grăit prin gura proorocului. După Ohozie, împărăţia lui Israil a luat-o Ioram, fratele lui, deoarece Ohozie n-a avut fiu. În vremea lui Ioram, s-a sfîrşit casa lui Ahab, pierzîndu-se de mînia dumnezeiască, în zilele Sfîntului Prooroc Elisei, precum se scrie în viaţa lui.

Cînd s-a apropiat vremea în care voia Domnul să ia pe Ilie la sine viu cu trupul, Ilie şi Elisei mergeau de la Galgal, o cetate care se numea astfel, la cetatea Betel. El, văzînd cu dumnezeiască descoperire răpirea lui, care i se apropiase, voia să ia pe Elisei în Galgal, tăinuind înaintea lui, cu smerită cugetare, preamărirea ce era să i se facă de Dumnezeu, şi a zis către Elisei: Tu să şezi aici, că pe mine m-a trimis Domnul pînă la Betel. Sfîntul Elisei, ştiind asemenea din dumnezeiasca descoperire ceea ce era să fie, i-a răspuns: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi lăsa. Deci, ei au mers amîndoi pînă la Betel. Fiii proorocilor care locuiau în Betel, apropiindu-se deosebi de Elisei, i-au zis: "Tu ştii că Domnul va lua pe stăpînul tău de la tine?" Elisei a răspuns: Ştiu, dar tăceţi. După aceasta Sfîntul Ilie a zis către Elisei: Tu şezi aici, că pe mine m-a trimis Domnul la Iordan. Elisei a răspuns: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi lăsa; deci, amîndoi au mers la Ierihon.

Apropiindu-se de Elisei, fiii proorocilor din Ierihon i-au zis: Ştii că Domnul va lua astăzi de la tine pe stăpînul tău pe deasupra capului? Elisei a răspuns: Ştiu, dar tăceţi. Sfîntul Ilie a zis către Elisei: Şezi aici, că Domnul m-a trimis la Iordan. Elisei a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu mă voi depărta de tine. Şi au mers amîndoi, iar 50 de bărbaţi din fiii proorocilor s-au dus în urma lor, de departe. Cînd amîndoi sfinţii prooroci au ajuns la Iordan, Ilie a luat cojocul său şi, învîrtindu-l, a lovit apa cu dînsul şi s-a despărţit în două; apoi au trecut amîndoi ca pe uscat. După ce au trecut ei Iordanul, Ilie a zis către Elisei: Cere de la mine ce vrei, mai înainte de a fi luat de la tine. Elisei a zis: Cer ca darul din tine să fie îndoit în mine. Ilie i-a zis: Greu lucru ai cerut; însă, dacă mă vei vedea cînd voi fi luat de la tine, ţi se va împlini cererea; iar de nu mă vei vedea, nu ţi se va împlini cererea.

Pe cînd mergeau ei şi grăiau, deodată s-a arătat între amîn-doi un car cu cai de foc şi Ilie s-a luat spre cer. Elisei privea şi striga: "Părinte, părinte, carul şi caii lui Israil", ca şi cum ar zice: "O, părinte, tu ai fost toată puterea lui Israil, care mai mult cu rugăciunea şi cu rîvna ta ai ajutat împărăţia lui Israil, decît multă mulţime de viteji şi de ostaşi înarmaţi", şi nu l-a mai văzut. Elisei s-a apucat de hainele sale şi le-a rupt tînguindu-se. Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie, lăsat peste dînsul şi, luîndu-l, a stat pe ţărmurile Iordanului; deci, despărţind cu el apa ca şi Ilie, a trecut pe uscat; şi astfel s-a făcut moştenitor darului care lucra în învăţătorul lui.

Sfîntul Ilie, proorocul lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul în carul cel de foc, pînă acum este viu în trup, păzindu-se de Dumnezeu în locaşurile cereşti. El a fost văzut în Tabor de cei trei Sfinţi Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului şi iar se va vedea de oamenii cei muritori trupeşte, înaintea venirii a doua pe pămînt a Domnului şi cel ce mai înainte a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi în acel timp de sabia lui Antihrist, împreună cu Enoh şi cu Ioan. De atunci încolo se va învrednici de mare cinste nu numai ca prooroc, dar ca şi mucenic în ceata sfinţilor, de la dreptul dătător de plată Dumnezeu, Cel Unul în trei feţe, Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, Căruia se cuvine cinstea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

***

Duminică 11 iulie 2010, la ora 10.45: PSALMII UTRENIEI, urmați de Sfânta Liturghie.

***

29 Iunie: Sfinții Apostoli Petru și Pavel 

Evanghelia, Matei 10, 23-31

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările.

***

Cuvânt la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

din “Predici la duminici și sărbători” de Sfântul Ioan GURĂ DE AUR (29 iunie)

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt;
şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar”
(I Corinteni 15, 10)

Cuvânt de laudă Apostolului Pavel

Ce este omul, cât de mare este nobleţea firii noastre şi de câte virtuţi mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel.

El stă acum de faţă cu glas mare spre a răpune pe toţi pârâşii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună şi spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, şi, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalţi oameni.

Mai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună şi pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor şi le-a numit pe acestea „vremelnice şi uşoare” (II Corinteni 4, 17). Dar încă şi mai vrednic de mirare este că el a făcut toate acestea fără să urmărească vreo răsplătire.

Noi nu suportăm niciodată nici un fel de osteneală şi necaz, fără să aşteptăm răsplătire; el însă le-a luat asupra lui fără răsplată, cu bucurie şi cu dragoste, şi nu s-a tânguit de slăbiciunea trupească, nici de mulţimea treburilor, nici de tirania trupului, nici de nimic altceva.

In toate zilele el se făcea mai râvnitor, şi cu cât primejdiile îl împresurau mai mult, cu atât el devenea mai curajos. Aceasta a arătat-o el însuşi, prin cuvintele: „ Uitând cele din urma mea şi tinzând către cele dinainte” (Filipeni 3, 14). Şi când moartea îi stătea înainte, el îndemna pe alţii să se bucure cu dânsul, scriind către filipeni: „Bucuraţi-vă şi fericiţi-mă” (Filipeni 2, 18). El sălta de bucurie pentru primejdii, pentru pătimiri şi ocări de tot felul.

Către corinteni scria: „Pentru aceasta mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi” (II Corinteni 12, 10). El le numea pe acestea arme ale dreptăţii, şi arăta cu aceasta, că tocmai prin ele s-a împărtăşit de cele mai mari foloase.

Cu toate că pretutindeni era biciuit, batjocorit şi hulit, el totuşi triumfa; lăsa peste tot semnul biruinţei şi mulţumea lui Dumnezeu pentru aceasta prin cuvintele: „Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos” (I Corinteni 15, 57).

El alerga spre întâmpinarea defăimării ce i se aducea pentru propovăduirea Evangheliei cu mai multă râvnă decât alergăm noi pentru cinste; dorea moartea, mai mult decât noi viaţa; iubea sărăcia, mai mult decât noi bogăţia; ostenelile, mai mult decât alţii odihna; necazurile, mai mult decât alţii bucuria; iar pentru vrăjmaşii săi se ruga mai des decât îi blestemăm noi pe ai noştri.

Câtă deosebire între noi şi Pavel!

A răsturnat el, oare, rânduiala firii? Nu, noi răsturnăm rânduiala. Pavel a urmat-o aşa cum este lăsată de Dumnezeu. Şi el era om, ca şi noi.

Aşadar, nu te tângui asupra firii, că ea te împiedică să fii îmbunătăţit. Ia aminte la Apostolul Pavel.

Pentru dânsul numai una era înfricoşată şi grozavă: a supăra pe Dumnezeu. Şi nimic nu era pentru dânsul mai scump şi nimic nu dorea el aşa de mult ca a plăcea Domnului.

Nu mai vorbim de cetăţi, de popoare, de împărăţii şi de toate comorile şi slava lumii; el le socotea toate deşertăciuni.

Nici slava cerului nu era pentru el aşa de scumpă, ca dragostea către Hristos. Această dragoste îi era aşa de dulce, încât el nu râvnea nici chiar vrednicia îngerilor şi a arhanghelilor.

Această dragoste covârşea toate, şi, având-o, se credea cel mai fericit dintre toate făpturile. Iar fără această dragoste, nici domnia, nici stăpânirea, nici puterea nu vor fi avut pentru el nici un folos.

Având această dragoste, el mai bucuros voia să fie cel mai mic şi prigonit, decât fără ea, să fie printre cei înalţi şi importanţi. Pentru el, singura nenorocire era pierderea acestei dragoste.

Aceasta ar fi fost pentru el iadul, chinul cel nesuferit. Iar îndulcirea de această dragoste îi era mai scumpă decât viaţa, decât toată lumea, decât vrednicia îngerilor, decât toate cele prezente şi cele viitoare, decât o împărăţie, decât toate bunătăţile.

Tot ce nu era dragoste, nu era pentru el nici bucurie, nici întristare.

Pentru această dragoste, el socotea toate celelalte ca pe o plantă veştejită; nu băga în seamă pe tiranii care îl urmăreau cu furie; moartea şi pedeapsa, mii de patimi, erau pentru dânsul un joc copilăresc, pe care el trebuia să le rabde pentru Hristos.

Căci el le primea cu bucurie, şi în lanţurile sale era mai fericit decât Nero cu coroana de aur pe cap.

El trăia în temniţă ca în cer şi primea rănile şi lanţurile mai bucuros decât alţii premiul de biruinţă. Ostenelile îi erau la fel de iubite ca şi răsplătirile, ba încă le socotea răsplătire şi le numea dar. Iată, el socotea răsplătire a se slobozi şi a fi împreună cu Hristos, iar a rămâne în trup, el socotea povară, dar prefera pe aceasta, pentru că era de trebuinţă Bisericii (Filipeni I, 23-24).

Dar poate cineva să zică că Pavel a răbdat toate pătimirile şi ostenelile din dragoste către Hristos? Da, şi aceasta o zice şi el.

Din dragoste către Hristos el a răbdat toate, iar nouă, dimpotrivă, aceleaşi pătimiri ne aduc mare întristare, pentru că ne lipseşte dragostea către Hristos.

Ce trebuie să zic eu însă de primejdiile şi ispitele ce a suferit Pavel? El de-a pururea era în supărare şi necaz. „Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard?” (II Corinteni 11, 29).

Nimeni însă nu se întrista de propria-i nenorocire, precum Pavel pentru necazul aproapelui. Cât de mult s-a întristat el, de pildă, pentru iudei, încât ar fi vrut să piardă chiar slava cerească, numai să-i mântuiască pe ei! (Romani 9, 2-3).

Deci, pe cel ce se îngrijea deopotrivă pentru toţi oamenii, pentru popoare întregi şi cetăţi, ca şi pentru fiecare în parte, cu ce să-l asemănăm? Cu fier sau cu oţel? Cum trebuie să numim sufletul lui? Trebuie, oare, să zicem că era ca oţelul şi totodată mai nobil şi mai preţios decât piatra cea scumpă? Dar ce să zic eu de aur sau de oţel? Pune într-o parte a cântarului toată lumea, iar în cealaltă sufletul lui Pavel, şi vei vedea că acesta din urmă este mai greu şi mai de valoare.

Socoteşte acum şi cinstea de care Dumnezeu l-a făcut părtaş încă înainte de înviere. El l-a răpit în rai, până la al treilea cer, şi acolo i-a arătat taine negrăite, pe care nici o limbă omenească nu este în stare să le grăiască.

Căci el, măcar că umbla pe pământ, trăia totuşi ca şi cum ar fi fost în ceata îngerilor; măcar că era încătuşat într-un trup muritor, el avea o curăţenie îngerească; şi măcar că era supus la multe neputinţe şi ispite, el totuşi se sârguia să nu rămână fără bunătăţile cele cereşti.

Ca propovăduitor al Evangheliei, el cutreiera lumea, ca şi cum ar fi avut aripi; socotea aşa de mici ostenelile şi primejdiile, ca şi când ar fi fost fără de trup, ca un înger; preţuia aşa de puţin toate cele pământeşti, ca şi cum am ar fi trăit în cer, ca şi când el ar fi fost dintre cei fără de trup.

Să nu zici că toate acestea nu Pavel însuşi, ci darul lui Dumnezeu printr-însul le-a făcut. Eu cred unele ca acestea, dar lauda se cuvine lui, că s-a făcut vrednic de un aşa de mare dar. Eu mă uimesc de puterea lui Hristos, care a făcut atât de puternic pe Pavel, şi mă minunez de râvna lui Pavel, care a dobândit un aşa de mare dar şi s-a arătat vrednic întru toate de dânsul.

Pe voi vă îndemn nu numai a vă mira de dânsul, ci şi a vă face următori acestui izvor al faptei bune, căci atunci, şi noi ne vom face părtaşi la cununa de cinste a lui. Nu te îndoi că cel ce se va ridica la măsura lui Pavel nu va dobândi aceeaşi cinste, căci ascultă ce zice el însuşi: „Lupta cea bună am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit, de acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Timotei 4, 7-8).

Vezi cum cheamă el toţi oamenii a fi părtaşi la cinstea lui?

Deci, fiindcă şi pe noi ne aşteaptă aceeaşi răsplătire, să ne sârguim a fi părtaş cinstei făgăduite. Să nu ne uităm la mărimea şi înălţimea faptelor bune ale lui, ci la râvna lui cea tare, pentru care el a dobândit asemenea dar, şi la firea pe care el o avea, asemenea nouă.

Atunci şi cele mai grele lucruri ni se vor părea uşoare şi cu putinţă, şi în acest scurt timp nu ne vom speria de trudă şi de luptă spre a dobândi cununa de laudă cea neveştejită, prin darul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, acum şi în vecii vecilor. Amin.

***

Parohia Ortodoxă Română "INVIEREA DOMNULUI" SAARBRÜCKEN

 

ADUNAREA PAROHIALĂ ANUALĂ

 

Dragi enoriași ,

Duminică 27 iunie 2010, dacă Bunul Dumnezeu ne ajută, vom avea " ADUNAREA PAROHIALĂ ANUALĂ" cu darea de seamă pentru anul 2009.

Vă rog să participaţi cu toţii la Sf. Liturghie (ora 10.45) şi la Adunarea Parohială (ora12.30) de duminică 27 iunie 2010.

Ordinea de zi a Adunării Parohiale:

• Raport pastoral (Părintele Vasile MOLNAR); (prezentarea durează cca. 5-10 min.)
• Raport general cu prezentarea hotărârilor luate în Consiliul Parohial în anul 2009 (Domnul Apostol-Roman Ovidiu, Epitrop, sau un Membru al Consiliului Parohial desemnat de acesta); (prezentarea durează cca. 5 - 15 min.)
• Activitatea spirituală şi misionară în cadrul parohiei (Pr. V. Molnar) (prezentarea durează cca. 5-10 min.)
• Diverse probleme de interes parohial (prezentarea durează cca. ? Min.)

 

Dragii mei, Adunarea Parohială Generală este un eveniment unic, în timpul unui an bisericesc, în viața comunității noastre. De aceea mi-aș permite să vă sugerez ca după lucrările Adunării să participăm la o AGAPĂ creștinească.

P. Vasile MOLNAR

***

DUMINICĂ, 06 IUNIE 2010

Moment excepțional la biserica noastră !

Orele 10.30 - 11.00: Utrenia
Orele 11.00 - 12.00: Sfânta Liturghie urmată de MOLITFELE SFântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur.

***

DUMINICĂ, 13 Iunie 2010

Orele 10.30 - 11.00: Utrenia
Orele 11.00 - 12.30: Sfânta Liturghie urmată de SFÂNTA TAINĂ A BOTEZULUI.

***

DUMINICĂ, 23 MAI 2010

SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR - PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC (POGORÂREA SFÂNTULUI DUH PESTE APOSTOLI)

- ORELE 10,45 - SFÂNTA LITURGHIE DE RUSALII - cu participarea unui grup coral format din STUDENȚII ROMÂNI DE LA UNIVERSITATEA din STRASBOURG;

- ORELE 12,15 – Sfințirea apei de Rusalii în Curtea bisericii;

- ORELE 12,45 – Moșii de Vară;

- ORELE 13,00 - 14,00 AGAPĂ;

- ORELE 14,00 - Plecarea spre Trier, cca. 90 KM;

- ORELE 14,00 - PLECAREA ÎN PELERINAJ SPRE AUGUSTA TREVORUM (numai cei care doresc - vezi, mai jos, PROGRAMUL ).

***

Parohia Ortodoxă Română "INVIEREA DOMNULUI" SAARBRÜCKEN împreună cu Parohia Ortodoxă "SFÂNTUL IOAN CASIANUL" DIN STRASBOURG

VA INVITĂ LA UN PELERINAJ

"PE URMELE SFINȚILOR CONSTANTIN ȘI ELENA LA AUGUSTA TRVORUM"

DUMINICĂ 23 MAI 2010 DUPĂ URMĂTORUL PROGRAM (PROVIZORIU):

- ORELE 10,45 - SFÂNTA LITURGHIE DE RUSALII ÎN biserica Deutschherrenkapelle din SAARBRUCKEN ;

- ORELE 12,15 – Sfințirea apei de Rusalii în Curtea bisericii ;

- ORELE 12,45 – Moșii de Vară ;

- ORELE 14,00 - Plecarea spre Trier, cca. 90km ;

- ORELE 15,00 - 18,00 Pe urmele Sfinților Constantin și Elena: Porta Nigra, Bazilica Imperială, Termele Romane și Vechea basilică creștină construită în anul 326, peste care s-a construit Domul ;

- ORELE 18,00 - 19,00 - Vecernia sau Acatistul Sfinților Constantin și Elena.

 

***

 

PROGRAMUL SERVICIILOR DIVINE DIN SAPTAMÂNA PATIMILOR ȘI DE SFÂNTA ÎNVIERE

#

Vineri, 02 aprilie 2010 la orele 16°°:

Denia PROHODULUI DOMNULUI

#

Duminica, 04 aprilie la orele 09°°  

SLUJBA INVIERII urmată de SFÂNTA LITURGHIE DIN ZIUA DE PAȘTI

"Nu este ÎNVIERE fără DENIILE din SĂPTĂMÂNA PATIMILOR".

In fiecare seară, între orele 19°° și 22°° părintele Vasile Molnar slujește, la biserica din Strasbourg, DENIILE DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR și vă încredințează că, în DUH, vă "poartă" pe toți în rugăciune.  

Dacă nu puteti participa efectiv, vă îndemn să aprindeți candela și să deschideți cartea de rugăciuni și, în DUH, împreună să, cântăm:

"Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am , ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește".

#

"Iată, Mirele vine în miezul nopții, și fericită este sluga, pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăși cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morții și afară de împărăție să te încui; ci te deșteaptă grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule; pentru rugăciunile Inaintemergătorului, miluiește-ne pe noi."

#

"Când slăviții ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de arginți bolnăvindu-se, s-a întunecat, și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, dar, iubitorule de avuții, cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesătios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cel ce ești spre toți bun, Doamne, Slavă Ție."

#

"Astăzi a fost spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape (de trei ori).

Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu sulița a fost împuns Fiul Fecioarei! Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă și slăvită Învierea Ta."

 

***

 

IMPORTANT ! ! !

# Incepând cu duminica, 14 martie 2010, serviciul religios duminical va începe la orele 10,45 cu Psalmii Utreniei. La orele 11,00 vom începe Sfânta Liturghie ce se va termina la orele 12,30. Pentru eventuale servicii religioase de multumire la aniversare, la onomastica sau pentru parastas (la toate acestea prezenta este facultativa), va rog sa mai socotiti aproximativ o jumatate de ora. Pentru Sfintele Taine ale Botezului sau Cununiei (numai daca doriti sa participati), va rog sa va rezervati cca. o ora.

***

# Pentru Sfânta Taina a Spovedaniei (Marturisirii) se poate organiza Slujba Vecerniei cu Priveghere si cu citirea Molidvelor de iertare, sâmbata seara, în ajunul duminicilor în care se savârseste Sf. Liturghie la Saarbrücken. Datorita faptului ca o asemenea celebrare necesita o serie de demersuri de ordin administrativ este de dorit ca cei ce o solicita sa fie foarte motivati (cel putin 5 persoane).

***

# Parohia Ortodoxă Română “Naşterea Maicii Domnului” din FREIBURG în BRINSGAU organizează celebrarea Sfintei Liturghii Arhiereşti în ziua de Duminică 14 martie 2010 cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la prima slujbă arhierească slujită de I.P.S. Mitropolit Augustinos al Germaniei în această Parohie.

Preotul şi enoriaşii Parohiei Ortodoxe Române "Învierea Domnului" din Saarbrücken sunt invitaţi cu toată dragostea la această sărbătoare.

Vă rugăm sa anuntati participarea până la data de 1 martie la tel. 00333/88379693 sau 003/682757207.

***

# Sa petrecem perioada Postului Mare împreuna cu Sf. Efrem Sirul:

Doamne si Stapânul vieţii mele,
duhul trândaviei, al grijii de multe,
al iubirii de stapânire
si al grairii în desert,
nu mi-l da mie!

Iar duhul curaţiei, al gândului smerit,
al rabdarii si al dragostei,
daruieste-l mie, slugii Tale.

Asa Doamne, Împarate, daruieste-mi
sa-mi cunosc greselile mele,
si sa nu osândesc pe fratele meu,
ca binecuvântat esti în vecii vecilor.

AMIN.

***

# De ce sa Postim? In 14 Februarie a început postul Sf.Pasti, care este o ocazie de crestere spirituala si de apropiere de Dumnezeu. Crestem spiritual prin abtinerea de la mâncare, bautura, petreceri; prin participarea la slujbele religioase din Sf. Biserica si prin rugaciuni personale acasa; prin facerea de bine catre cei saraci, bolnavi etc, si catre Biserica. Si prin toate aceste fapte crestinesti ne apropiem si de Dumnezeu, în acelasi timp.

Sa folosim deci Postul Mare, ca o oportunitate de a ne îmbogati spiritualiceste si de a ne apropia de Dumnezeu. Sa nu o pierdem, ci s-o folosim pentru a ne pregati pentru cele vesnice — caci va veni ziua, pe neasteptate, când vom da socoteala Judecatorului nostru Ceresc pentru faptele si credinta noastra. Sa nu neglijam în timpul acestui post sa primim Sfintele Taine ale Spovedaniei si împartasaniei.

# Cum sa postim? “Postiti? Aratati-mi-o prin fapte! Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, împacati-va cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l pizmuiti ; o femeie frumoasa, nu gânditi rau asupra ei. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul si urechile si picioarele si mâinile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mâinile voastre sa posteasca ramânând curate de rapire si lacomie. Picioarele voastre nealergând la privelisti urâte si în calea pacatosilor. Ochii neprivind cu ispitire frumusetile straine...Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase....” Sf. Ioan Gura de Aur.

***

# La savârsirea Sfintei Liturghii, ca de altfel la toate slujbele bisericesti, Va rugam sa participati cu evlavie si implicare duhovniceasca cântând (pentru cei ce nu au de loc darul cântatului, fredonând sau sau, pur si simplu, rostind cu voce joasa) raspunsurile si rugaciunile serviciului religios ce se celebreaza.

Va rugam sa nu deranjati Sfintele Slujbe prin discutii inutile sau prin deplasari si miscari necuviincioase prin biserica. Ci, din evlavie fata de Dumnezeu si din respect pentru credinciosii care sunt concentrati în rugaciune, petreceti timpul rânduit pentru sfintele slujbe în liniste, pace si cu atentie sporita ca în "casa Dumnezeului celui viu".

***

# Pentru savârsirea Sfântei Taine a Botezului sunt necesare:

• lumânare;
• un prosop mare(nefolosit) de sters pruncul;
• un prosop mic si sapun pentru slujitori;
• Certificatul de nastere (copie xerox). Va rog sa adaugati pe verso, cu litere majuscule: data si locul nasterii, profesia si domiciliul parintilor si al nasilor;
• un rand de haine noi, cu care va fi imbracat copilul dupa Botez;
• nasii sa fie membrii ai Bisericii Ortodoxe (cu cotizatia la zi);
• nasii sa poata rosti Simbolul credintei (Crezul);
• se va lua legatura cu preotul-paroh pentru progamare, fie la biserica, fie la posturile telefonice semnalate la rubrica Contact.

***

# Pentru savârsirea Sfintei Taine a Cununiei sunt necesare urmatoarele:

• mirii să fie casatoriti civil;
• Certificatul de casatorie civila (copie), adaugati: profesia si
• domiciliul mirilor; numele parintilor; adresa si numele nasilor;
• sa fie membrii ai Bisericii Ortodoxe;
• sa participe la o pregatire religioasa pentru primire Sfântei Taine a Cununiei:
• dialog şi spovedanie cu preotul;
• doua lumanari si verighetele;
• nasii sa fie membrii ai Bisericii Ortodoxe si sa fie cununati religios (in biserica)
• sa aduca putina miere de albine sau vin cu câteva piscoturi din care vor gusta mirii.

***

# Pentru NUNTA de ARGINT (25 de ani), NUNTA de AUR (50 de ani), NUNTA de PLATINA (60 de ani) sau NUNTA de DIAMANT (75 de ani de împreuna vietuire) - ceea ce este o situatie cu totul rara - se va lua legatura cu preotul-paroh.

***

# Pentru SLUJBA DE MULTUMIRE cu ocazia ANIVERSARII sau a ONOMASTICEI, se va lua legatura, din timp, cu preotul-paroh.

***

# Pentru PARASTAS sunt necesare:

• pâine (colac) si vin (obligatoriu);
• coliva (facultativ);
• lumânari de ceara ce vor fi distribuite participantilor (se pot procura de la biserica);
• prinoase de bucate(gustari) ce vor fi distribuite participantilor dupa slujba (facultativ).

***

Copyright © 2010-2019 Parohia Ortodoxă Română "Învierea Domnului"Saarbrücken.

Web analytics